Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 457/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 30824/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 457/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent . EXPORT SRL, recurent . EXPORT SRL CU SEDIUL PROCESUAL ALES și pe intimat I. T. DE munca CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentinta civilă nr. 9390/11.06.2013, pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Cluj-N., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. T. Import Export S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Cluj și în consecință:
S-a menținut procesul verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor . nr._ încheiat la 07.12.2012 de către organul constatator I. T. de Muncă Cluj.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 07.12.2012 de I. T. De Muncă Cluj, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numiții Majos Csong, S. P., P. P., B. A., începând cu data de 22.10.2012, respectiv 31.10.2012, fără a le întocmi contract individual de muncă, fapta fiind constatată la data de 31.10.2012, cu ocazia controlului efectuat în Cluj-N., ., jud. Cluj, orele 13:50 – 14:00.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii constituie „contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În temeiul art. 16 din Legea nr. 53/2003, „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. Mai mult, potrivit aceluiași articol, „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, iar angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Aceste considerente sunt valabile și în legătură cu aspectele invocate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 O.G. nr. 2/2001. Astfel, legiuitorul nu prevede sancțiunea ce intervine în cazul încălcării art. 19 din acest act normativ, motiv pentru care, sancțiunea nulității absolute a procesului verbal intervine doar în condițiile dovedirii unei vătămări, ceea ce petenta nu a probat în cauză, cu atât mai mult cu cât, agentul constatator a menționat motivele încheierii procesului verbal în absența unui martor. Totodată, lipsa semnăturii celor patru persoane nu este de natură a produce vreo vătămare petentei cât timp aceștia au completat și semnat fișele de identificare în baza cărora s-a și întocmit procesul verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, instanța a reținut că, petenta nu a făcut dovada contrară celor constatate de agenții intimatului, deși a avut posibilitatea de propune probe în acest sens, întrucât susținerile acesteia, cum că la data de 30.10.2012 nu a avut acces la imobilul situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, unde a avut loc controlul intimatului, sunt înlăturate de declarația persoanei căreia petenta i-a înstrăinat acest imobil, martora M. V., care a relatat în fața instanței că, aceasta a avut o înțelegere cu petenta în baza căreia, aceasta din urmă trebuia să efectueze o . lucrări la imobil, lucrări care s-au desfășurat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare și până în decembrie 2012. Astfel, contrar celor afirmate, petenta deși nu mai era proprietara imobilului a avut acces la acel spațiu.
Cele declarate de martoră, în sensul că petenta a realizat la acest imobil lucrări de reparare și renovare, după cumpărarea imobilului, se coroborează cu fișele completate de către cele patru persoane identificate la fața locului în data de 31.10.2012, care au precizat la rubrica persoanei pentru care prestează activitatea denumirea „G.”, fiind suficient de clară referirea la petentă.
Instanța a aratat că, lipsa menționării datelor de identificare ale celor patru persoane nu este de natură a afecta temeinicia procesului verbal, cât timp, declarațiile au fost completate în fața agenților intimatului, fapta fiind constatată personal de către aceștia, fără ca petenta să prezinte vreo explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât, toate cele consemnate sunt susținute de către un martor obiectiv audiat de către instanță, care vine să confirme starea de fapt de mai sus.
În consecință, nefiind răsturnată prezumția de netemeinicie a procesului verbal, deși petentei i s-a acordat această posibilitate, acesta a fost valabil încheiat, cele reținute în starea de fapt fiind conforme cu realitatea.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 40.000 lei, instanța a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, și de faptul că petenta nu a avut o atitudine sinceră în fața instanței, ceea ce relevă lipsa acesteia de înțelegere a gravității faptei săvârșite.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 07.12.2012 de către organul constatator I. T. de Muncă Cluj, care a fost menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs petenta S.C. G. T. Import Export S.R.L. (f. 3-4) solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare pentru completarea probațiunii, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivele cererii recurenta a arătat că sentința este neîntemeiată, având în vedere probațiunea insuficientă administrată în cauză.
A arătat de asemenea recurenta că, așa cum a susținut în plângerea formulată, persoanele identificate de către organul constatator al contravenției nu au avut nici un raport de muncă cu societatea recurentă. Mai mult, numele persoanelor indicate în actul de control și de contravenție nu sunt cunoscute niciunui reprezentant legal al societății.
Pentru completa verificare a susținerilor recurentei cu privire la existența oricăror raporturi sau relații de orice fel, eventual existente între persoanele identificate la imobilul care a fost verificat de intimate (și care nu mai aparținea subscrisei, la data controlului), s-a propus audierea celor patru persoane indicate în procesul verbal și pretins a fi persoanele care aveau raporturi de muncă cu recurenta și fără a se fi încheiat forme legale în acest sens.
