Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3105/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3105/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 10578/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3105/2014
Ședința publică din 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A.-M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. D. I., în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. B. I. în substituirea av. B. H. A., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției prescripției pentru motivele arătate pe larg prin răspunsul la întâmpinare. Apreciază că acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.287 lei, plătita cu titlul de taxa de poluare și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma sus indicată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat comunitar.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României.
Taxa de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO 1, sau EURO 2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind una de mediu.
Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Taxa de poluare este contrara și practicii C.J.C.E.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25, 28, 30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004, art. 85, art. 86 alin. 6 și art. 135 C.pr.fiscală, OUG 50/2008.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare,cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
În motivarea excepției prescripției, pârâta a arătat că acest fapt rezultă chiar din cererea de chemare în judecată, suma de 6.287 lei a cărei restituire se solicită fiind achitată de către reclamant la data de 04.07.2007. Apreciază că potrivit art. 135 Cod Procedură Fiscală care reglementează „Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea sumelor de la buget”, termenul de prescripție este de 5 ani calculat de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Pentru toate aceste motive, pârâta arată că, în speță, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2008, împlinindu-se la data de 01.01.2013, astfel că la data la care reclamantul a formulat acțiunea, și anume 28.10.2013, dreptul la acțiune era prescris.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că acest se împlinește la data 31.12.2013, în temeiul art. 91 alin. 1,2 din OG 92/2003.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune al creditoarei, instanța constată că este întemeiată.
Față de data introducerii acțiunii, 28.10.2013, instanța constată că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2013 conform dispozițiilor art. 135 Cod Procedură Fiscală care reglementează „Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea sumelor de la buget”. Aceasta în condițiile în care suma de 6.287 lei a cărei restituire se solicită fiind achitată de către reclamant la data de 04.07.2007. Prin urmare, cum termenul de prescripție este de 5 ani calculat de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire rezultă că acesta s-a împlinit la data de 01.01.2013.
Prin urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul P. D. I., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual av. B. H. A., în Cluj-N., . 1989, nr. 48, județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Cluj-N., Piața A. I., nr. 19, județul Cluj, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. A.-MariaPop R. A.
Red/dact: A.B./R.P. – 05.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1173/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
