Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 254/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 11895/211/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
Cod operator de date cu caracter personal 3184
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 254/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător F. C. J.
Judecător E. B.
Grefier I.-M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, SERVICIUL CONTROL PROTECTIA MEDIULUI împotriva sentinței civile nr. 177/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., în contradictoriu cu intimatul C. DE S. BRANTNER V. SA C. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată director tehnic M. D. A. cu procură speciala la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că este competentă, general, material și teritorial in soluționarea recursului de fata .
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ,fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C.-N. în data de 16.05.2012, petenta C. DE S. BRANTNER V. SA C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr.2043/08.05.2012 prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 pct.5 din HCL nr.191/2009.
In motivarea plângerii sale petiționara arată că nu a săvârșit fapta contravențională reținută in sarcina sa.
Cererea nu este motivată în drept.
Intimatul M. C.- N. a formulat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării acesta a arătat, că fapta comisă de către contravenientă a fost reținută de către agentul constatator prin propriile sale simțuri, situație în care sarcina probei îi revenea petentei, sarcină pe care aceasta nu a adus-o pentru a răsturna prezumția relativă de temeinicie a actului sancționator.
După efectuarea cercetării judecătorești instanța a admis în parte plângerea contravențională prin Sentința civilă nr._/05.11.2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N. în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că petenta nu a făcut dovada contrară a stării de fapt reținute în sarcina sa însă a apreciat că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în suma de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva hotărârii primei instanțe intimatul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia întrucât sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, pronunțarea făcându-se prin reținerea în mod eronat a stării de fapt (f.3-4 din dosar nr._ al Tribunalului C.).
In motivarea recursului acesta arată că instanța de fond nu a respectat principiul proporționalității, agentul constatator menționând împrejurările prevăzute de art.21 al.3 din OG 2/2001.
Recursul este motivat în drept prin dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/05.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petent.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară a stării de fapt reținute în sarcina sa și a apreciat că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în suma de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Este cunoscut că instanța investită cu soluționarea cererilor de recurs nu rejudecă pricina în fond ci controlează hotărârea recurată în raport de motivele invocate de către recurent ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.
In recurs instanța este ținută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond fără a putea în principiu să administreze probe noi, deoarece recursul nu are caracter devolutiv. Cu toate acestea, disp. art. 305 Cod Procedură Civilă permit administrarea înscrisurilor direct în recurs, instanța are căderea de a se ocupa de situația atât de starea de fapt cât și de probleme de drept.
Din motivele de recurs rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru a putea fi modificată hotărârea primei instanțe.
Motivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, invocat de către recurent, vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situației de fapt, i s-a dat o interpretare greșită ori s-au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.
Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate mențiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ, altele decât cele la care face referire art.17, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.
În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Tribunalul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică si legală, întrucât sancțiunea aplicată de agentul constatator nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, verificând proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în acord cu prevederile art.5 coroborat cu prevederile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, tribunalul a constatat că, pentru determinarea acesteia prima instanță a ținut seama,în mod corect, de împrejurările în care fapta a fost comisă,de modul și mijloacele de săvârșire a cesteia,de scopul urmărit,de urmarea periculoasă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Prima instanță a apreciat, în mod just, că amenda contravențională în cuantum de 1000 lei nu respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite în condițiile în care intimatul nu a făcut dovada unor circumstanțe care să impună aplicarea acestei sancțiuni. Așa fiind,în temeiul art.34, coroborat cu prevederile art.5 alin.2 lit.a, alin.5 și 6 și art.7 alin.2 din O.G.nr.2/2001 s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal.
Potrivit art. 19 alin.l din O.G. 2/2001 martorul asistent nu este necesar să se fi aflat la locul săvârșirii contravenției ci acesta trebuie să fie de față în momentul încheierii actului sancționator si să ateste motivele pentru care cel sancționat contravențional nu l-a semnat.
De asemenea sub aspectul temeiniciei, instanța retine că procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost singura probă administrată în cauză, însă cu toate acestea trebuie cenzurată de către instanță prevederea legală in baza căreia s-a aplicat sancțiunea, iar în cazul în care aceasta nu a fost cea corectă, urmează fie a anula actul sancționator, fie a modifica sancțiunea contravențională corespunzător circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că nu ne aflăm în situațiile prevăzute de art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care va respinge recursul declarat de către recurent împotriva Sentinței civile nr._/05.11.2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N..
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr._/05.11.2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2014.
Președinte, A. G. C. | Judecător, F. C. J. | Judecător, E. B. |
Grefier, I.-M. P. |
Red.EB/tehn.MG
2 ex. 19.02.14
Jud. fond R. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 184/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1794/2014.... → |
|---|
