Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 2551/328/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 397/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. O. O.
Judecător I. P.
Judecător A. R.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul O. B. ROMÂNIA S.A. împotriva Sentinței civile nr. 4743/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._ privind și pe intimatul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, consilier juridic V. C. - V., lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că doamna M. - F. B., judecător în compunerea completului 4 R, a formulat declarație de abținere în data de 03.03.2014, declarație ce a fost admisă prin încheierea civilă nr. 316/CC/03.03.2014.
Se constată că la data de 03 martie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în totalitate a dispozițiilor hotărârii pronunțate de către instanța de fond, aceasta fiind temeinică și legală. Pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și a sancțiunii dispuse.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4743/2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta O. B. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj și a fost menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.03.2012 încheiat de către agentul constatator din cadrul intimatului Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.03.2012 (f.6-9) încheiat de către agentul constatator din cadrul intimatului Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj, petenta O. B. ROMÂNIA S.A a fost sancționată contravențional petenta cu amendă contravențională în sumă de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 și sancționată de art.50 alin 1 lit c) din același act normativ.
Pentru a aplica această sancțiune, a reținut agentul constatator, că urmare a acțiunii de control la punctul de lucru O. B. ROMÂNIA Agenția T., având la baza cercetarea aspectelor semnalate in reclamatia înregistrată la CJCP Cluj și a documentelor anexate acesteia, s-a constatat că petiționarul/consumator a incheiat la data de 23.09.2008 cu petenta O. B., contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_, pentru un credit in valoare de_ CHF, pe o perioada de 285 luni, cu o rata a dobânzii la acordarea creditului de 3,99 %, fără a menționa în contract faptul că se percepe și comisionul de administrare de 0,29%.
Potrivit art. 9 din O.G. nr.21/1992, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În conformitate cu prevederile art.50 alin 1 lit c) din OG nr.21/1992, încălcarea prevederilor art.9 constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei, operatorul economic fiind sancționat cu amenda contravenționala in valoare de 5.000 lei.
Procedând la examinarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cât privește temeinicia actului constatator, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. Astfel, atâta vreme cât fapta contravențională a fost constatată direct de către agentul constatator, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate care poate fi însă răsturnată de către contravenient conform dispozițiilor art. 1169 cod civil care reglementează sarcina probei.
Persoana sancționată are astfel dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții de neîndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
După cum se poate observa din actele dosarului, petiționarul/consumator M. C. a incheiat cu O. B., contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_ la data de 23.09.2008 (f.10-22) pentru un credit in valoare de_ CHF, pe o perioada de 285 luni, cu o rata a dobânzii la acordarea creditului de 3,99 %.
În contractul de credit se prevăd la art 6, Taxe si comisioane următoarele comisioane: comision analiza dosar; comision acordare; comision de rambursare anticipata, nementionandu-se comisionul de administrare, nici ca definiție si nici ca valoare.
Contrar afirmațiilor petentei, nici in anexa la contract-graficul de rambursare (f.23-29), nu se menționează, în mod expres, comisionul de administrare si valoarea acestuia, pe prima pagina sus, alaturi de dobanda, fiind consemnată in capul de tabel doar mențiunea « comision », fara a se preciza tipul comisionului si valoarea acestuia-0,29%. Mai mult, contractul de credit a fost semnat la data de 23.09.2008, iar graficul de rambursare la data de 25.09.2008, respectiv dupa doua zile de la încheierea contractului.
Cât privește faptul că pe cererea de acordare a creditului este trecut faptul ca se percepe comision de administrare, mențiune efectuată olograf de catre prepusul petentei, aceasta nu dovedește că împrumutatul a fost de acord să i se percepeapa comisionul de administrare si nici ca era informat despre valoarea acestuia, în contextul în care efectele juridice ale contractului de credit decurg din încheierea acestuia, și nu din semnarea unei cereri de aplicare pentru obținere de credit.
