Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 1707/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1707/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 7322/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1707/2014
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. C.
Grefier: A. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamanta I. D. R., în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL G. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța constată că, prin Ordonanța de Urgență nr. 74/2013 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma reorganizării, Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a devenit Serviciul Fiscal Municipal G..
Totodată, instanța constată că, la data de 08 ianuarie 2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Serviciul Fiscal Municipal G., însă aceasta din urmă nu s-a prezentat în vederea comunicării acestuia.
Deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă prin întâmpinare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.64 C.pr.civ.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, constatând că acțiunea este legal timbrată, fiind însoțită de înscrisuri în probațiune, precum și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri, apreciază că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel că reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată, înregistrată și precizată pe rolul instanței la data de 14.05.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta I. D. R. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL G. (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G.) a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3523 lei achitată cu titlu de taxă de poluare provenite de la autovehicule, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de emisii poluante autovehicule sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru al U.E. contract de vânzare-cumpărare, înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N.) a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanta a achitat taxa ulterior datei de 01.01.2013 și prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că începând cu data de 30.01.2012 potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea, începând cu data de 31.01.2012, a dispozițiilor art. 2 lit.I, ale art. 4 alin.2 și a celor privind prima transcrierea dreptului de proprietate, ale art. 5 alin.1 din Legea nr.9/2012 această prevedere a fost valabilă până la data de 01.01.2013, deci începând cu data de 01.01.2013 Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante este în armonie cu normele comunitare, înlăturându-se astfel toate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român.
Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N.) a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford, cu nr. de identificare WFOUXXGAJU3E88661, care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite taxa pentru emisii poluante în sumă de 3523 lei, sumă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. conform chitanței . nr._ din data de 21.01.2013 (fila 8)
Prin răspunsul la întâmpinare și precizare de acțiune depuse la data de 08.01.2014, reclamanta solicită, îndreptarea erorii materiale din acțiunea introductivă, în sensul că din eroare a făcut referire la A.F.P. G., în loc de A.F.P. Cluj-N.. De asemenea, solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, admiterea cererii de chemare în garanție și admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la restituirea sumei de3 3523 lei, cu dobânda legală în materie fiscală, și, în subsidiar cu dobânda legală în materie civilă, de la data plății și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată (f.24)
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 1 ianuarie 2013 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la 13.01.2012.
Instanța urmează să rețină că într-adevăr în Legea 9/2012 nu exisă dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
În prezent, efectele suspendării anterior menționate au încetat cu data de 01.01.2013.
Prin urmare, cum taxa de emisii poluante a fost achitată la data de 21.01.2013 așa cum rezultă din scriptul depus la fila 8, instanța apreciază că în speța de față reclamanta are obligația achitării taxei de emisii poluante.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamanta a fost obligată a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge acțiunea reclamantei și, în consecință, va respinge și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. D. R., cu domiciliul în Cluj-N., .. 7/5, Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N. Calea Dorobanților nr. 97, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj (fosta Administrația Finanțelor Publice Cluj-N.), cu sediul în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6 București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. C. A. T.
transferată la altă instanță,
semnează prin grefier
Red. 5 ex./L.C./D.M.
21.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1156/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
