Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 5457/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5457/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 2672/117/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5457/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea litigiului privind pe reclamantul P. A. și pe pârâtul S. F. MUNICIPAL D., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 25 septembrie 2014 prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la completarea la întâmpinarea formulată de către pârâtă, în două exemplare.
Se constată că pe cale de întâmpinare pârâtul S. Municipal D. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul, deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin.2 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.64 Cod procedură civilă.
Tribunalul, în temeiul art. 255 Noul cod de proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar, atât asupra excepțiilor invocate pe cale de întâmpinare cât și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamantul P. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. F. MUNICIPAL D. restituirea sumei de 3118 lei, achitată cu titlu de taxa de poluare în vederea înmatriculării unui autoturism pe numele său, suma actualizată cu dobânda legală de la data încasării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul înmatriculat într-o țară comunitară și a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, adeverința privind plata taxei de poluare, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, certificat de înmatriculare, corespondență purtată cu S. F. MUNICIPAL D..
Pârâtul S. F. MUNICIPAL D., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, s-a arătat că acțiunea este înregistrată după data de 13.01.2012, astfel încât reclamantul nu are un drept la restituire în integralitate a taxei, ci doar posibilitatea solicitării restituirii pe cale administrativă doar a diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
În motivarea excepției dreptului la acțiune s-a arătat că, potrivit art.135 Cod.pr.fiscală, termenul de prescripție a dreptului de a cere compensarea sau restituirea sumelor de la buget este de 5 ani, calculat de la 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire..
Pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantului prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate.
Pârâtul a mai formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, legal citată, nu a depus întâmpinare în cauză pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul S. F. MUNICIPAL D., care se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Instanța reține drept neîntemeiate susținerile pârâtului în sensul că, întrucât acțiunea este înregistrată după data de 13.01.2012, reclamantul nu are un drept la restituire în integralitate a taxei, ci are doar posibilitatea solicitării restituirii pe cale administrativă doar a diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Astfel, excepția invocată se întemeiază pe faptul că, în opinia pârâtului, reclamantul nu solicită valorificarea unui drept protejat de lege, atâta timp cât Legea nr. 9/2012 îi acordă doar dreptul de a solicita restituirea dintre taxa plătită și taxa pentru emisii poluante; susținerea pârâtei este însă neîntemeiată, întrucât reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, iar dreptul a cărui valorificare o solicită reclamantul își are izvorul în însuși Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, care se aplică prioritar față de dreptul național al statelor membre ale uniunii.
Această interpretare a textelor legale incidente demontează argumentele invocate de pârâtă în susținerea excepției inadmisibilității, care, prin urmare, nu i se poate opune reclamantului, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul S. F. Municipal D., instanța constată că reclamantul a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 3118 lei prin chitanța . nr._/17.11.2008.
Potrivit art. 135 Cod.pr.fisc., „dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau la restituire”.
Termenul de 5 ani de prescripție începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune care trebuie să fie efectiv, iar nu iluzoriu pentru a se putea imputa titularului dreptului recunoscut de lege pasivitatea în privința demersurilor de recuperare a taxei, pasivitate care trebuie să se întindă pe o durată de 5 ani calculați începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. Dreptul la acțiune și dreptul la compensare sau restituire, în sensul art. 135 din OG nr. 92/2003, s-au născut după publicarea în data de 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a hotărârii T. pronunțate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Dreptul la restituirea taxei de poluare și a accesoriilor acesteia nu exista anterior datei de 28.05.2011 întrucât legislația română prevedea obligația plății taxei, așadar taxa, prin ipoteză, nu era supusă restituirii ori susceptibilă de compensare. Practica judiciară constantă a instanțelor din România era în acord cu legislația acelei perioade, în sensul caracterului neîntemeiat al cererilor de restituire a taxei de poluare legal percepute. Această unitate de legislație și practică judiciară se traduce, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului într-o neîndoielnică lipsă a accesului cetățeanului la justiție pentru a obține protecția drepturilor pe care acesta le afirmă. Or, în lipsa accesului la justiție asigurat prin lege sau printr-o practică unitară și previzibilă a instanțelor judecătorești, nu se poate stabili că s-ar fi născut (în mod efectiv) vreun drept la acțiune. Așadar, în mod efectiv, dreptul la acțiune s-a născut după data de 28.05.2011, iar termenul de 5 ani pentru restituirea sau compensarea taxei de poluare (sau de mediu) se calculează începând din data de 01.01.2012 și se împlinește în data de 31.12.2016.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a constata drept neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, aceasta urmând a fi respinsă.
Cu privire la starea de fapt, se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, cu nr. de identificare WVWZZZ1HZRW182482 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, o taxă pe poluare în cuantum de 3118 lei la S. F. MUNICIPAL D., la data de 17.11.2008.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Prin urmare, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului suma de 3118 lei reprezentând taxa pe poluare achitată prin chitanța . nr._/17.11.2008 și dobândă legala în materie civilă începând cu data 17.11.2008 până la restituirea integrală a debitului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare achitată de reclamant s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, în temeiul art. 72 și urm din codul de procedură civilă se va admite și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, care va fi obligată să plătească pârâtei suma de 3118 lei reprezentând taxa pe poluare achitată prin chitanța . nr._/17.11.2008 și dobândă legala în materie civilă începând cu data 17.11.2008 până la restituirea integrală a debitului..
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii, invocata de pârâtul S. F. Municipal D. ca nefondata.
Respinge excepție prescripției dreptului la acțiune, invocata de pârâtul S. F. Municipal D. ca nefondata.
Admite acțiunea exercitată de reclamantul P. A., CNP_, dom. în comuna Caseiu, . jud.Cluj în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal D., cu sediul în D., .. 2, jud.Cluj și în consecință:
Obligă pârâtul S. F. Municipal D. să plătească reclamantului suma de 3118 lei reprezentând taxa pe poluare achitată prin chitanța . nr._/17.11.2008 și dobândă legala în materie civilă începând cu data 17.11.2008 până la restituirea integrală a debitului.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. F. Municipal D. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 .
Obligă chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu să plătească pârâtului S. F. D. suma de 3118 lei reprezentând taxa pe poluare achitată prin chitanța . nr._/17.11.2008 și dobândă legala în materie civilă începând cu data 17.11.2008 până la restituirea integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Președinte, F. C. J. | ||
Grefier, C. S. |
Red..FCJ/Tehn.F.C.J.
5 ex, 08.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1456/2014.... → |
|---|
