Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1671/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1671/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 17961/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1671/R/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. C.
Judecător O. R. G.
Grefier O. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent S.C. B. C. S.R.L. - CU SEDIUL ALES împotriva sentinței civile nr._ din 02.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimat I. T. DE MUNCĂ CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă av. L. M., iar pentru intimată se prezintă consilier juridic L. C., cu delegație la dosarul cauzei (fila 40).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că prin încheierea civilă nr. 437/02.09.2014, a fost admisă cererea de abținere formulată de d-na judecător S. S. și în consecință s-a dispus înlocuirea d-nei judecător S. S. din compunerea completului cu d-na judecător O. G..
Reprezentantul recurentei av. L. M. depune la dosarul cauzei cererea înaintată și Inspectoratului T. de Muncă Cluj prin care solicită să-i fie comunicat dacă la momentul efectuării controlului din data de 23.07.2012, agenții ITM – A.- M. Vlădiu și F. Bot aveau decizie emisă de ITM pentru efectuarea controlului (fila 43). Solicită instanței efectuarea unei adrese către ITM cu această solicitare sau să se precizeze în ședință de către reprezentanta intimatului răspunsul.
Reprezentanta intimatului consilier juridic L. C. precizează instanței că nu a existat o decizie emisă de ITM în sensul efectuări controlului, sau un ordin de serviciu, inspectorii de muncă își desfășoară munca prin efectul legii, nefiind necesar un ordin de serviciu. Inspectorii au doar obligația de a se legitima în momentul efectuării controlului inopinat.
Reprezentanta intimatului consilier juridic L. C. depune la dosarul cauzei două înscrisuri reprezentând un raport al recurentei din care reiese faptul că data încheierii contractului de muncă cu V. F. s-a modificat (19.07.2012).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei av. L. M. solicită instanței admiterea recursului, modificare în tot a sentinței atacate, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor nr._/24.07.2012 și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii stabilite în procesul-verbal menționat cu avertismentul. Susține motivele de recurs invocate prin cererea inițială de recurs, precum și motivele suplimentare de recurs depus ulterior. Activitatea recurentei este o activitate de reparare a uneltelor, motiv pentru care societatea comercială angajează numai persoane calificate. Anterior încheierii unui contract de muncă, persoanele angajate sunt supuse unei probe de aptitudini pentru a vedea dacă persoanele în cauză sunt competente. Susține că instanța de fond a apreciat greșit cum că aceste persoane n-ar fi avut contract de muncă, deoarece s-au desfășurat deja acțiuni în sensul verificării aptitudinilor lor. Prin exemplu, V. F. a realizat o probă și a primit calificativ „foarte bine” de la șeful de sală, ca urmare a și fost angajat cu contract de muncă, însă a doua persoană nu a fost angajată. Instanța de fond a analizat subiectiv criticile martorului, acesta neavând cunoștințe în domeniul muncii, este sudor. Pentru toate motivele arătate în scris și susținute verbal în ședința de judecată, reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului.
Reprezentanta intimatului consilier juridic L. C. solicită instanței respingerea plângerii și menținerea sentinței, pentru motivul că societatea comercială nu s-a încadrat în dispozițiile art. 29 din Codul Muncii, persoanele surprinse în câmpul muncii, nefiind angajate și nefiind supravegheate de nici o comisie de supraveghere.
Apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acesta aflându-se în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr._ din 02.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. B. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 23.07.2012 de I. T. DE MUNCĂ CLUJ, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numiții O. I. și V. F., începând cu data de 18.07.2012, respectiv cu data de 19.07.2012, fără a le întocmi contract individual de muncă, fapta fiind constatată la data de 19.07.2012, cu ocazia controlului efectuat în Cluj-N., ., jud. Cluj, ora 11:15.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii constituie „contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În temeiul art. 16 din Legea nr. 53/2003, „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. Mai mult, potrivit aceluiași articol, „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, iar angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, instanța a reținut că, petenta nu a făcut dovada contrară celor constatate de agenții intimatului, apărarea sa, în sensul că cele două persoane se aflau în probă de lucru, nu se verifică, prin prisma subiectivității martorilor audiați în cauză și a neconcordanțelor între cele declarate de aceștia și cele invocate de petentă.
