Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 1882/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1882/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 10936/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1882/2014
Ședința publică din 21 Februarie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat L. S., în substituirea avocatului ales C. F. Costoș, lipsă fiind pârâta și chemata în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 06 februarie 2014, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea pârâtei Completare la întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la restituirea taxei pentru emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă sumei, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru. Depune în susținerea cererii copii ale unor hotărâri judecătorești, cu titlu de practică judiciară.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 15 noiembrie 2013, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2959 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule, cu dobânda fiscală aferentă calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în vederea înmatriculării autoturismului în România, pârâta a emis Decizia de calcul nr._, prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2959 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, sumă achitată prin chitanța . nr._/08.01.2013 (f. 38).
Reclamanta a solicitat ulterior restituirea taxei, cererea fiind însă respinsă de către pârâtă (f. 18).
În opinia reclamantei modul de calcul al taxei, prevăzut de art. 6 alin. 1 OUG 50/2008 este nelegal, deoarece generează dubla impozitare. De asemenea, arată că această taxă este discriminatorie. O taxă încasată de stat cu ocazia înmatriculării unor autovehicule pe teritoriul său în vederea unei puneri în circulație nu constituie nicio taxă vamală, nicio taxă cu efect echivalent unei taxe vamale în sensul art. 28 și 30 TFUE. O astfel de taxă este un impozit intern și trebuie examinată în raport cu art. 110 TFUE.
În drept, se invocă prevederile art. 117 C.pr.fiscal, Legea nr. 554/2004, OUG 50/2008, actualizată.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 43-44) prin care s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția invocată, arată că taxa a fost achitată ulterior datei de 01.01.2013, când erau în vigoare dispozițiile inițiale din cuprinsul Legii nr. 9/2012.
Pe fond arată că la data nașterii raportului juridic privind restituirea sumei, nu exista temei legal pentru restituirea sumei achitate de buna voie. In concret, dreptul pe care il are reclamanta potrivit legii este de a contesta pe cale administrativa în condițiile prevăzute de lege, astfel cum rezulta din dispozițiile art. 10 - art.11 din Legea nr. 9/2012 .
Atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/328/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru emisii, ci nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocă si prevederile art. 33 din Directiva a șasea a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitare pe cifra de afaceri- sistemul comun privind TVA - baza unitara de stabilire.
Taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România iar taxa este perceputa pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera. In aceeași ordine de idei solicită instanței sa retina ca taxa pe emisii se constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
În ceea ce privește dobânda fiscală solicitată de reclamant, referitor la obligația de plată a dobânzii legale în materie fiscală de la data plății și până la data restituirii efective a debitului, arată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Analizându-se dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală enunțate anterior, se poate constata că acordarea dobânzilor se face potrivit art.117 alin. (2) când se pune problema restituirii sumelor reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit... sau în situația reglementată de art. 70, când cererea formulată de contribuabil nu a fost soluționată de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Dar, solicitarea reclamantei nu se încadrează în ipotezele descrise de actul normativ.
Mai mult, în spețe similare, practica instanțelor este unanimă în sensul că perceperea acestei taxe cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, pârâta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamanta și fiind pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei a cărei restituire se solicită. Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii. Față de aceste considerente, cererea privind acordarea dobânzii legale în materie fiscală este inadmisibilă.
In subsidiar, in cazul judecării pe fond a cauzei formulează cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, prin care solicită instanței ca în cazul în care va admite acțiunea formulată de reclamanta ., să dispună obligarea chematului în garanție să restituie Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj, suma de 2959 lei, împreuna cu dobânzile aferente, conform Ordinului comun nr.85/62 din 19 ianuarie 2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
In susținerea poziției procesuale de admitere a cererii de chemare in garanție se invocă dispozițiile art.5 din Legea nr.9/2012.
În drept, se invocă dispozițiile Legii 554/2004, Legea 9/2012, Ordinul comun nr. 85/62 din 19.01.2012.
Prin completarea la întâmpinare depusă de pârâtă, referitor la dobânda fiscală solicitată de reclamant, s-a arătat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală:
Analizându-se dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală enunțate anterior, se poate constata că acordarea dobânzilor se face potrivit art.117 alin. (2) când se pune problema restituirii sumelor reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit... sau în situația reglementată de art. 70, când cererea formulată de contribuabil nu a fost soluționată de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Însă, solicitarea reclamantului nu se încadrează în ipotezele descrise de actul normativ.
Față de aceste considerente, cererea privind acordarea dobânzii legale în materie fiscală este inadmisibilă.
Examinând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, nr. de identificare WVWZZZ1JZXD514850, pentru care a fost obligată să achite taxa de poluare în vederea înmatriculării în România, în cuantum de 2959 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, sumă achitată prin chitanța . nr._/08.01.2013 (f. 38).
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că Legea nr.9/2012, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.9/2012 obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*). Prin urmare, în forma inițială, Legea nr.9/2012 nu a prevăzut nici o discriminare în ceea ce privește plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că autoturismul era nou s-au second-hand, de producție autohtonă sau din import.
Cu toate acestea, prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.i din lege, taxa pentru emisiile poluante se plătește și pentru prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;*).
După cum se poate observa, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit i și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 legiuitorul român a creat o discriminare între autovehiculele rulate aduse din import, pentru care se plătește taxa și autovehuiculele rulate din țară pentru care anterior nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule.
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Prin suspendarea aplicării dispozițiilor cu privire la taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculele second-hand din România, practic se mențin efectele Hotărârii T. c/a României, în care CJCE a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
La data de 31.12.2012 a încetat aplicabilitatea OUG nr.1/2012, astfel că din acel moment, Legea nr.9/2012 nu mai conține dispoziții contrare art.90 din Tratatul C.E
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.8,18 din Legea nr.554/2004 tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, iar ca urmare a acestei soluții, va respinge cererea de chemare în garanție.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ cu sediul în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj.
Respinge cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței Corp A, nr. 294, jud. Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2014.
Președinte, O.-C. T. | ||
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.dact.O.T./C.Ț.
5 ex/6.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 655/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2014.... → |
|---|