Ori, imprumutatul/consumatorul și-a dat consimțământul cu privire la contractul de credit si clauzele acestuia, cunoscând și acceptând că pentru împrumutul ce i-a fost acordat trebuie să plătească și comisioanele menționate la art 6 pct 6.1 din contract, care însă nu cuprind și comisionul de administrare.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate, agentul constatator a făcut o corectă încadrare în drept a situației de fapt reținută în sarcina petentei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, potrivit art. 21 al.3 din O.G.nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere că, în speță, contrar cerințelor bunei credințe, de care ar trebui sa fie animat orice furnizor de servicii financiare, prin acțiunile sale, petenta a provocat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților și că prin modul de desfășurare al activității, prin neoferirea unor informații esențiale si/sau oferirea informațiilor in mod incorect, petenta, a determinat consumatorul sa nu-si poată exercita dreptul de a opta in cunoștința de cauza pentru acceptarea sau refuzul de a accepta costurile creditului, instanța a considerat că, sancțiunea contravențională aplicată petentei, orientată spre minimul special prevăzut de lege, a fost just individualizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs O. B. ROMANIA S.A. in contradictoriu cu C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Cluj, solicitând modificarea sentintei civile, in sensul casarii cu trimitere (in cazul admiterii motivului de recurs prevazut la art.304 alin.5 C.Proc. Civ.) sau modificarea sentintei civile (in cazul admiterii celorlalte motive de recurs) in sensul admiterii in totalitate a actiunii.
În motivarea recursului, a arătat că, instanta de fond nu a comunicat încheierea din 06.11.2012 care face parte din sentinta civila recurata, devenind incidente prevederile art.304(5) Cod Proc. Civ. Totodată, instanta de fond nu a comunicat intrega probatiune depusa de catre intimata,devenind incidente prevederile art.304(5) Cod Proc. Civ.
A mai arătat că, instanța de fond a retinut motive straine de natura cauzei pentru a motiva sentinta civila recurata, devenind aplicabile prevederile art.304 (7) Cod Proc. Civ. Totodată, instanta a interpretat in mod eronat prevederile actului dedus judecatii, devenind incidente prevederile art.304(8) Cod proc. Civ. A mai invocat că, instanța de fond a aplicat in mod greșit prevederile legate incidente in cauza, devenind aplicabile prevederile art.304 (9) Cod Proc. Civ.
A precizat recurenta că, instanța de fond nu a comunicat încheierea din 06.11.2012 care face parte din sentinta civila recurata, devenind incidente prevederile art.304(5) Cod Proc. Civ. Astfel, nu cunoaste continutul încheierii din 06.11.2012 cu toate ca potrivit preambulului sentintei civile recurate: "mersul dezbaterilor si sustinerile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 06.11 2012, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare”.
Potrivit prevederilor art.304(5) Cod Proc. Civ. casarea unei hotarari se poate solicita ncand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedură prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105(2) Cod Proc. Civ." iar potrivit art105{2) Cod Proc. Civ Actele indeplinite cu neobservarea formetor legate sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decat prin anularea lor.....".
Prin urmare, a învederat că, nu cunoaste in totalitate sentinta civila recurata, deoarece nu cunoaste continutul incheierii din data de 06.11.2012 si nu poate contesta cele retinute in aceasta incheiere. Astfel, i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare. Aceasta vatamare nu se poate repara decât prin prezenta cale de atac.
A mai învederat că, instanta de fond nu i-a comunicat intreaga probatiune depusa de catre intimata, devenind incidente prevederile art.304(5) Cod Proc. Civ. In sentinta civila recurata, instanta a retinut faptul ca intimata a depus si doua contracte incheiate de recurentă si care nu cuprindeau comisionul de administrare nici in contract si nici in scadențarul celor doua contracte.
Potrivit prevederilor art.304(5) Cod Proc. Civ. casarea unei hotarari se poate solicita, cand prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105(2) cod proc. civ iar potrivit art105(2) cod proc. civ.:"Actele indeplinite cu neobservarea formelor legate sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit parții o vătămare ce nu se poate înlatura decat prin anularea lor.....".
