Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 1511/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1511/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 9228/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1511/2014
Ședința publică din 11 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: L. B.
S-a luat spre examinare cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța constată că, prin Hotărârea nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma reorganizării, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N. a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.609 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă de la data achitării taxei și până în momentul restituirii efective și integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a achiziționat un autoturism marca Rover, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E.. În momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i s-a întocmit o decizie de calcul a taxei pentru emisii poluante în sumă de 4.609 lei, pe care a achitat-o conform chitanței . nr._ din data de 12.07.2012. A solicitat pârâtei restituirea taxei, dar pârâta a refuzat restituirea acesteia. Consideră reclamanta că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus-menționată este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamanta că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Pârâta A.J.F.P. Cluj-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în parte a acțiunii pe fond, ca netemeinică și nelegală, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, arătând că în mod corect s-a făcut aplicarea textelor legale naționale în vigoare (f.26).
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Rover care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului menționat, reclamanta a fost obligată să achite suma de 4.609 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N. în data de 12.07.2012.
Reclamanta a solicitat restituirea taxei, dar pârâta a refuzat restituirea.
Prin precizarea de acțiune depus la dosar, la data de 26.11.2013, reclamanta arată că înțelege să-și modifice cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, în sensul majorării acestora la 800 lei.
La data de 07.01.2014, reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, apreciind că solicitarea acestei taxe este una nelegală pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos:
Astfel, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
De precizat că, urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus-menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la 13.01.2012. Este adevărat că în Legea nr.9/2012 nu există dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea O.U.G. nr.50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art.4 alin 1 și 2 din Legea nr.9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România, cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus-menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art.I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 alin.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, chiar dacă Legea nr.9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin O.U.G. nr.1/2012 au fost suspendate până la data de 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că, în acest context, în continuare rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Așadar, tribunalul apreciază că taxa pe care reclamanta fost obligată a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind neconformă cu art.110 din TFUE.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii fiscale.
Conform prevederilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Prin urmare, în temeiul art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile Hotărârii CJUE din data de 18.04.2013, în cauza nr.565/11 - M. I. c/a Statul Român, precum și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art.8, 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor legale anterior menționate va admite acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj la restituirea taxei pentru emisii poluante, cu dobânda legală în materie fiscală de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
În baza art.453 N.C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. A., CNP_, domiciliată în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I., nr. 19, jud. Cluj și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 4.609 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante nedatorată, cu dobânda legală în materie fiscală calculată de la data de 12.07.2012 și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. L. B.
Red. M.L./M.D./2 ex.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
