Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 13680/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIE CIVILA Nr. 96/R/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul C. V. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj N. privind și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, este motivat, a fost comunicat cu intimatul, se solicită judecarea cauzei in lipsa si reține cauza in pronunțare fata de actele de la dosar .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul C. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ CLUJ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal . nr._ din data de 22.05.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj, în temeiul art. 100 al. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, republicată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, reținându-se în esență că, la aceeași dată, a condus autovehiculul marca SEAT cu numărul de înmatriculare_ pe . ajungând la trecerea de pietoni din dreptul benzinăriei OMV, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia acestuia, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 135 lit h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată care prevede că prioritatea de trecere trebui acordată pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului și în baza art. 100 al. 3 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care prevede ca fiind contravenție neacordarea de priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, sancțiunea fiind amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
S-a subliniat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii. Atunci când actul sancționator a fost încheiat în urma constatărilor personale ale agentului constatator, acesta se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă.
S-a reținut în cauza dedusă judecății că fapta imputată petentului a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul de poliție, fapt ce rezultă chiar și din expunerea de motive a plângerii contravenționale. Prin urmare, simplele afirmații în contra celor menționate în procesul verbal nu sunt suficiente pentru a se reține inexistența faptei constatate de către polițist.
S-a mai observat că petentul contestă cele menționate în procesul verbal, însă la momentul încheierii procesului verbal, acesta nu a avut nici o obiecțiune, iar în această privință nu a putut prezenta instanței nici o explicație plauzibilă. Totodată, în fața instanței de judecată nu a propus nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale, deși a beneficiat de un cadru procedural adecvat în acest sens.
Prin urmare, instanța de fond a dat relevanță prezumției relative în sensul că cele menționate în procesul verbal sunt veridice, cu consecința înlăturării apărărilor formulate de către petent ca nefondate.
În privința proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că forma în care a fost săvârșită fapta contravențională se înscrie în modalitatea tip a acesteia, astfel că sancțiunea prevăzută de lege și aplicată ca atare petentului este, în lipsa altor probe administrate în fața instanței, proporțională cu pericolul social avut în vedere de legiuitor și determinat de necesitatea de a ocroti valoarea socială constând în siguranța pietonilor în trafic.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs C. V. solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul anulării procesului-verbal de contravenție arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală si netemeinică.
În motivarea recursului s-a afirmat că pretinsa faptă contravențională a fost constatată de către agentul constatator fără să existe alte dovezi care să susțină cele afirmate în procesul verbal. Totodată, s-a susținut că agentul constator nu putea să observe dacă pietonul s-a aflat în dreptul mașinii conduse de recurent ori a trecut în momentul în care recurentul depășise trecerea de pietoni.
Recurentul a mai afirmat că în cuprinsul procesului – verbal nu s-au arătat împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și, în plus, agentul constator nu a completat corect rubricile referitoarea la martori, nedepunând diligențele necesare pentru ca actul să fie semnat și de către o terță persoană, care să nu aibă legătură cu cauza.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal contestat de către recurentă a fost legal și temeinic întocmit de către agentul constatator, niciuna dintre susținerile petentului nefiind de natură atrage nulitatea acestuia pentru eventuale vicii de formă sau pentru netemeinicia faptei reținute în sarcina contravenientului.
Sub aspectul legalității întocmirii actului sancționator, în mod corect instanța de fond a constatat că procesul –verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Sunt lipsite de temei susținerile recurentului privitoare la descrierea faptei săvârșite, deoarece în cuprinsul procesului-verbal contestat faptele contravenționale au fost descrise într-o măsură suficientă, fiind reținute informațiile esențiale cu privire la faptă și, totodată, toate circumstanțele de natură a imprima faptei caracter contravențional, astfel încât instanța de judecată să poată verifica temeinicia întocmirii procesului-verbal.
în ceea ce privește susținerile recurentului privitoare la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3, din același act normativ, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Analizând mențiunile procesului-verbal de contravenție din prezenta cauză, tribunalul constată că acesta a fost încheiat în prezența recurentului, care a semnat procesul –verbal, astfel că agentul constatator nu avea obligația de a găsi un martor care să confirme modalitatea de întocmire a actului de constatare și sancționare a contravenției.
Cât privește susținerile recurentului referitoare la lipsa de temeinicie a procesului – verbal, tribunalul constată că probele administrate în cauză nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei reținută în actul de constatare a contravenției, stare de fapt care, de altfel, a fost recunoscută chiar de recurentă.
Tribunalul va avea în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile în care acestea trebuie folosite, una din limitele până la care funcționează prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.
Recurentul nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din alte elemente nu a rezultat o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu privitor la aceasta, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că situația de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție corespunde adevărului.
În fine, cu privire la natura sancțiunii contravenționale aplicate, tribunalul apreciază că amenda contravențională dispusă prin procesul-verbal contestat respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere că nu s-au probat împrejurări de natură să atenueze gradul de pericol social al faptei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința nr. 259/2013 pronunțată în dosar nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul C. V., cu domiciliul in Cluj – N., str. ., nr. 30, . împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronuntata în sedinta publica, azi 15 Ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.F.C.J.
Tehnored.V.A.M.
2 ex./29.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1380/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
