Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1721/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1721/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 5826/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1721/R/2014
Ședința publică de la 8 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. T.
Judecător: L.-Anișoara C.
Judecător: R. M.
Grefier: D.-A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ împotriva sentinței civile nr. 7154/19.04.2013 a Judecătoriei C.-N. privind și pe intimata .., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
De asemenea, constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimata.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 7154/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., s-a în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1011/27.01.2012 și s-a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1011/27.01.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 27.01.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1011/27.01.2012, prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 alin. (1) din HCL 191/2009, constând în aceea că în data de 27.01.2012, în jurul orelor 09.58, în urma controlului efectuat pe domeniul public din C.-N., ., s-a constatat că nu era îndepărtată zăpada și gheața de pe trotuarul din dreptul imobilului situat la adresa menționată.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsă, iar la rubrica corespunzătoare martorilor s-a consemnat: „Persoanele de față refuză să se implice”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din perspectiva legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că potrivit art. 19 alin. (1) teza a II-a din OG nr. 2/2001, martorul indicat în procesul verbal este chemat să confirme una din cele trei împrejurări constând în faptul că contravenientul „nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze”, iar potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale amintite, martorul asistent este chemat să confirme una dintre cele trei situații prevăzute limitativ, respectiv că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, iar nu săvârșirea faptei în sine, în privința căreia constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator sunt suficiente pentru a face operantă prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Din conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1011/27.01.2012, instanța reține că acesta a fost întocmit în absența unui martor asistent, consemnându-se că „Persoanele de față refuză să se implice”.
Dacă se consideră că motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor asistent precizate în înscris sunt pur formale, se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța reține că în cele trei situații care atrag incidența art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor cu privire la motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în absența unui martor asistent atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal. În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petentă trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petenta nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a lipsei mențiunilor cu privire la motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent.
Instanța mai reține, de altfel, că petenta nu contestă împrejurarea că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, respectiv tocmai aspectul pe care martorul asistent este chemat să îl confirme prin semnarea procesului verbal.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petenta ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța rețien că dispozițiile legale invocate au fost respectate.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța de fond a constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se coroborează cu declarația martorului CSAKANY Z., în sensul că la momentul controlului, care coincide cu momentul întocmirii procesului verbal, în fața imobilului situat în C.-N., . exista zăpada neîndepărtată.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petenta va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentă și a modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1011/27.01.2012, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs M. C.-N., arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, s-a arătat că sancțiunea avertismentului nu este în măsură să restabilească ordinea de drept încălcată.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel, prima instanță a apreciat, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin.5, art. 7 alin. 2 și 3 și art. 21 din OG 2/2001 că nu se impune aplicarea unei amenzi contravenționale în cauză față de gravitatea redusă a faptei săvârșite în concret de către contravenient.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Potrivit art. 7 alin. (2) din OG 2/2001, avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar potrivit alin. (3), avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La fel ca și prima instanță, tribunalul apreciază în cauză, față de dispozițiile legale mai sus menționate și față de gradul de pericol social al faptei săvârșite că nu se impune în cauză aplicarea sancțiunii amenzii, aceasta fiind în concret prea severă față de fapta săvârșită.
Tribunalul apreciază că măsura înlocuirii amenzii cu avertismentul este în măsură să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârșirea contravenției, menținându-se reținerea săvârșirii unei fapte contravenționale și atrăgându-se atenția contravenientului că la o ulterioară săvârșire a unei fapte contravenționale va suporta o sancțiune contravențională mai aspră.
Instanțele competente să soluționeze plângerile contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție sunt în măsură să reaprecieze gradul de pericol social al faptei și să reindividualizeze pedeapsa, astfel încât, având în vedere aspectele menționate nu se poate constata o nelegalitate sau netemeinicie a sentinței pronunțată în cauză de judecătorie.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 C.pr. civ, tribunalul va respinge recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul M. C.-N. în contradictoriu cu intimata . împotriva Sentinței civile nr. 7154/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. pe care o modifică în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, M. T. | Judecător, L.-Anișoara C. | Judecător, R. M. |
Grefier, D.-A. B. |
Red.M.T.
2 ex./05.01.2015
Jud. fond: R.-M. P.
Judecătoria C.-N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 342/2014.... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
