Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 1547/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1547/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 10180/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.1547/2014
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamanta Ș. N. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
Instanța constată că la data de 31 ianuarie 2014, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus dovada achitării taxei de timbru în valoare de 269 lei, precum și faptul că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, constatând că acțiunea este legal timbrată, fiind însoțită de înscrisuri în probațiune, apreciază că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanta Ș. N. C., a solicitat obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj să îi restituie suma de 3191 lei reprezentând diferența până la suma de 5758 lei, fiindu-i restituită suma de 2567 lei prin Decizia de restituire nr._, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 08.02.2008 până la data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma de 5.758 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE. Prin Decizia de restituire nr._ i s-a restituit suma de 2567 lei din totalul sumei de 5.758 lei.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă pârâta a refuzat restituirea acesteia. Reclamanta arată că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin.2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art.25 CE (art.30 TFUE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art.90 paragraful 2 CE (art.110 TFUE) reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. Dispozițiile legale contestate încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Legal citată, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta Ș. N. C. a achiziționat un autoturism marca Ford Mondeo, cu nr. de identificare WF05XXBB51J66106, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat, o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5.758 lei la AFP Cluj-N., conform chitanței . nr._ din data de 08.02.2008 (fila 7).
Prin Decizia de restituire nr._ din data de 29.08.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N. i s-a restituit reclamantului suma 2567 lei reprezentând diferența dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa pe poluare pentru autovehicule, rămânând stabilită ca sumă datorată prin decizia de calcul a taxei pe poluare suma de 3191 lei, din totalul de 5758 lei (f.8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
Taxa de prima înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art.241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare, tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art.214 ind.1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (art.110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază că taxa de primă înmatriculare sus-menționată a fost percepută în mod nelegal de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Cluj-N., impunându-se restituirea acesteia.
În ceea ce privește dobânda pretinsă de reclamant este de remarcat că acesta a solicitat acordarea și a dobânzii legale, de la data încasării sumei și până la data restituirii integrale.
Tribunalul apreciază că această cerere este întemeiată, întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.9/2000 reclamanta este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, tribunalul va admite cererea reclamantei față de AFP Cluj-N. și va obliga această pârâtă la plata sumelor sus-indicate.
În baza art.453 C.pr.civ. tribunalul va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Ș. N. C. cu domiciliul în loc. Cluj-N., ., . domiciliul procesual ales în loc. Cluj-N., P- ța Ș. cel M., nr.4, cam.105, jud. Cluj, în contradictoriu cu parata AFP CLUJ-N., cu sediul in Cluj-N., P-ța A. I. nr. 19, jud. Cluj .
Obliga parata sa restituie reclamantei suma de 3191 lei achitata prin Chitanța . 4B cu nr._ din data de 08.02.2008, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 08.02.2008 și până la achitarea efectivă.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. C. B.
Red. 4 ex./R.M./D.M.
28.02.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3757/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