Instanța a prorogat pronunțarea asupra probei testimoniale constând în audierea celor patru martori, ale căror date de identificare erau redate in procesul verbal de control, până la audierea cumpărătoarei imobilului. După acest moment, proba nu a mai fost analizată de către instanță, care a apreciat suficient probatoriul constând în declarația martorei M. V.. Din declarația acesteia, însă, nu reiese cine anume a efectuat lucrările de reparații pretins a fi fost convenite cu recurenta, în ce ar fi constat lucrările respective, cine anume ar fi achitat contravaloarea lucrărilor, etc.
în opinia recurentei, singurele probe care puteau stabili pentru cine au prestat activitate cele patru persoane, la imobilul din Cluj-N., ., jud. Cluj, cine a plătit munca pretins prestată, sunt doar cele 4 persoane indicate în procesul verbal de control.
Nu în ultimul rând, limitarea probațiunii la audierea unui singur martor, care nu face parte din persoanele despre care intimata a susținut în actul de control, că ar fi fost angajații recurentei, constituie o veritabilă încălcare a dreptului la apărare al petentei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 301, art. 302, respectiv art.312, alin 3. C.pr.civ.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, a procedat la interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, sentința pronunțată urmând să fie menținută ca legală și temeinică.
În ceea ce privește declarația martorei M. V. recurenta omite să observe faptul că aspectele relatate în cuprinsul declarației date în fața instanței au fost arătate anterior în cuprinsul unei declarații date la solicitarea reprezentanților intimatei. Cu acea ocazie, martora a arătat că este proprietara imobilului situat în mun. Cluj-N., ., imobilul fiind cumpărat de la societatea recurentă conform contractului de vânzare-cumpărare.
În același timp, cu privire la persoanele aflate la adresa menționată și „găsite la lucru” de către inspectorii I.T.M., martora a arătat în cuprinsul aceleiași declarații că societatea recurentă s-a angajat să efectueze lucrările de reparații și renovare a spațiului, urmând să-i fie predat la cheie până la data de 05.11.2012 (f. 49 dosar judecătorie).
Audiată fiind în fața instanței, martora a arătat că, în baza contractului de antrepriză pe care l-a prezentat în fața instanței de fond, a avut o înțelegere cu recurenta în baza căreia aceasta din urmă trebuia să efectueze o . lucrări la imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Lucrările efectuate de recurentă s-au desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2012.
Față de împrejurarea că s-au dovedit neîntemeiate susținerile petentei în sensul că la data constatării săvârșirii contravenției salariații societății nu mai aveau acces la imobilul de pe . (inițial apartamentul nr. 49), instanței de fond nu i se poate imputa neadministrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea stării de fapt deduse judecății. De asemenea, față de înțelegerea existentă între martoră și societatea recurentă nu are relevanță data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat (f. 17-19 dosar judecătorie).
Susținerile recurentei cu privire la probațiunea încuviințată de către instanța de fond sunt astfel nefondate. Prin plângerea contravențională dedusă judecății, petenta a solicitat audierea în calitate de martor a celor patru persoane care au declarat că prestează activitate în favoarea societății, respectiv Majos Csong, S. V., P. P. și B. A.. La primul termen de judecată s-a solicita audierea în calitate de martor a persoanelor care au fost de față la încheierea procesului verbal, fără a fi nominalizați. Instanța a încuviințat audierea martorilor P. P. și S. V., iar la următorul termen de judecată s-a constatat că nu este posibilă audierea acestora deoarece adresele indicate în cuprinsul declarațiilor de la filele 30 și 32 din dosar sunt greșite. (f. 37 dosar judecătorie). Recurenta avea posibilitatea de a efectua demersuri în vederea aflării domiciliului sau reședinței acestor persoane în condițiile în care îi revenea sarcina de a-și dovedi susținerile în conformitate cu art. 1169 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză.
Pentru considerentele expuse Tribunalul apreciază că sunt nefondate criticile recurentului în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și prevederilor art. 304¹ din același cod, sentința nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de petent S.C. G. T. Import Export S.R.L. impotriva Sentintei civile nr. 9390/11.06.2013, pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Cluj-N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta . Export SRL impotriva Sentintei civile nr. 9390/11.06.2013 pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Cluj-N., pe care o mentine in totul.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, A. P. |
A.P. 13 Martie 2014
Red.L.E./Tehn./L.C./13.03.2014/2 ex.
Jud. fond: Șoimița B. T. –Jud. Cluj-N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5861/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
