Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 947/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6836/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 947/R/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de petent .. împotriva Sentinței civile_/18.09.2013, în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimatul M. C.-N., DIRECITA POLITIA LOCALA, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei Z. Ruslan, lipsind:
- intimat - M. C. N., DIRECITA POLITIA LOCALA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.
Se constată în ce privește prezentul recurs, că acesta a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentei depune la dosar o împuternicire și copia Sentinței civile nr. 8188/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosar nr._ Sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosar nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, respectiv trimiterea în rejudecare a cauzei și admiterea pe fond a plângerii contravenționale și pe cale de consecință să se dispună desființarea procesului–verbal de contravenție atacat, fără cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că nu a primit nici un proces verbal de constatare, sau vreo adresă, solicită a se constata că sediul firmei este proprietate privată și ca urmare nu poate fi sancționat cu amendă.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr._/18.09.2013, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei C.-N., a respins plângerea formulata de petenta . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr._ încheiat la data de 10.01.2013, petenta a fost sancționata cu amenda contravenționale în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de H.C.L. nr.149/2009, art. 2 lit. a,b reținându-se în sarcina acesteia că la data de 10.07.2012, orele:16,45 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era parcat pe domeniul public/privat a municipiului C.-N., respectiv . A autovehicul cu o masa totala maxima autorizata de peste 2 tone
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, susținerea ca o persoana juridica nu poate fi subiect activ al contravenției întrucât HCL nr.149/2009 nu instituie răspunderea persoanei juridice nu poate fi luata in considerare deoarece. petenta avea posibilitatea comunicării către intimat a numelui persoanei fizice vinovate, șoferul-angajatul sau, in baza notei de constatare lăsate pe parbriz, dar a ales sa nu se conformeze nici după solicitarea expresa a intimatului (f.34-40) de comunicare a datelor de identificare a utilizatorului autovehiculului, in mod corect sancțiunea s-a aplicat petentei. Aceasta deoarece nu se poate aplica un tratament discriminatoriu intre contravenienții persoane fizice si persoanele juridice, pe considerentul ca acestea din urma nu ar putea fi sancționate, ca urmare a prevalării de propria culpa, refuzul de comunicare a persoanei fizice vinovate. Acesta a fost si motivul pentru care s-a menționat expres in actele normative posibilitatea antrenării răspunderii contravenționale a persoanei juridice.
De asemenea, susținerea petentei ca procesul verbal este nelegal, fiind prescrisa executarea amenzii întrucât nu a fost comunicat in termen de 30 de zile de la constatare nu este întemeiata si nu poate fi luata in considerare,deoarece potrivit art.13,14 din OG nr.2/2001 procesul verbal se poate încheia in termen de 6 luni de la constatare, comunicarea acestuia trebuind sa se realizeze in termen de o luna de la încheiere.
De asemenea, lipsa martorului nu are nicio relevanta deoarece acest martor atesta doar încheierea procesului verbal contravențional in lipsa petentei (aspect necontestat de către petenta) si nu savarsirea propriu-zisa a faptei contravenționale.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Sub acest aspect, al temeiniciei, instanța a reținut ca nu pot fi reținute ca întemeiate apararile petentei legate de faptul ca nu ar fi parcat autovehiculele pe domeniul municipalității ci pe proprietate privata pe care a închiriat-o, întrucât extrasul CF depus se refera la imobilul situat in C.-N., . A dar care este format numai din construcții si nu parcare iar contractul de închiriere este nerelevant deoarece pe de o parte nu are data certa iar pe de alta parte obiectul acestuia este închirierea unui spațiu de 28.05.,mp cu destinația birou, 7,71 mp depozit si a unui spațiu de parcare situat intre clădirile proprietatii . Podul Hingherilor, vis-a vis-de biroul de închiriat, fara a exista menționata in concret vreo suprafața, putând fi vorba de o parcare pentru un autoturism.
Ori, din planșele fotografice depuse de către intimat rezulta ca aceste autovehicule de peste 2 tone, (TIR-uri) sunt parcate sub un pod si in imediata vecinătate, fiind vorba de un număr mare de TIR-uri,pe un teren neingradit, astfel incat nu s-ar suprapune cu suprafața menționata in contract ( in situația in care acesta ar fi putut fi luat in considerare).
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 400 lei, instanța a reținut că apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Reclamanta . C.-N. a declarat recurs, împotriva sentinței arătate solicitând rejudecarea cauzei pe fond, admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013, întocmita de intimata si, pe cale de consecința, desființarea procesului verbal de contravenție atacata.
