Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1663/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1663/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 25514/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1663/A/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Judecător I. P.
Grefier C.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent C. D. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 24.09.2014, care face parte integranta din prezenta hotarare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1021/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și au fost menținute în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.10.2013, precum și sancțiunile aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.10.2013 de către I.P.J. Cluj – Poliția mun. Cluj-N., petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 640 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru comiterea contravenției prev. de art. 101 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În starea de fapt s-a reținut că la data de 16.10.2013 orele 16:30, petentul a condus auto marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ pe . . întâi a sensului opus de circulație punând în pericol autoturismele care circulau regulamentar.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 rep., „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”.
În drept, fapta comisă de către petent a fost încadrată în prevederile art. 101 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform acelorași texte normative.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța de fond a procedat cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța de fond a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța de fond a reținut că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 101 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform aceluiași act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Astfel, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța de fond a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 101 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel C. D. solicitând admiterea apelului arătând că fapta trebuia încadrată la staționare neregulamentară iar petentul să bucură de prezumția de nevinovăție. Proba contrară poate fi furnizată prin camerele video instalate la locul comiterii faptei, iar apelantul nu poate cere probe de la Primăria Cluj, această sarcină revenindu-i instanței.
Apelantul a arătat că încadrarea în drept la art. 101 alin.1 lit.d din OUG nr. 195/2002 este nelegală deoarece nu există lit. d. În procesul-verbal nu sunt indicate ocupația si locul de muncă al apelantului si posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ deci jumătate din 640 lei era 320 lei si nu 240 lei cum a scris agentul constatator, prejudiciind statul.
Solicită administrarea probei video.
Intimatul I.P.J. Cluj, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului și menținerea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca fiind temeinic si legal încheiat.
Analizând apelul formula t prin prisma probelor administrate, instanța reține următoarele:
Sentința civilă nr. 1021/2014 este legală si temeinică, nefiind incident vreun motiv de modificare sau desființare a acesteia.
Apelantul avea obligația să solicite probele pe care le aprecia ca fiind pertinente si utile prin cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art. 194 din Cod Procedură Civilă. Or, acesta nu si-a exercitat acest drept. Potrivit art. 254 alin.1 Cod Procedură Civilă, probele se propun sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Conform art. 254 alin.2 Cod Procedură Civilă, dovezile care nu au fost propuse în condițiile art. 254 alin.1 Cod Procedură Civilă, nu mai pot fi cerute si încuviințate în cursul procesului, în afară de situația in care situația probei rezultă din modificarea cererii, nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească si partea nu op pute prevedea, sunt învederate motive justificate din care rezultă că partea nu a putut propune în termen probele cerute sau administrarea probei nu duce la amânarea judecății.
În aceleași condiții pot fi propuse probe în calea de atac a apelului.
Or, apelantul nu a propus probele prin plângerea contravențională si nu este incidentă vreuna din situațiile limitativ prevăzute în art. 254 alin.2 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 470 alin.4 din Codul Procedură Civilă.
Or, prin Sentința civilă nr. 1021/2014 a Judecătoriei Cluj-N. s-a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, si se bucură de prezumția de legalitate si temeinicia specifică actului administrativ având în vedere si că agentul constatator, persoană neinteresată în cauză, a constatat cu propriile simțuri comiterea faptei de către apelant, agentul constatator fiind anume învestit cu sarcina de a supraveghea modul de desfășurare a traficului rutier.
Lipsa din procesul-verbal a ocupației si a locului de muncă a apelantului ar fi atras desființarea actului numai în situația în care i s-ar fi produs o vătămare care nu putea fi altfel înlăturată, respectiv dacă din această cauză apelantul nu ar fi putut fi identificat sau ar fi fost greșit identificat. Or, apelantul a fost identificat cu precizie pe baza datelor menționate în procesul-verbal. Ocupația si locul de muncă a apelantului nu servesc unui alt scop decât cel al identificării sale, în speță.
Este nereală susținerea apelantului conform căreia în cuprinsul art. 101 prin OUG nr. 195/2002 nu ar exista litera d. Apelantul a fost sancționat în baza art. 101 alin.3 lit.d din OUG nr. 195/2002, iar nu în baza art. 101 alin.1 lit.d, cum greșit a indicat apelantul. Conform art. 101 alin.3 lit.d din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție „circulatia pe sens opus, cu exceptia cazurilor in care se efectueaza regulamentar manevra de depasire”.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, atunci când posibilitatea este anume prevăzută în actul normative care prevede contravenția, în procesul-verbal se va indica posibilitatea ca persoana sancționată să plătească în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, or, în procesul-verbal s-a indicat posibilitatea plății amenzii de 240 lei iar amenda aplicată petentului a fost de 640 lei. Nu trebuie confundată amenda aplicată în mod concret prin procesul-verbal de constatare a contravenției cu minimul amenzii prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin.1 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge apelul formulat de apelantul C. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 1021/2014, pronunțată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul C. D., domiciliat în . nr.232 D, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj împotriva Sentinței civile nr. 1021/2014, pronunțată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, M.-F. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, C.-C. T. |
Red.I.P.
Tehn.V.A.M.
4 ex./06.10.2014
Jud.fond: R. E. G.
Judecătoria Cluj-N.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1192/2014.... → |
|---|
