Anulare act administrativ. Sentința nr. 580/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 580/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 8830/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 580/2014
Ședința publică din 17 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, consilier juridic C. G., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare și copii ale Deciziilor de impunere din 01.03.2012. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
În baza dispozițiilor art. 244 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentanta pârâtei solicită instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul G. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Cluj anularea Deciziei nr. E195/20.03.2013 precum și a Deciziilor de impunere din oficiu nr._/1 și_/2 ambele emise în data de 13.12.2012 privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii pentru perioada 2006-2011 emise de pârâtă. S-a mai solicitat constatarea nulității absolute a acestor decizii și stabilirea eronată a sumelor pretinse a fi datorate de reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sumele stabilite în sarcina sa nu sunt datorate, fiind calculate în mod arbitrar, în lipsa unui contract încheiat cu CAS Cluj. A mai susținut reclamantul că emiterea actelor atacate au avut în vedere normele procedurale fiscale. Acestea nu sunt însă aplicabile contribuțiilor de asigurări de sănătate. În plus, au fost calculate în mod greșit și sumele datorate, legea nr.95/2006 referindu-se doar la o singură categorie de accesorii și nu la două categorii așa cum se prevede în OG 92/2003.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004.
În probațiune s-au depus Decizia nr. E195/20.03.2013, Deciziile de impunere din oficiu nr._/1 și_/2 ambele emise în data de 13.12.2012.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Cluj a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS.
Analizând probele administrate în dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2007 reclamantul a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la Casa de Asigurări de Sănătate a județului Cluj nicio declarație cu privire la veniturile realizate și nu a încheiat un contract de asigurare.
Ca urmare a încheierii Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/26.10.2007, respectiv nr._/30.10.2007, CAS Cluj a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr._/1 și_/2 ambele emise în data de 13.12.2012 pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2011.
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr. E195/20.03.2013.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate „b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă”. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Referitor la aspectele de nelegalitate a deciziilor de impunere, respectiv la legea aplicabilă, instanța reține că acestea corespund exigențelor prevăzute de art. 87,88 raportat la art. 43 din OG 92/2003, instanța stabilind că acest act normativ este aplicabil în cauză,desigur,coroborat cu Legea 95/2006.
S-a stabilit în mod clar și precis, prin deciziile atacate, nivelul contribuțiilor datorate în conformitate cu venitul obținut de către reclamant, pentru fiecare an, fiind reținute și evidențiate baza de impunere, contribuția datorată, scadența, majorările și penalitățile calculate.
Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art.119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținut atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
Tot în ceea ce privește accesoriile, instanța constată, potrivit algoritmului de calcul precizat de către pârâtă, că acestea au fost corect calculate. Perceperea atât a majorărilor de întârziere cât și a penalităților, este posibilă, având semnificația lor diferită, primele reprezentând echivalentul lipsei de folosință iar ultimele reprezentând sancțiunea pentru neachitarea în termen a obligațiilor.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge ca nefondată cererea formulată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. T., domiciliat în Cluj-N., ., ., CNP_6 în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, având ca obiect anularea Deciziei nr. E195/20.03.2013 și a Deciziilor de impunere din oficiu nr._/1 și_/2 ambele emise în data de 13.12.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2014.
Președinte, M. T. | ||
Grefier, R. P. |
Red.M.T.
Tehnored.V.A.M.
4 ex./22.01.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 6/2014.... → |
|---|