Prin necomunicarea celor doua contracte, instanta a incalcat in mod grav dreptul la aparare al lor. In fapt, nu a putut formula aparari si raportat la cele doua contracte.
Mentioneaza faptul ca cele doua contracte demonstreaza faptul ca este de buna credinta si isi informeaza in mod corect si complet clientii.
Astfel, la data incheierii contractului cu dl. M., recurenta avea in oferta de creditare doua produse: primul dintre acestea nu cuprindea comisionul de administrare, dar avea o rata a dobanzii mult mai mare (5.7 sau 6.99%); cel de al doilea produs cuprindea comisionul de administrare si avea o rata a dobanzii mult mai mica (3,99%). Prin urmare, in cazul in care ar fi putut formula apărării in legătura cu cele doua contracte, argumentele sale ar fi demonstrat faptul ca l-a informat in mod corect si complet pe dl. M. in legatura cu acest comision.
Instanta de fond a retinut motive straine de natura cauzei pentru a motiva sentinta civila recurata, devenind aplicabile prevederile art.304 (7) Cod Proc. Civ.
Astfel, dupa cum a retinut in mod corect instanta, pe cererea de acordare a creditului este trecut faptul ca se percepe comision de administrare, iar valoarea acestuia este prevazuta in graficul de rambursare a creditului semnat pe fiecare pagina de catre dl. M.. In fapt, instanta retine faptul ca dl. M. cunostea faptul ca urmeaza sa plateasca comision de administrare din cererea de acordare a creditului. Totodata, in graficul de rambursare a creditului care face parte integranta din contract (conform art.9.1 din contract) este prevazut cuantumul acestui comision.
Prin urmare instanța a reținut in mod eronat faptul ca dl. M. nu era de acord sa i se perceapă comision de administrare, din moment ce acesta a semnat cererea de acordare, iar in graficul de rambursare ce face parte integranta din contract este prevazuta valoarea acestui comision. Instanta a retinut urmatoarele: împrumutatul/consumatorul si-a dat consimtamantul cu privire la contractul de credit si clauzele acestuia, cunoscand si acceptand ca pentru imprumutul ce i-a fost acordat trebuie să plătească și comisioanele menționate la art. 6 pct. 6.1 din contract care însă nu cuprind și comisionul de administrare.
În fapt, împrumutatul cunoștea faptul că urmează să plătească un comision de administrare din oferta de creditare ce cuprindea produsele de creditare pe care le avea în portofoliu și din cererea de acordare a creditului. Totodată, cuantumul acestui comision este prevăzut în graficul de rambursare care face parte integrantă din contractul de credit.
Astfel, potrivit prevederilor art.9.1 din contractul de credit: rambursarea creditului se va face in rate lunare egale (formate din rate de principal si dobanda) la data scadentelor lunare, conform graficului de rambursare din Anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul contract...".
Prin urmare, împrumutatul si-a dat acordul pentru plata comisionului, din moment ce acesta se găsește in scadențarul contractului ce face parte din contractul de credit.
Precizeaza ca acest scadentar (depus la dosarul cauzei) a fost semnat pe fiecare pagina de catre client.
În cazul in care instanța de fond i-ar fi comunicat întreaga probațiune depusa de catre intimata (inclusiv cele doua contracte depuse de intimata) ar fi putut demonstra faptul ca oferta sa catre consumatori cuprindea doua produse aproape similare: primul dintre acestea nu cuprindea comisionul de administrare, dar avea o rata a dobânzii mult mai mare (5.7% sau 6.99%);cel de al doilea produs cuprindea comisionul de administrare si avea o rata a dobanzii mult mai mica (3.99%). In momentul prezentarii, clientul era informat despre existenta celor doua produse.In cunostiinta de cauza, dl. M. a optat pentru produsul cu rata dobanzii mai mica, dar care avea comision de administrare.