Instanța a remarcat mai întâi lipsa de credibilitate a martorului V. F., a cărui declarație va fi înlăturată de către instanță, din moment ce, acesta a declarat în prima fază a audierii lui, că a semnat contractul de muncă la o săptămână după data de 19.07.2012, data controlului, și că la data efectuării controlului nu a semnat nicio fișă privind proba de lucru, indicând clar că a primit doar schița piesei, ca mai apoi să declare că în data de 19.07.2013 a semnat două hârtii, dar nu își amintește ce a semnat. Ori, cât timp, acesta nu își amintește ce a semnat, iar la data de 02.04.2013 a declarat că nu a semnat fișa de probă de lucru și nici contractul de muncă la data efectuării controlului, declarația acestuia nu este de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal, în condițiile în care, semnarea unui contract de muncă reprezintă un act de o oarecare însemnătate pentru orice persoană, susținerile martorilor fiind puțin plauzibile.
Aceste din urmă aspecte se suprapun peste neconcordanțele date de primirea contractului de muncă de către martorul V. F. la data de 19.07.2013, fapt atestat la fila 40 din dosar, deși pe același act apare data de 23.07.2012, ca dată a întocmirii contractului, devenind și mai suspect faptul că, petenta în motivele plângerii, fila 10 verso a menționat că, în data de 19.07.2013 a avut loc doar proba de lucru, iar în fapt nu l-a angajat pe numitul V. F., întrucât acesta s-a îmbolnăvit. Dealtfel, și declarațiile celorlalți doi martori vin să infirme posibilitatea semnării contractului de muncă în data de 19.07.2013, dat fiind că, doar după susținerea așa-numitei probe de lucru, a fost anunțat patronul societății dacă martorul V. F. corespunde din punct de vedere profesional.
În privința martorilor M. D. și Holenda V., instanța a apreciaat subiectivă poziția lor, având în vedere raportul de subordonare față de petentă, care derivă indirect din contrazicerile declarațiilor acestora cu înscrisurile depuse în probațiune de petentă. Astfel, aceste înscrisuri au fost constituite pro causa, fapt demonstrat prin aceea că, în fișa de verificare a numitului V. F. se consemnează că acesta a fost și în data de 18.07.2012 la testare ori niciunul din martori nu a relatat acest aspect, dimpotrivă au afirmat cât se poate de clar că testarea a avut loc doar în data de 19.07.2013, iar în fișa de verificare a numitului O. I. s-a consemnat că nu a avut loc verificarea, în timp ce martorul Holenda V. a arătat expres că cele două persoane și-au continuat proba de lucru după ce au plecat inspectorii. Totodată, în fișele de verificare se reține ora 7:30, ca oră a începerii probei de lucru, oră indicată și de numiții V. F. și O. I. în fișele de identificare completate la data controlului intimatului, în timp ce martorii M. D. și Holenda V. au relatat că atelierul s-ar fi deschis abia la ora 10:00, iar în privința numitului O. I., cu toate că martorul Holenda V. au declarat că cele două persoane supuse testării și-au terminat proba de lucru, în fișa de verificare a aptitudinilor s-a consemnat că numitul O. I. nu a susținut proba de lucru, părăsind sediul societății.
Ori, toate cele de mai sus, vin să infirme poziția petentei privind susținerea unei probe de lucru, de verificare a aptitudinilor profesionale, mai ales că, așa-zisa probă de lucru s-ar fi desfășurat sub supravegherea administratorului, conform fișelor de verificare, însă martorii au relevat că la ora controlului intimatului, șeful atelierului ar fi supravegheat așa-zisa probă de lucru.
În consecință, nefiind răsturnată prezumția de netemeinicie a procesului verbal, deși petentei i s-a acordat această posibilitate, acesta a fost valabil încheiat, cele reținute în starea de fapt fiind conforme cu realitatea.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 20.000 lei, instanța a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, și de faptul că petenta nu a avut o atitudine sinceră în fața instanței, ci dimpotrivă a dat dovadă de rea-credință, ceea ce relevă lipsa acesteia de înțelegere a gravității faptei săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petenta, solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii sau în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare se arată că persoanele identificate în atelierul petentei au fost prezenți pentru verificarea aptitudinilor și nu se aflau în probă de lucru. Distincția este esențială. Instanța a apreciat declarațiile martorilor ca fiind subiective, fără a se ține cont de gradul de cultură a acestor persoane.
