Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 1999/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1999/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 10340/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1999/2014
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Grefier: D.-P. Oneș
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. C. E. și pe pârâtul S. F. ORĂȘENESC HUEDIN (F. A.F.P. HUEDIN), chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU, cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
Instanța, față de excepția invocată prin întâmpinare, o apreciază ca fiind neîntemeiată întrucât prin Decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere și, întrucât, aplicarea Legii 9/2012 a fost suspendată până la data de 31.12.2.12, jurisprudența anterioară apariției legii continuă să fie aplicabilă până la această dată, sens în care, va fi respinsă.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, reclamantul solicitând judecarea cauzei în lipsa sa la dezbateri, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul M. C. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. FISCAL ORĂȘENESC HUEDIN (fosta Administrația Finanțelor Publice a orașului Huedin) ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3763 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la data achitării și până la plata efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 03.06.2008 a achiziționat autoturismul marca Ford, tip AAL/Escort, cu . WFOAXXGCAAVK01870, data primei înmatriculări 07 aprilie 1998, într-un stat membru al UE. Pentru înmatricularea în România i s-a prezentat o decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 3763 lei, pe care a achitat-o la Trezoreria Huedin, cu chitanța . nr._ din data de 28.10.2008.
Consideră reclamantul că, această taxă este în contradicție cu normele comunitare și dispozițiile art. 110 alin.1 TFUE (fostul art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa depoluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. Taxa de poluare este contrară și practicii CJCE. Mai mult în prezent Comisia Europeană a demarat procedura de infrigement pe baza OUG 218/2008 respectiv cuantumul prea mare al taxei coroborat cu scutiri acordate industriei auto autohtone.
Pârâtul S. Fiscal Orășenesc Huedin (fosta Administrația Finanțelor Publice Huedin) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul, după date de 13.01.2012, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamantul nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtei restituirea parțială a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României. (f.20).
Prin același înscris a formulat și cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu solicitând ca în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată chemata în garanție să fie obligată să-i restituie sumele de bani care ar trebuie să le achite reclamantului.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicită în speță se fac venit la bugetul Fondul pentru mediu și se gestionează de către chemata în garanție (f.24-25).
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de 27.02.2014, instanța a respins-o, cu motivarea ce rezultă din practicaua hotărârii.
Pe fond, reține că, reclamantul a achiziționat, la data de 03.06.2008, autoturismul marca Ford, tip AAL/Escort, cu . WFOAXXGCAAVK01870, data primei înmatriculări 07 aprilie 1998, înmatriculat în țară comunitară, respectiv în Germania (f.9-15). Pentru înmatricularea în România i s-a prezentat o decizie de calcul, în sumă de 3.763 lei, pe care a achitat-o la Trezoreria Huedin, cu chitanța . nr._/28.10.2008 (f.8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma inițială. Ca atare, legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată.
Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițială stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011, s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtului în condițiile dreptului comun acesta fiind obligat să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pus în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus, tribunalul, în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că, în baza OUG 50/2008, taxa de poluare achitată a fost virată de către pârât în contul administrat de chemata în garanție, în temeiul art. 60 și urm C.pr.civ., va admite și cererea de chemare în garanție, în întregime.
În baza art.453 N.C.pr.civ., la solicitarea reclamantului, pârâtul va fi obligat, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C. E., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., Piața T. C., nr. 9, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul S. FISCAL ORĂȘENESC HUEDIN (fosta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Huedin), cu sediul în Huedin, ., jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 3.763 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de 28.10.2008 și până la achitarea efectivă a debitului.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. Fiscal Orășenesc Huedin (fosta Administrația Finanțelor Publice Huedin) împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, București.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3.763 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de 28.10.2008 și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. D. P. ONEȘ
Red. 5 ex./I.N.B./D.M.
06.04.2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
