Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3800/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3800/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 1253/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3800/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant G. C. cu domiciliul procesual ales și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta a depus prin registratura instanței în data de 15 Mai 2014 note de ședință prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind concludentă pentru soluționarea cauzei, și, constatând că acțiunea este legal timbrată, fiind însoțită de înscrisuri în probațiune, precum și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri, în temeiul art. 223 C.pr.civ, apreciază că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel că reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta G. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 2601 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare achitate și dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și pană la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a achitat la Trezoreria Cluj N. suma de 2601 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Volvo V/VW14/V40, cu nr. de identificare YV1VW14F3YF464735, conform chitanței nr._ din data de 23.11.2010.
Consideră reclamanta că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Constituția României, art. 23-25, 110 din TFUE, Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificatul de înmatriculare, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP Cluj.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23.11.2010 reclamanta a achitat suma de 2601 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Volvo V/VW14/V40, cu nr. de identificare YV1VW14F3YF464735, conform chitanței nr._ din data de 23.11.2010, la Trezoreria Cluj N.. Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP Cluj, cu solicitarea de a-i fi restituită.
Pârâta, prin adresa nr. 570/21.01.2014 a comunicat că nu există temei pentru restituira sumei achitate.
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată ulterior, instanța constată că este menționat expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta AFP Cluj N., urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa pe poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantei, pârâta AFP Cluj va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 760,1 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (260,1 lei), respectiv onorariu avocațial (500 lei), conform dovezilor atașate, cuantumul fiind unul rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. C., cu dom. procesual ales în Cluj N., .. 1, . cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Cluj N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj având ca obiect restituire taxă de poluare pentru autovehicule.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2601 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data achitării acesteia-23.11.2010- și până la data restituirii efective
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 760,1 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V.-B. C. T.
Red. VB/VB./ 09.06.2014- 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1834/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 523/2014.... → |
|---|