Prin urmare, cele doua contracte demonstreaza faptul ca este de buna credință in relația cu consumatorii. Astfel, cei doi clienti menționați in contractele depuse in probatoriu au optat pentru produsul ce avea o rata a dobanzii mai mare, dar care nu avea comision de administrare.
DI. M. a fost informat cu privire la cele doua produse si a optat pentru produsul cu rata dobânzii mai mici, dar care cuprindea si comisionul de administrare. Acest fapt rezulta din cererea de acordare, depusa la dosarul cauzei. Totodata, dl. M. a semnat si scadentarul creditului ce cuprindea informatiile financiare, respectiv rata lunara a dobanzii ce cuprindea si comisionul resepectiv.
Dl. M. nu poate sustine la mai mult de 3 ani de la incheierea creidtului ca nu cunoastea cuantumul ratei dobanzii si nici din ce este compusa aceasta.
Prin urmare, de buna credinta l-a informat pe dl. M. in mod complet cu privire la costurile creditului si la faptul ca trebuie sa plateasca un comision de administrare.
Mai învederează recurenta că, instanta a interpretat in mod eronat prevederile actului dedus judecatii si a schimbat intelesul vadit neindoienic al acestuia, devenind incidente prevederile art.304(8) Cod proc. Civ.
Cele doua parti au semnat si scadentarul (depus la dosarul cauzei ) ce face parte integranta din contractul incheiat de catre cele doua parti, dupa cum este prevazut la art.9.2 din contractul de credit. In scadentar este mentionat faptul ca dl. M. urmeaza sa plateasca un comision, precum si valoarea acestuia.
Mai mult si pe cererea de acordare a creditului este trecut faptul ca se percepe comision de administrare (depusa la dosarul cauzei).
Totodata, potrivit prevederilor art.970(2) Cod Civil aflate in vigoare la data incheierii contractului contractul ,,obliga nu numai la ceea ce este expres . toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa".
Avand in vedere faptul ca scadentarul face parte din contractul de credit este evident faptul ca obligatiile prevazute in acesta trebuie executate conform vointei partilor.
Clientul a semnat pe fiecare pagina atât contractul, cat si scadențarul care face parte integranta din contract, fiind de acord cu prevederile acestui document.
Prin urmare, instanța a interpretat in mod greșit prevederile contractului de credit si a schimbat intelesul vadit neindoienic al acestuia, raportat la comisionul ce este prevazut in contractul de credit (din moment ce scadentarul face parte integranta din acesta).
Instanta de fond a aplicat in mod greșit prevederile art.9 din OG nr.21/1992 potrivit carora operatorii economic! sunt obligați sa pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relațiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive".
Potrivit prevederilor art.2 pct 22 din OG nr.21/1992 prin practica comerciala incorecta se intelege: ,,orice acțiune, inacțiune, conduită, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic in relația directa cu promovarea, vânzarea sau fumizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere In mod direct intereselor consumatorilor.
In fapt, nu a folosit practici comerciale abuzive in relația cu dl. M. C., dupa cum a retinut in mod eronat intimata in procesul verbal contestat. Astfel, dl. M. a beneficiat de un credit in temeiul contractului C 2204/1000/_/2008 (depus la dosarul cauzei). Potrivit art.9.1 din contractul semnat si asumat de catre parti: rambursarea creditului se va face in rate lunare egale (formate din rate de principal si dobanda) la data scadentelor lunare, conform graficului de rambursare din Anexa nr.1, care face parte integranta din prezentul contract...".
Cele doua parti au semnat si scadentarul (depus la dosarul cauzei) ce face parte integranta din contractul încheiat de catre cele doua parti. In scadențar este menționat in mod expres faptul ca dl. M. urmeaza sa plătească un comision, precum si valoarea acestuia.
Mai mult si pe cererea de acordare a creditului este trecut faptul ca se percepe comision (depusa la dosarul cauzei).
