Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 122/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 1539/219/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 122/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier G. B. P.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul M. D. REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva Sentinței civile nr.1100/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat C. DE A. S. SA PRIN SUCURSALA D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, din oficiu, în baza art. 131 NCPC își verifică competența, astfel constatând că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac.
Se constată că apelul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimata.
Instanța constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 411 NCPC astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1100/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul M. D. – reprezentat prin primar, împotriva procesului-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate nr.1061/15.05.2013, în contradictoriu cu intimata S.C. C. de A. S. S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate, încheiat pe seama petentului pentru Baza de Agrement T., sub nr.1061 din data de 15.05.2013, intimata S.C. C. de A. S. S.A. a reținut faptul că, în urma controlului efectuat la data de 22.04.2013, în temeiul contractului 4257/07.04.2009, la Baza de Agrement T., s-a constatat faptul că beneficiarul nu deține capacități de preepurare, depășindu-se limita superioară a valorilor admise, conform NTPA 002/2005, pentru unii dintre parametri de calitate ai apelor uzate, analizați în luna aprilie și anume: cloruri – 1272 mg/litru.
Pe cale de consecință, s-a dispus obligarea la plata în favoarea intimatei a sumei de 30,52 lei reprezentând penalități calculate pentru abaterea constatată, conform tabelului anexat (art.4 alin.7 la H.G. nr. nr.472/ 2000).
Împotriva procesului-verbal a formulat plângere petentul M. D. – reprezentat prin primar, solicitând anularea actului ca netemeinic și nelegal încheiat, cu consecința exonerării sale de plata amenzii contravenționale, pe motiv că procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii obligatorii relativ la dreptul de a face obiecțiuni, așa cum stipulează imperativ art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.4 alin.(1) din H.G. nr.472/2000, privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă, ”Pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele
uzate evacuate, înscrise în contractele de furnizare a serviciilor, utilizatorii de apă sunt penalizați în cuantumul prevăzut în anexa nr.2.”.
În scopul conformării cu prevederile legale, între părți s-a încheiat contractul nr.4257/07.04. 2009 în temeiul căruia, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie ( cu referire la dispozițiile art.15 alin.(4) și (5) din Legea Apelor nr.107/1996, art.3 alin.(1) lit.b) și f) din O.U.G. nr.107/2002, privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române", H.G. nr.472/2000, privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă, și respectiv Ordinul nr.798/2005, emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor) pentru orice abateri de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de apă cât și pentru depășirea concentrațiilor maxim admisibile ale poluanților din apele uzate evacuate și a cantităților corespunzătoare de substanțe impurificatoare evacuate în resursele de apă, prevăzute în actul de reglementare înscrise în abonamentul de utilizare/exploatare, intimata este îndrituită să aplice penalități calculate pe baza metodologiei prevăzută în anexa nr.4 la abonamentul cadru de utilizare/ exploatare, așa cum se menționează de altfel în cuprinsul actului contestat.
Prima instanța a reținut că petentul a solicitat anularea actului încheiat, pe care-l califică drept proces-verbal de constatare a contravenției, ca netemeinic și nelegal încheiat, pentru lipsa mențiunii obligatorii relativ la dreptul de a face obiecțiuni, prevăzute imperativ de art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001- cadrul general în materie contravențională, cu consecința exonerării sale de plata amenzii contravenționale aplicate.
Instanța de fond a apreciat că în speță nu este vorba de o răspundere contravențională, și deci de încheierea unui proces-verbal de constatare și sancționare contravențională, căruia să-i fie aplicabile dispozițiile O.G. nr.2/2001 – actul normativ cadru în materie contravențională – ci de o răspundere contractuală stabilită prin convenția părților încheiată în conformitate cu prevederile Legii Apelor nr.107/1996, O.U.G. nr.107/2002, privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române", H.G. nr.472/2000, privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă, respectiv Ordinul nr.798/2005, emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor, privind aprobarea abonamentului-cadru de utilizare/exploatare, răspundere care a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate.