S-a dat o valoare deosebită lipsei administratorului în momentul verificării aptitudinilor, însă acesta nu se impunea fi de față întrucât structura organizatorică a atelierului prevede un șef calificat să verifice aptitudinilor persoanelor.
Față de obiectul de activitate al atelierului, verificarea aptitudinilor persoanelor este absolut necesară. Deși Codul Muncii nu face referire expresă la proba practică, această modalitate de verificare a aptitudinilor este utilizată pentru încadrarea persoanelor.
Cele două persoane au fost verificate în conformitate cu prevederile regulamentului intern. Înaintea începerii testării, aceștia au fost instruiți cu privire la regulamentul intern, așa cum rezultă din declarația martorului.
Elocvent în acest sens în declarațiile martorilor care au relatat modalitatea de testare a aptitudinilor în timpul căreia s-au prezentat agenții ITM care nu au vrut să audă de situația în care se aflau cele două persoane. V. F. a primit calificativul foarte bine și după plecarea inspectorilor a primit contractul de muncă. Rezultă așadar, din starea de fapt prezentată că cele două persoane nu își desfășurau activitatea în cadrul petentei fără a avea contract de muncă valabil încheiat.
Petentul a depus motive suplimentare prin care au învederat că agenții constatatori nu erau numiți prin ordin al instituției investite prin lege.
Intimata legal citată nu a depus întâmpinare, însă s-a depus o declarație a numitului R. D. în legătură cu activitatea desfășurată în cadrul petentei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și acelor de ordine publică, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul-verbal atacat cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar dezvoltările acesteia în legătură cu prezumția referitoare la forța probantă a procesului-verbal sunt corecte.
Procesul-verbal a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agenților constatatori, în raport de declarațiile date de persoanele găsite la muncă în ziua controlului.
Ambele declarații sunt atestate prin semnătură și în cuprinsul acestora s-a consemnat că părțile nu au semnat un contract individual de muncă fiind în probă de lucru.
În fața instanței, declarațiile testimoniale confirmă altă situație, instanța apreciind însă că cele declarate în fața agenților constatatori corespund realității. Deși s-a precizat că părțile se aflau în probă de lucru, la dosarul cauzei nu s-a depus vreun proces-verbal întocmit cu ocazia desfășurării acestei activități.
Regulamentul intern depus nu este în măsură să confirme că în cauza de față procedura a fost legal îndeplinită, iar fișele de verificare a aptitudinilor profesionale depuse la dosarul de fond, nu poartă nici o dată de înregistrare, astfel încât să se poată verifica existența acestora anterior începerii activității specifice probei de lucru. De altfel, martorul V. F. (fila 52), declară în fața instanței că a semnat înscrisul în ziua controlului dar nu știe exact dacă a semnat această fișă, înainte sau ulterior controlului.
Aceste aspecte sunt într-adevăr în măsură să pună sub semnul îndoielii realitatea declarațiilor martorului, iar declarațiile martorilor M. și Holenda au fost analizate corect în raport de raportul de subordonare între petentă și el, precum și declarațiile contradictorii ale acesteia în legătură cu aspecte relevante legate de data și perioada desfășurării controlului.
În fața instanței de recurs, s-a depus o declarație a unei persoane care ar fi lucrat la aceeași petentă, înscris care este în măsură să releve modalitatea de organizare a activității petentei, care în principal se desfășoară fără încheierea contractului de muncă.
Referitor la motivul lipsei dispoziției de numire, instanța apreciază că acest argument nu este întemeiat, întrucât inclusiv în procesul-verbal atacat se stabilește calitatea celor care au efectuat controlul de agenți constatatori, dispozițiile Legii nr. 108/1999 fiind cea care le recunoaște aceste atribuții.
Sancțiunea aplicată a avut în vedere gradul de pericol concret al faptei, astfel încât nu se impune o reindividualizare a acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr._ din 02.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr._ din 02.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, D. T. | Judecător, D. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, O. A. |
O.A. 07 Octombrie 2014
Red. T. D./tehnored. O.A
2ex./23.10.2014
Judecător Fond Șoimița-B. T. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3721/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