Potrivit prevederilor art.969 Cod Civil aflate in vigoare la data incheierii contractului: »Conventiile legal facute au putere de lege intre partite contractante". Prin urmare, cele doua parti au convenit ca dl. M. sa plateasca un comision ce este trecut in scadentar. Raportat la prevederile art.2 pct. 22 din QG nr.21/1992, mal sus mentionate, nu se poate sustine ca a folosit o practica comerciala care a adus atingere in mod direct dreptului la informare al consumatorului. Clientul cunostea faptul ca urmeaza sa achite comision de administrare si cuantumul acestuia.
Avand in vedere faptul ca scadentarul face parte din contractul de credit este evident faptul ca obligatiile prevazute in acesta trebuie executate conform vointei partilor.
Clientul a semnat pe fiecare pagina atat contractul cat si scadentarul care face parte integranta din contract, fiind de acord cu prevederile acestor documente.
Plata ratelor de credit conform graficului de rambursare scadentar generat la momentul utilizării creditului, semnat si insusit de catre client, atesta fără echivoc faptul ca domnul M. a fost informat de perceperea acestui comision, a luat la cunostinta de existenta lui si l-a achitat, fiind de acord cu plata acestuia.
Prin urmare, nu a folosit nicio practica abuziva, iar dl. M. a fost informat corect, complet si precis cu privire la faptul ca trebuie sa achite un comision si de cuantumul acestuia, fapt dovedit prin scadențarul semnat de către client pe fiecare pagina.
In drept: art.3041 Cod proc. Civ., art.304 (5) Cod Proc. Civ., art.304 (7) Cod Proc. Civ., art.304 (8) Cod Proc. Civ., 304(9) Cod Proc. Civ, OG nr.21/1992, art. 969 Cod Civil.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, instanța de fond si-a manifestat in mod corect rolul activ, cercetând si coroborând toate probele solicitate de către părți si aflate in dosar. Recurenta nu a probat in nici un fel ca și-ar fi îndeplinit obligația de a se comporta corect cu consumatorii, ci dimpotrivă din documentele prezentate si din afirmațiile sale a reieșit fără putința de tăgada reaua sa credința.
Pe tot parcursul judecații cauzei Instanța de fond a respectat principiul dreptului la un proces echitabil având o atitudine imparțiala așezând părțile pe o poziție egala.
Prin modul de desfășurare al activității, prin neoferirea unor informații esențiale si/sau oferirea informațiilor in mod incorect, petenta, a determinat consumatorul sa nu-si poată exercita dreptul de a opta in cunoștința de cauza pentru acceptarea sau refuzul de a accepta costurile creditului.
Procesul verbal de constatare a contravenției contestat, a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde toate mențiunile cerute expres la art. 16 și 17 și nu există nici un motiv de nulitate al acestuia, sens in care s-a pronunțat si instanța de fond. Fapta consemnată și descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției există, a fost corect determinată, încadrată juridic și sancționată potrivit prevederilor OG nr.21/1992.
În drept: art. 115-118 Cod de procedură civilă, OG nr 21/1992 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Încheierea de amânare a pronunțării este parte integrantă din hotărâre, iar hotărârea se comunică potrivit art. 266 alin. 3 C.pr.civ. atunci când în funcție de data comunicării curge termenul de recurs însă, în respectiva încheiere nu există nicio cerere nouă sau dezbatere asupra vreunei probleme litigioase care să nu fi fost menționată în întâmpinarea care a fost comunicată petentei. Totodată, recurenta avea posibilitatea de a solicita comunicarea unei copii a încheierii de amânare a pronunțării și de a-și formula în termen apărările, neexistând vreo încălcare a dreptului acesteia la un proces echitabil.
Referitor la motivul de recurs privind necomunicarea întregii probațiuni depuse de intimată, constată că, prin încheierea pronunțată la data de 02.10.2012, judecătoria T. a dispus citarea recurentei cu un exemplar al actelor depuse de intimată la dosar, acestea fiind comunicate conform procesului verbal de la fila 89 din dosarul de fond.