In susținerea recursului a formulat următoarele motive:
In fapt, a arătat că prin sentința civila nr._/18.09.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravenționala formulata împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013 întocmita de intimata.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond retine in mod eronat ca dovada primirii atât a notelor de constatare cat si a adresei_/486/18.10.12 este in sarcina sa, contrar normelor legale atâta timp cat dovada este in mâinile Intimatei, iar recurenta nu are de unde ști cum sa facă aceasta dovada, atâta timp cat n-a primit nimic din cele menționate, nota de constatare cat si adresa nr._/486/18.10.12.
Iar pe fond: Instanța retine ca din contractul de închiriere nu rezulta la ce adresa este situata parcarea, or chiar in procesul-verbal de contravenție este consemnata ca adresa de săvârșire a contravenției . atâta timp cat din extrasul CF rezulta ca aceasta adresa este proprietate privata a societății Elmet SA, ea nu poate fi si domeniul public sau privat a Municipiului C.-N..
De asemenea, arată că instanța retine ca din planșele foto rezulta parcarea autovehiculului sub pod - evident ca nu, se vede clar din poza, in vecinătatea podului, întrucât chiar aici este parcarea societății !!!!
Consideră ca soluția pronunțata de Instanța de fond este netemeinica si nelegala și ca urmare înțelege să invoce si in fata instanței de recurs excepțiile invocate in fata Instanței de fond, care au fost respinse, sens in care solicită admiterea acestor excepții.
1. Invocă excepția nulității procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013 întrucât nu îndeplinește cerințele stabilite in mod imperativ de dispozițiile 16-19 din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare.
Procesul verbal contestat nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului, cu încălcarea prevederilor art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001. Astfel, se retine in procesul verbal de contravenție ca autovehiculul cu numerele de înmatriculare_ a staționat pe domeniu public, fără a se menționa numele persoanei care se face vinovata de săvârșirea faptei fiind indicat in cuprinsul procesului verbal denumirea persoanei juridice căreia ii aparține autoturismul. Astfel, prevederile art. 15 din OG nr. 2/2001 statuează ca: "Art. 16 (1) Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite..."
Având in vedere ca, dispozițiile art. 6 din CEDO sunt incidente in materie contravenționala, apreciem ca prin omisiunea menționării in cuprinsul procesului verbal de contravenție a persoanei fizice care a săvârșit fapta determina, in mod evident, o vătămare a dreptului nostru de a ne apară, drept garantat de art. 6 din CEDO si conduc la nulitatea procesului verbal contestat.
Potrivit procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013 recurenta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor HCL 149/2009, lit. a paradoxal - procesele verbale sunt întocmite pe numele său cu încălcarea prevederilor aceluiași HCL 149, art. 5. Susține si in fata Instanței de Recurs ca nu poate fi subiect activ al contravențiilor reținut in sarcina sa.
Art. 5 din HCL 149 prevede: Proprietarul sau deținătorul vehiculului/ autovehiculului are obligația de a comunica Politiei Comunitare, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/ autovehiculului la data si ora săvârșirii contravenției. In caz contrar, procesul-verbal urmează a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului vehiculului/ autovehiculului, chiar daca acesta este o persoana juridica.
Deși, o asemenea adresa exista la dosar, arată ca nu i s-a comunicat adresa_/486/18.10.12, lucru pe care l-a susținut si in fata Instanței de fond - si care are posibilitatea de-al susține in fata Instanței de Recurs. După cum se poate vedea la dosarul cauzei tocmai din aceasta cauza lipsește si dovada de comunicare a acesteia către intimata.
De asemenea, arată ca nu a intrat in posesia si nici n-a luat cunoștința anterior de notele de constatare care stau la baza proceselor-verbale ce fac obiectul acestei plângeri. Iar dovada comunicării acestora este in sarcina Intimatei si nici . sa.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „Persoana juridica răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții."" Prin urmare, condiția pentru ca subiect activ al unei anumite contravenții sa fie persoana juridica, iar nu persoana fizica, este aceea ca actul normativ care stabilește si sancționează contravenția sa prevadă in mod expres ca răspunderea pentru fapta respectiva revine persoanei juridice. In cazul in care actul normativ nu cuprinde o asemenea prevedere, răspunderea revine persoanei fizice.
Or, este evident ca actul normativ menționat mai sus nu instituie răspunderea persoanei juridice pentru fapta de staționare si oprire pe domeniul public.