Instanța a mai constatat că petentul nu a propus deloc probe în dovedirea afirmațiilor sale, potrivit cărora laboratorul care a întocmit analiza aparține intimatei, și deci nu există certitudinea faptului că probele au fost ridicate din locul indicat și sigilate după prelevare, operațiune la care nu a participat un reprezentant al petentului, iar prin canalul colector al apelor uzate se deversează substanțe poluante și de la alți consumatori casnici racordați la sursa de apă sărată din zonă.
S-a amintit că, potrivit regulilor obișnuite ale dreptului probator, petentul era obligat să facă dovada plângerii și afirmațiilor sale ca în orice alt proces, împotriva stării de fapt imputate prin procesul-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate, încheiat conform unei relații contractuale și pe baza raportului de încercare pentru proba de apă uzată prelevată emis sub nr.307/27.04.2013, ce corespunde realității, prezumție de adevăr ce nu a fost răsturnată de petent în cauză, care nu a înțeles să propună niciun fel probe.
Totodată, s-a considerat că este firesc ca analiza să fie făcută de laboratorul intimatei cu care s-a încheiat în acest sens un contract.
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, M. D. – reprezentat prin primar a formulat apel, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale .
În expunerea de motive s-a arătat că și în ipoteza în care nu există o răspundere contravențională, astfel cum a reținut instanța de fond, s-a încheiat un procesul – verbal împotriva căruia se poate face plângere, in termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în raza teritorială a săvârșirii faptei,
Apelantul a mai susținut că fapta reținută nu există și nu a fost săvârșită cu vinovăție, legalitatea și temeinicia procesului – verbal fiind contestată sub următoarele aspecte: laboratorul care a întocmit analiza aparține intimatei, și deci nu există certitudinea faptului că probele au fost ridicate din locul indicat și sigilate după prelevare, cu atât mai mult cu cât prin canalul colector al apelor uzate se deversează substanțe poluante și de la alți consumatori casnici racordați la sursa de apă sărată din zonă, iar probele au fost ridicate în lipsa unui reprezentant al petentului la fața locului
Intimata C. de A. S. a depus întâmpinare în cauză la data de 03 februarie 2014, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelant și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor apelantei, Tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, apelantul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate nr.1061/15.05.2013, calificat drept proces-verbal de constatare a contravenției, în conformitate cu prevederile art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, care dispun că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Obiectul plângerii contravenționale, caracterizată ca acțiune în instanță, îl reprezintă verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru angajarea răspunderii contravenționale a petentului. Conform art. 15 alin.1 din O.G. nr.2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
În prezenta cauza, tribunalul reține că procesul verbal contestat nu are natura juridică a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor având în vedere că actul respectiv nu a fost întocmit de organ constatator, în sensul art. 15 alin.2 și 3 din O.G. 2/2001, iar în cuprinsul acestora nu se constată comiterea unei fapte contravenționale și nu se aplică o sancțiune contravențională.
Spre deosebire de procesul-verbal de constatare și aplicare a unei sancțiuni contravenționale, procesul-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate nr.1061/15.05.2013 are caracterul unei operațiuni tehnico-materiale, susceptibilă să constate existența unei stări de fapt, dar care nu produce efecte juridice specifice unui proces-verbal de constatare de contravenției.
Având în vedere că procesul-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate nr.1061/15.05.2013 nu are natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, acesta nu poate forma obiectul unei plângeri contravenționale, promovate în condițiile . 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr. 1100/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de către apelantul M. D., prin primar, cu sediul în D., ..2, județul Cluj, in contradictoriu cu intimata C. de A. S. SA, prin Sucursala D., cu sediul în mun.Cluj-N., . nr.79, județul Cluj, împotriva sentinței civile nr.1100/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronuntata în ședința publică, azi 09 aprilie 2014.
Președinte, A. G. C. Fiind în concediu, semnează președintele secției | Judecător, F. C. J. | |
Grefier, G. B. P. |
Red./Tehnored.:F.C.J/ F.C.J;
4 ex./
Jud. fond: I. C. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 59/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 773/2014.... → |
|---|