Pe de altă parte, recurenta a fost citată în mod procedural pentru fiecare termen de judecată și a avut posibilitatea de a lua cunoștință de toate înscrisurile depuse la dosar de către intimată, iar conform art. 129 (1) c.pr.civ. părtile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.
Potrivit art. 1 din OG nr. 21/ 1992 statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
Conform art. 9 din aceeași ordonanță, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.03.2012 încheiat de intimatul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj, recurenta O. B. ROMÂNIA S.A a fost sancționată cu amendă în sumă de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992. În fapt s-a reținut că, urmare a acțiunii de control la punctul de lucru O. B. ROMÂNIA Agenția T., având la baza cercetarea aspectelor semnalate in reclamatia înregistrată la CJCP Cluj și a documentelor anexate acesteia, s-a constatat că petiționarul - consumator a incheiat la data de 23.09.2008 cu O. B., contractul de credit de nevoi personale garantat cu contractul de ipoteca nr.C2204/1000/_, pentru un credit in valoare de_ CHF, pe o perioada de 285 luni, cu o rata a dobânzii la acordarea creditului de 3,99 %, fără a se menționa în contract faptul că se percepe și comisionul de administrare de 0,29%.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că, numitul M. C. a incheiat cu O. B., contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C2204/1000/_ la data de 23.09.2008 pentru un credit in valoare de_ CHF, pe o perioada de 285 luni, cu o rata a dobânzii la acordarea creditului de 3,99 %. În contractul de credit încheiat cu acesta se prevăd la art 6, Taxe si comisioane următoarele comisioane: comision analiza dosar; comision acordare; comision de rambursare anticipata, nementionandu-se comisionul de administrare, nici ca definiție si nici ca valoare.
Astfel, cum în mod corect a arătat prima instanță, contrar afirmațiilor recurentei, nici in anexa la contractul de credit, nici în graficul de rambursare, încheiat după două zile de la încheierea contractului, nu se menționează comisionul de administrare si valoarea acestuia, pe prima pagina sus, alaturi de dobanda, fiind consemnată in capul de tabel doar mențiunea « comision », fara a se preciza tipul comisionului si valoarea acestuia-0,29%.
În același timp, tribunalul reține că, nu are relevanță menționarea comisionului de administrare efectuată olograf pe cererea de acordare a creditului, această mențiune nedovedind faptul că, împrumutatul ar fi fost de acord să i se percepeapa comisionul de administrare si nici ca era informat despre valoarea acestuia.
Consimțământul consumatorului exprimat la încheierea contractului de credit vizează numai comisioanele menționate la art 6 pct 6.1 din contract, care nu cuprind însă și comisionul de administrare. În consecință, deși consumatorul a avut de optat între mai multe oferte de creditare, înțelegând să aleagă produsul cu rata dobânzii mai mici, acesta nu a fost informat în mod corect în legătură cu costurile creditului, o astfel de practică a recurentei fiind de natură a induce în eroare consumatorul și de a-l determina să încheie contractul de credit în baza unor informații prezentate necorespunzător. În aceste condiții, în mod legal și temeinic a fost sancționată recurenta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 raportat la art.50 alin 1 lit c) din același act normativ, iar sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată în limitele prevăzute de actul normativ.
Așadar, nu corespund adevărului susținerile recurentei potrivit cărora instanța de fond a reținut motive străine de natura pricinii, a interpretat eronat prevederile actului dedus judecății ori a aplicat în mod greșit prevederile legale incidente în cauză. Conform considerentelor mai sus expuse, instanța de fond a analizat în mod corect conduita recurentei în raport cu consumatorul, prevederile actului juridic dedus judecății, a explicat elementele constitutive ale contravenției reținute și a făcut o corectă încadrare juridică a acesteia.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta O. B. România SA, împotriva sentinței civile nr. 4743/19.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta O. B. ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 4743/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 05.03.2014.
Președinte JudecătorJudecător
G. O. O. I. P. A. R.
Grefier
L. C.
Red. Dact. GOO 2 ex
12.05.2014
Judecător fond M. M. O.
.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1267/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
