Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1013/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1013/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2897/235/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1013/A/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător P. U.
Grefier C. S.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul C. V. I. împotriva Sentinței civile nr. 170/10.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin privind și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă, apelul fiind formulat în termen, motivat și legal timbrat.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Constatându-se că la data de 11 septembrie 2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, din care un exemplar a fost comunicat apelantului.
În temeiul art. 255 Noul cod de procedură civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin Sentința civilă nr. 170/10.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. V. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimat la data de 25.07.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimat la data de 25.07.2013, petentul C. V. I. a fost sancționat contravențional pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 4 din HG nr. 69/2012, deoarece în data de 25.07.2013, ora 20.30, în PC DN 1 KM 518+200m, loc. Izvorul Crișului, jud. Cluj, acesta a fost oprit cu autoutilitara N 3 nr. de înmatriculare_, care efectua transport de mărfuri generale pe ruta Aleșd - Bistrița (2 buc. utilaje transportor) cu foaia de parcurs FN/25.07 și s-a constatat efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copie conformă a licenței de transport sau copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz.
Autovehiculul este înmatriculat pe S.C. Dinamic Construct SRL, foaia de parcurs, precum și CMR-ul FN/25.07.2013 sunt emise de către S.C. R. și Naomi S.R.L., situație în care s-a constatat că din documentele prezentate de conducătorul auto nu poate fi identificat operatorul de transport rutier. Amenda s-a aplicat conducătorului auto ,conform art. 9 din HG nr. 69/2012 și s-a procedat și la suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin întocmirea procesului-verbal de reținere și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare precum și la fotocopierea documentelor verificate.
Prima instanța a mai reținut că petentul nu a propus administrarea de probe din care să rezulte nevinovăția sa. Mai mult, a recunoscut în cuprinsul plângerii contravenționale că nu au fost respectate dispozițiile legale în materie, însă a apreciat că nu se poate reține contravenția în sarcina sa, ci a operatorului de transport, pe care însă nu l-a indicat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul C. V. I., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea plângerii contravenționale.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond trebuia să dispună citarea martorului indicat in procesul verbal, deoarece a solicitat administrarea acestei probe și că in speță sunt incidente prevederile art. 6 din CEDO.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.S.C.T.R., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare, intimatul a arătat că instanța de fond, în mod corect, a apreciat că fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie iar sarcina probei revine petentului și că motivele de apel nu îndeplinesc condițiile art. 466 și urm. Cod pr.civ.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 170/10.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. V. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, întocmit de intimat la data de 25.07.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimat la data de 25.07.2013, petentul C. V. I. a fost sancționat contravențional pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 4 din HG 69/2012, deoarece în data de 25.07.2013 ora 20.30 în PC DN 1 KM 518+200 m, loc. Izvorul Crișului, jud. Cluj, acesta a fost oprit cu autoutilitara N 3 nr. de înmatriculare_ care efectua transport de mărfuri generale pe ruta Aleșd - Bistrița (2 buc. utilaje transportor) cu foaia de parcurs FN/25.07 și s-a constatat efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copie conformă a licenței de transport sau copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz.
Autovehiculul este înmatriculat pe S.C. Dinamic Construct SRL, foaia de parcurs, precum și CMR-ul FN/25.07.2013 sunt emise de către S.C. R. și Naomi SRL, situație în care s-a constatat că din documentele prezentate de conducătorul auto nu poate fi identificat operatorul de transport rutier. Amenda s-a aplicat conducătorului auto conform art. 9 din HG nr. 69/2012 și s-a procedat și la suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin întocmirea procesului-verbal de reținere și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare precum și la fotocopierea documentelor verificate.
Este de remarcat că instanța investită cu soluționarea cererilor de apel rejudecă pricina în fond și controlează hotărârea apelată în raport de motivele invocate de către apelant ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.
In apel instanța este ținută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond putând să administreze probe noi, deoarece apelul are caracter devolutiv.
În conformitate cu dispozițiile art.476 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța are căderea de a statua atât în fapt cât și în drept.
Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate mențiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ, altele decât cele la care face referire art.17, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.
În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Tribunalul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică si legală.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare.).
De asemenea, este de remarcat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Instanța reține că dispozițiile O.G. nr. 37/2007 se completează cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern, regulamentele europene având efect direct și aplicabilitate imediată.
Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanța reține că în situația în care conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, iar după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la perioada precedentă de 28 zile. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din același act normativ, inspectorii autorizați pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.
Față de aceste texte normative, instanța apreciază că petenta avea, așadar, obligația de a prezenta diagramele din ziua în curs și pe cele din cele 28 de zile precedente. Totodată, instanța consideră că petentei îi incumbă dovada de a prezenta documente justificative pentru perioada 20.02._12, pentru care conducătorul autovehiculului nu a putut prezenta diagrame tahografice.
