Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 508/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 15151/320/2011
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.508/R/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier C. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent O. S. D. împotriva sentinței civile nr. 3/03.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosar nr._ privind și pe intimat Inspectoratul Județean de Poliție C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, recurentul a depus prin registratura instanței în data de 11.03.2014 note de ședință, prin care solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției.
Recurentul a solicitat în scris prin cererea depusă prin serviciul registratură la data de 11.03.2014 judecarea cauzei în lipsă.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._ /201 s-a respins plângerea formulată de petentul O. S. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. împotriva procesului verbal de contraventie . nr._/24.11.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat, petentul a fost amendat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 121 alin. 1 din Regulamantul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, respectiv conducerea unui autovehicul, la data de 24.11.2011 la ora 00:11 pe DN1 E60 in localitatea Gilau cu viteza de 104 km.h.
Instanța de fond a constatat că petentul nu a dovedit o stare de fapt diferita de aceea retinuta in procesul verbal, asa incit aceasta nu a rasturnat prezumtia cu privirea la faptul ca cele consemnate in procesul verbal sunt reale.
In ceea ce priveste lipsa mentiunilor privind ocupatia si locul de munca a contravenientului din procesul verbal de contraventie, s-a considerat că această lipsă este sanctionata cu nulitatea relativa, iar in conditiile in care nu s-a dovedit ca petentului i-a fost cauzata o vatamare, acesta fiind corect identificat, instanta nu a retinut motivul invocat.
S-a mai observat că locul savarsirii contraventiei este clar descris respectiv fapta s-a petrecut pe raza localitatii Gilau pe DBN1E60, iar raportat la tipul contraventiei in discutie, controlul de legalitate este usor de facut. De asemenea in procesul verbal s-a mentionat autoturismul pe care era amplasat aparatul radar aspect care reiese si din certificatul de verificare metrologica, asa incit orice fel de suspiciuni sunt excluse.
Nu au fost reținute nici apărarile petentului in sensul ca la data savarsirii contraventiei era noapte, ceata și conditii atmosferice umede. Totodată, instanța de fond a mai apreciat că marja de eroare a aparatului de măsurare a vitezei nu trebuie interpretata doar in favoarea contravenientului prin retinerea unei viteze mai mici si nu si a uneia mai mari, principul in dubio pro reo neputind fi aplicat in aceasta situatie, neexistind nici un dubiu cu privire la functionalitatea corecta aparatului radar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul O. S. D. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării amenzii aplicate precum și a măsurii de suspendare a dreptului de a conduce.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu nerespectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât a fost lipsit de posibilitatea de a propune probe pentru dovedirea susținerilor și de a-și angaja un avocat.
Recurentul a mai arătat că în cuprinsului procesului-verbal contestat nu sunt menționate elemente ori informații care să confirme omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar utilizat.
În continuare, recurentul a susținut că instanța trebuia să țină cont de cea mai mică dintre valorile erorii tolerate, pentru a da eficiență și consistență principiului in dubio pro reo, luând în considerare viteza calculată matematic.
S-a menționat că măsurătorile au fost efectuate pe timp de noapte și ceață, în condiții atmosferice umede și la o temperatură extrem de scăzută, iar în aceste condiții măsurătorile efectuate cu cinemometre nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, conform prevederilor din Norma de Metrologie Legală NML 021-05.
Recurentul a mai susținut ca in procesul – verbal contestat nu este menționat locul săvârșirii contravenției, așa cum prevedere art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și art. art.180 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
S-a subliniat, în acest context, că menționarea exactă a locului săvârșirii faptei constituie, alături de alte elemente, informații necesare și esențiale care permit instanței să aprecieze cu privire la condițiile concrete de săvârșire a faptei
S-a considerat neîntemeiată susținerea instanței de fond, conform căreia nu s-a făcut dovada unei vătămări cauzate de lipsa mențiunilor privind locul de muncă și ocupația recurentului, sens în care s-a învederat că profesia acestuia este de șofer profesionist, activitate din care asigură veniturile necesare vieții și traiului de zi cu zi pentru întreaga familie, astfel încât măsura suspendării dreptului de a conduce, luată in condiții nelegale, este de natură să producă o vătămare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal contestat, recurentul a fost sancționat contravențional întrucât in data de 24.11.2011 la ora 00:11 pe DN1 E60 in localitatea Gilau a condus autovehiculul marca VOLKSWAGEN având nr. de înmatriculare N047492 cu viteza de 104 km.h., fiind filmat si inregistrat de aparatul radar instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Referitor la susținerile recurentului privind pretinsa încălcare a principilor contradictorialității, egalității de arme și al dreptului la apărare, de către prima instanță, tribunalul apreciază acestea sunt total neîntemeiate, întrucât recurentul a fost legal citat pentru a propune probe, pentru a lua cunoștință de probele dosarului și, totodată pentru a-și formula poziția procesuală în raport cu acestea, însă nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant nici măcar o dată, astfel încât nu se pune problema încălcării principiilor sus-menționate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut, în mod corect că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Deși recurentul a invocat în primă instanță motive de nulitate relativă a procesului-verbal, în mod judicios a reținut instanța de fond a considerat că acestea nu conduc la anularea actului contestat, întrucât nu s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Examinând procesul-verbal, tribunalul constată că agentul constatator a faptul că autovehiculul condus de recurent se deplasa în localitatea G. de pe DN1 E60.
Având in vedere că potrivit art.49 alin.1 din O.u.G nr.195/2002, limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h, sunt lipsite de temei susținerile recurentului privind omisiunea inserării în procesul-verbal contestat a unor elemente esențiale, respectiv localitatea în care s-ar fi produs contravenția.
Sunt de asemenea neîntemeiate susținerile recurentului privind omisiunea inserării în cuprinsul actului sancționator a unor elemente care să confirme omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar utiliza, având în vedere că lipsa acestor date nu este de natură să afecteze validitatea actului de constatare, nefiind prevăzute între elementele obligatorii enumerate în cuprinsul art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, tribunalul va reține că O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Trebuie subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Tribunalul constată că în prezenta cauză stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare N047492 s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru instalat pe autoturismul cu număr de înmatriculare_ iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată cu camera video a aparatului de măsurare.
Din buletinul de verificare depus la dosarul de fond rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
Nu pot fi primite argumentele privind vizibilitatea redusă din pricina condițiilor meteorologice, întrucât numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de recurent se distinge cu ușurință, iar pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, care prevedea faptul ca înregistrările nu pot constitui probe legale dacă măsurarile au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună a fost abrogat în întregime prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 187/2009, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 546 din 6 august 2009.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal contestat de către recurent a fost legal și temeinic întocmit de către agentul constatator, niciuna dintre susținerile petentului nefiind de natură atrage nulitatea acestuia pentru netemeinicia faptei reținute în sarcina contravenientului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința nr.3/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurentul O. S. D., cu domiciliul în localitatea Ungheni, nr. 349, jud. M. in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție C. cu sediul în C.-N., ., jud. C. împotriva sentinței civile nr.3/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă .
Pronuntata în sedinta publica, azi 12 martie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, C. T. |
C.T. 14 Martie 2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1943/2014.... → |
|---|
