Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3334/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3334/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 1076/117/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA Nr. 3334/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-F. D.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, cererea în contencios administrativ promovată de către reclamantul V. I. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CLUJ având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 24 februarie 2014, reclamantul V. I. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CLUJ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5820 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule și acordarea dobânzii legale aferente calculate de la data achitării taxei de poluare și până în momentul restituirii integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu Administrația Finanțelor Publice Cluj-N..
Pârâta Administrația județeană a finanțelor publice Cluj a formulat întâmpinare (f.22) prin care solicită respingerea acțiunii pe fond, ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale învederează că urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, legiuitorul român a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG nr. 50/2008, aceasta intrând în vigoare la 13.01.2012. Este adevărat că în Legea nr. 9/2012 nu există dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, înlăturându-se în acest fel discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român.
Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, acestea aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora care provin din alte state membre UE.
Deși la data de 30.01.2012, potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea începând cu 31.01.2012 a disp. art. 2 lit. I, ale art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2014, această prevedere a fost valabilă până la 01.01.2013, deci începând cu această dată Legea nr. 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, înlăturându-se astfel toate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român.
În consecință, solicită instanței să observe că reclamantul a achitat taxa pe emisiile poluante la data de 27.02.2013 iar acțiunea, în această situație, se impunea fi respinsă.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.31) reclamantul arată că pârâta ignoră faptul că Legea nr. 9/2012 este una dintre legile care au instituit în mod abuziv taxa pentru emisii poluante. În acest sens a dispus și CEJ. Astfel, trebuie avută în vedere Ordonanța Curții (Marea Cameră) Europene de Justiție din data de 3 februarie 2013 care statuează cu privire la taxa pentru emisii poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012 faptul că: „art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare car este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin această decizie a fost constatată ca nelegală și taxa pentru emisiile poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012 motiv pentru care susținerile pârâtei nu sunt reale.
Precizează reclamantul că înțelege să își mențină întrutotul cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism care a mai fost anterior înmatriculat in stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul Legii nr. 9/2012, o taxă de poluare în cuantum de 5820 lei la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. în data de 27.02.2013. Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009.
S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012.
Verificând dispozițiile Legi nr. 9/2012, tribunalul constată că prin acestea s-au înlăturat discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din lege, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
În același sens sunt și considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Ordonanța pronunțată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13, C-214/13, prin care s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel existent la nivelul anului 2012:
„29. Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
30. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
31. Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că taxa solicitată de reclamant este conformă cu art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea de restituire va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul V. I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. D. T. din Cluj-N., Piața Ș. cel M. nr. 4, cam. 104, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CLUJ cu sediul în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19 jud. Cluj.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, A.-F. D. | ||
Grefier, G. P. |
G.P. 23 Aprilie 2014
Red AD/tehn GP
24 aprilie 2014/4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2047/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 303/2014.... → |
|---|
