Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1440/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1440/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 10118/211/2012
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1440/R/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurenta R. S. E., împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C.-N., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că, este competentă, general, material și teritorial in soluționarea recursului de față .
De asemenea, se constată că, recursul este declarat in termen, motivat, comunicat.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/29.10.2012 a Judecătoriei C.-N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta R. S. E., cu domiciliul în C.-N., ., . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C. și în consecință:
S-a menținut procesul verbal nr._ încheiat la 22.03.2012 de către organul constatator M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 03.04.2012 sub nr. de mai sus, formulată de petenta R. S. E. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat la 22.03.2012.
Plângerea nu a fost motivată în fapt, însă în ședința publică petenta a precizat că în locul în care a parcat autoturismul nu era un loc destinat autovehiculelor care circulă în regim taxi (stand taxi).
În drept, cererea nu a fost motivată.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petenta a anexat copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 3).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare dar a depus prin serviciul registratură al instanței la data de 17.10.2012 procesul-verbal întocmit (f. 8), nota de constatare (f. 9), dovada de comunicare a procesului-verbal (f. 10) și planșe foto (f. 11-13).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr._ încheiat la 22.03.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 1 lit. c din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 14.03.2012, ora 09:05, a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe ., ocupând abuziv locul de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflat în administrarea Primăriei (f. 3).
Procesul verbal a fost încheiat după identificarea proprietarului autovehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat nr._ încheiat la 22.03.2012, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probelor de la dosar (procesul –verbal și fotografiile efectuate în momentul controlului – fil. 11 – 13), instanța de fond a reținut că, la data și ora constatării faptei, 14.03.2012, ora 09:05 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentei staționa pe ., în zonă amenajată ca stand pentru taxi, astfel încât procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, neputându-se dispune anularea acestuia.
Instanța a arătat că, deși petenta a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, aceasta nu și-a exercitat acest drept.
Cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, susținând că nu a parcat pe un loc destinat autoturismelor în regim taxi, aceasta nu a propus probe, în vederea dovedirii că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional. Astfel, petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Instanța de fond a reținut că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, motiv pentru care procesul verbal contestat este legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art.1 din HCL nr. 149/2009, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta R. S. E. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la 22.03.2012 de către organul constatator M. C.-N., Direcția Poliția Locală pe care l-a menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta R. S. E., solicitând admiterea acestuia și să se constate că hotărârea atacată este nelegală, arătând că, nu s-au luat în considerare fotografiile depuse la dosar și care dovedesc că, mașina sa nu era parcată în standul de taxi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este fondat.
Astfel, potrivit art.34 al.1 din O.G. nr. 2/2001, se constată că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/22.03.2012, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, din econimia aceluiași text legal reiese faptul că, procesul verbal în discuție face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrarie.
Ori, din fotografiile depuse la dosar (f.11-13 dos. fond) reiese clar faptul că, recurenta nu a parcat în zona destinată autovehiculelor care circulă în regim de taxi.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va admite recursul formulat de recurenta R. S. E., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2012, pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosarul cu nr._, pe care o va modifica în sensul că,
Va admite plângerea și va anula p-v_/22.03.2012 încheiat de M. C.-N. - Direcția Poliția Locală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta R. S. E., cu domiciliul în C.-N., ., ., jud. C. împotriva sentinței civile nr._/29.10.2012, pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosarul cu nr._, pe care o modifică în sensul că,
Admite plângerea și anulează p-v_/22.03.2012 încheiat de M. C.-N. - Direcția Poliția Locală.
Prezenta decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. N. B. S. T.
GREFIER
M. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
14.10.2014
Jud.fond: M. C. F.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 172/2014.... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