Alegerea in stabilirea răspunderii persoanei juridice aparține legiuitorului in fiecare caz in parte si este o ficțiune juridica pentru ca in fiecare situație fapta este comisa nemijlocit de către o persoana fizica, fiind evident ca persoana juridica nu poate comite in mod nemijlocit contravenții. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001, legiuitorul central sau local stabilește răspunderea persoanei juridice in mod suveran insa întotdeauna expres, întrucât se instituie o excepție de la regula potrivit căreia răspunderea contravenționala revine persoanei fizice.
Prevederile art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001 au fost redactate pentru a sublinia ca este necesara o prevedere expresa in legea speciala care sa instituie răspunderea de excepție a persoanei juridice. Altfel, prevederile art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001 nu ar mai fi necesare, urmând ca pentru toate contravențiile sa fie incidența si răspunderea persoanei juridice, fără nici un fel de precizare a legiuitorului.
In cazurile in care legiuitorul local a dorit sa instituie răspunderea contravenționala a persoanei juridice, a legiferat expres in acest sens, așa cum o reclama prev. art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001. Astfel, potrivit art. 1 lit. p) din Hotărârea Consiliului local nr. 575/2007 „Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de persoane fizice sau juridice (agenții economici, asociații de proprietari, regii autonome etc.) (...): p) circulația sau staționarea autovehiculelor, vehiculelor si animalelor pe zone verzi sau schimbarea destinației spatiilor verzi in parcări, grădini de zarzavat sau amenajări de orice fel".
Din analiza HCL 149, cu modificările ulterioare, reiese ca legiuitorul local nu stabilește răspunderea contravenționala a persoanei juridice pentru staționarea neregulamentara, prin urmare petenta, persoana juridica nu răspunde contravențional, iar procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absoluta, întrucât petenta nu a comis fapta reținuta (art. 1 rap. la art. 16 al. 1 din OG nr. 2/2001), iar procesul verbal de constatare a contravenției nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului, contravenient fiind persoana fizica care a condus si parcat autoturismul.
Ca apărări de fond, susține ca netemeinice procesele-verbale in cauza întrucât sediul societății este pe . locul săvârșirii contravențiilor este menționat pe . contravenționala este reținuta: ca încalcă prevederile HCL 149 lit. a - opririi si staționarii pe domeniul public. Comunica Onoratei Instanțe ca aceasta adresa nu este domeniul Public, ci proprietate Privata - astfel încadrarea faptei la lit. a HCL 149 este netemeinica si nelegala.
F. de acest aspect, apreciază ca procesele verbale de contravenție nu au nici un temei legal, faptele constatate prin acestea nu exista.
Instanța de fond retine ca petenta nu face dovada parcării la aceasta adresa, ori tocmai Intimata prin procesul-verbal care face obiectul acestei cauze, face dovada parcării la . la care petenta are sediul social si parcarea si care este proprietate privata si nu domeniu public.
In drept: art. 16, 17 din OG 2/2001 coroborat cu art. 31 si urm. OG 2/2001, OG 15/2002.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulata. Potrivit dispozițiilor art. 262 C.p.Civ. solicitam soluționarea cauzei si in lipsa noastră de la dezbateri.
Intimatul deși legal citat nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 C.pr.c.iv., îl va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 din H.C.L. nr. 149/2009, proprietarul sau deținătorul vehiculului are obligația de a comunica poliției comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, numele utilizatorului autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției, în caz contrar procesul–verbal urmând a fi încheiat în numele proprietarului sau deținătorului acestuia, chiar dacă acesta este o persoană juridică.
Din actele depuse la dosar de către agentul constatator și care stau la baza întocmirii procesului– verbal de constatare a contravenției, nu rezultă faptul că a fost comunicată această înștiințare petentei, la dosar regăsindu-se un borderou cu mai multe poziții, fără însă să poarte ștampila poștei din care să rezulte data expedierii.
S-a atașat un tichet de scrisoare recomandată purtând data de 31.01.2013, însă, din acesta nu rezultă care sunt efectiv actele comunicate.
D. urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada realizării acestei etape prealabile întocmirii procesului –verbal, tribunalul apreciază că acest act este lovit de nulitate din perspectiva persoanei care a săvârșit fapta contravențională.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite plângerea, cu consecința anulării procesului –verbal de contravenție.
Cheltuieli de judecată, nu au fost solicitate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta . împotriva Sentinței civile_ din 18.09.2013 în dosar nr._ a Judecătoriei C.-N., pe care o modifică în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de petent în contradictoriu cu M. C.-N. privind procesul verbal nr._/10.01.2013 pe care îl anulează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7.05.2014
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. |
Red. O.C.T. /DACT. E.C. 2 expl.
Judecător de fond; N. F. B. –Judecătoria C.-N.
E.C.28 Mai 2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
