Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 3519/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3519/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 10466/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3519/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant G. A. și pe pârât C. JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, a solicitat anularea Hotărârii nr._/24.07.2013 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, constatarea calității de beneficiar a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de beneficiar al drepturilor prevăzute de acest act normativ, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu greșita interpretare sau coroborare a probelor administrate, având în vedere că din aceste acte reiese că este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr.189/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Județeană de Pensii Cluj, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ atacat.
În motivare, pârâta a arătat că nu poate verifica informațiile furnizate și să le consemneze pe cale oficială și în condițiile în care declarațiile date la notar sunt laconice, tip, iar beneficiarii nici măcar nu trebuie să fie prezenți, consideră că numai instanța poate să ducă o notă de autenticitate care să stopeze acest avant ilegal, datorat facilității cu care a fost adoptată și prelungită această lege.
Pârâta mai arătat că așa cum reiese din adeverința școlară, în anii 1943-1945, reclamanta a fost prezentă în Băișoara, deci după data refugierii care se pretinde că ar fi fost septembrie 1940.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Hotărârea nr._ din 24.07.2013 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj a fost respinsă cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr 189/2000 formulată de reclamanta G. A. .
In fața organului administrativ, pentru dovedirea refugiului și a duratei acestuia reclamantul a depus copii ale declarații autentificate ale martorilor M. V. și C. C. .Din cuprinsul acestor declarații rezultă că in toamna a anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supusă impreună cu familia sa urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord, reclamanta s-a refugiat din localitatea de domiciliul (Băișoara, jud Cluj ) in localitatea M. V. până la data de 5 martie 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 „ Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean roman, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportata în ghetouri și lagare de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagare de concentrare;
c) a fost refugiata, expulzata sau strămutată în alta localitate*);(…)”.
Instanța a dispus audierea in cauză, pentru lămurirea aspectelor privind realitatea și privind durata refugiului reclamantei, a martorilor M. V. și C. C., ale căror declarații se regăsesc la dosarul constituit de pârâtă.
In condițiile in care in cauză s-a probat imposibilitatea deplasării martorilor la instanță, aceastia având vârsta de 94 ani si respectiv 88 de ani și având probleme de sănătate probate prin adeverințele medicale depuse la dosar,s-a dispus inlocuirea lor cu martorii C. A. și C. I..
Martorii C. A. și C. I. ,audiați in fața instanței, au declarat că s-au intâlnit cu reclamanta inloaclitatea M. V., in anul 1942, in contextul in care reclamanta a plecat in refugiu din localitatea de domiciliu Băișoara, jud Cluj, urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord și inaintării trupelor armatei maghiare pe teritoriul României. Astfel cum au declarat martorii decizia de pleca in refugiu a fost luată in contextul știrilor cu privire la conduita trupelor maghiare in raport de locuitorii de naționalitate română din teritoriile ocupate.
Instanța,în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei.
De asemenea, mărturiile testimoniale sunt concludente în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei ,relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care a fost implicați personal.
Pe de altă parte, in privința duratei refugiului, instanța va reține că reclamanta a urmat cursurile scolii din localitatea Băișoara in anii școlari 1943-1944, 1944-1945 (f.11).
Pe cale de consecință, instanța va stabili că reclamanta este îndreptățită să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 pentru intreaga perioada in care a fost nevoit să se refugieze in alte localitati, anume pentru perioada perioada 1942 – septembrie 1943.
Astfel fiind, în temeiul art. 7 alin. 4 raportat la art. 1 lit. c din acest act normativ instanța va admite acțiunea, va dispune anularea Hotărârii nr._/24.07.2013 emisă de pârâtă și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 și să acorde acesteia toate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1942- septembrie 1943.
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. A., CNP_, domiciliată în Câmpia-Turzii, ., ., jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Cluj, cu sediul în Cluj-N., ..2, jud.Cluj.
Dispune anularea Hotărârii nr._/24.07.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 și să acorde acesteia toate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1942- septembrie 1943.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2014.
Președinte, M.-F. B. | ||
Grefier, O. S. |
Red.MFB/tehn.MG
4 ex. 21.05.14
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4828/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 444/2014.... → |
|---|