Susținerea petentei în sensul că șoferul oprit în trafic nu s-a aflat în acel week-end în trafic dinaintea momentului opririi, acesta prezentându-se la sediul societății la ora 07.30 când a început activitatea, plecând la ora 08.15 de la societate pe ruta M-B-B, neîncălcând astfel timpul legal de odihnă, apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu face nicio dovadă în sensul de a arăta că șoferul oprit nu a condus autovehicul depistat în trafic în urma controlului anterior datei acestuia, nefiind suficient ca șoferul să nu conducă cu 2 zile dinaintea controlului, acesta trebuind să facă dovada lipsei diagramelor trahograf pentru 28 de zile dinaintea opririi controlului.
Instanța mai reține că deși la dosar s-a depus formular pentru atestarea activităților în conformitate cu Regulamentul CE nr.561/2006 din 19.03.2012, fila 26, acesta nu are valoare de înscris justificativ pentru cele 28 de zile precedente în condițiile în care nu are dată certă, cu atât mai mult cu cât cuprinde mențiunea că de la 19.02.2012 până la 19.03.2012 conducătorul auto I. V. nu a condus un vehicul suspus prevederilor Regulamentului CE nr.561/2006, aspect confirmat pe propria răspundere de către conducătorul auto, dar fără a face vreo probă în acest sens.
Cu privire la exceptarea anumitor autovehicule de la incidența Regulamentului CE nr.561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, instanța amintește că lista autovehiculelor exceptate este una limitativă potrivit art.13, aceasta fiind de strictă interpretare și aplicare, autoutilitara petentei care transporta mărfuri în scopuri comerciale nefăcând parte din enumerarea limitativă din cadrul regulamentului sus menționat, mai mult de atât, aceasta nearătând în nici un moment că autoutilitară condusă de șoferul sus menționat era scutită de la incidența Regulamentului CE nr.561/2006.
În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petenta . face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 în art. 9 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 și 8.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc.31 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a respectării perioadelor de condus, a perioadelor de pauză, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și siguranței pe drumurile publice și drepturilor fundamentale garantate angajaților firmelor de transport. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Prin respectarea obligațiilor de prezentare a diagramelor, societățile de transport asigură respectarea perioadei obligatorii de repaus zilnic și săptămânal.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar pe de altă parte, că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este îndreptat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 4000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petenta . procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Related Articles:
- Cum se poate contesta o amendă ISCTR | REALITATEA .NET
- n baza art.312 Cod pr civ. Admite recursul declarat de recurenta . București împotriva sentinței civile nr. 2716/2012 a Judecătoriei Călărași, pe care o desființează în tot și rejudecând admite în parte plângerea contravențională formulată de contravenienta . București și înlocuiește amenda cu sancțiunea “avertisment”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică.
- Inca o amenda Isctr anulata de noi
- : ISCTR nu are vacanta.Da amenzi pe banda rulanta:
- Victorie exceptionala :amenda ISCTR anulata
Cu noi puteti anula / contesta amenda ISCTR.Partener B. de transport
Daca aveti intrebari puteti suna avocatul nostru de serviciu –_
Cu noi puteti anula / contesta amenda ISCTR.Partener B. de transport
Daca aveti intrebari puteti suna avocatul nostru de serviciu –_
Este adevărat că procesului verbal întocmit de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Valoarea probatorie a actului constatator, întocmit de către un agent prin perceperea directă a stării de fapt urmează a fi analizată prin coroborarea tuturor dovezilor apte să reliefeze adevărul.
Persoana sancționată contravențional are însă dreptul la un proces echitabil, conform prevederilor art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Ca atare instanța de judecată are sarcina de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de legiuitor, sancționarea faptelor antisociale și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 19 alin.l din O.G. 2/2001 martorul asistent nu este necesar să se fi aflat la locul săvârșirii contravenției ci acesta trebuie să fie de față în momentul încheierii actului sancționator si să ateste motivele pentru care cel sancționat contravențional nu l-a semnat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine că procesul-verbal de constatare a contravenției, nu a fost singura probă administrată în cauză, iar instanța de fond în mod corect a respins plângerea contravențională.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza art. 480 alin.1 Cod Procedură Civilă, va respinge apelul declarat de apelantul C. V. I. în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R., împotriva sentinței civile nr. 170/10.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul C. V. I., având CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Satu M., cu domiciliul procesual ales în Baia M., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1, având cod fiscal_, cont RO65TREZ015025XXX012676 deschis la Trezoreria Sectorului 1 București și sediul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj împotriva sentinței civile nr. 170/10.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Președinte, E. B. | Judecător, P. U. | |
Grefier, C. S. |
Red.EB/tehn.MG
4 ex. 02.12.14
Jud. fond M. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1306/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4813/2014.... → |
|---|
