Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1782/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1782/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 24133/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1782/R/2014
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE P. U.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier C.-L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul C. I. AVOCAT A. M. A. împotriva sentinței civile nr.8130 din 14.05.2013 a Judecătoriei C.-N. privind și pe intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8130/14.05.2013 a Judecătoriei C.-N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C.. Ind. Avocat A. M. M., cu sediul în C.-N., ., nr. 93, ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - Direcția Poliția Comunitară, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat de către intimat la data de 24.09.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petenta C. Avocat A. M. M. împotriva intimatului M. C.-N. - Direcția Poliția Locală s-a solicitat instanței anularea procesului-verbal contravențional nr._ încheiat la data de 24.09.2012, pe care îl consideră nelegal și netemeinic, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii de 200 lei cu sancțiunea avertismentului. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că prin procesul-verbal nr._ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lib. b din HCL nr. 26/2010, constând în fapta de a parca, în data de 01.08.2012, autovehiculul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_, pe raza municipiului C.-N., fără a achita contravaloarea timpului de parcare.
A arătat că în data de 01.08.2012, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, se afla în deplasare în afara mun. C.-N., așa cum rezultă din foaia de parcurs și delegația pe care se obligă să o prezinte până la primul termen de judecată, neputând fi deci staționat neregulamentar pe raza mun. C.-N..
A arătat că procesul-verbal nu a fost întocmit conform prevederilor OG nr. 2/2001. Astfel, nu a fost respectat art. 16 din actul normativ enunțat, unul din elementele care trebuie să apară în mod obligatoriu în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este subiectul activ, respectiv contravenientul. În acest sens, a arătat, că subiect activ al contravenției poate fi doar acea persoană fizică sau juridică căreia legea îi impune o obligație. Chiar dacă petenta este proprietara autovehiculului, nu aceasta este este cea care a condus pe drumurile publice. Autovehiculul poate fi condus doar de un conducător persoană fizică
A mai arătat că un alt motiv de nelegalitate este dat de lipsa semnăturii unui martor, care să ateste lipsa contravenientului, conform art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001. Mai mult datele martorului trebuiau trecute la rubrica destinată în acest scop în cuprinsul procesului-verbal.
Un alt motiv de nelegalitate susținut de către petentă este dat de faptul că fapta contravențională menționată în procesul-verbal nu poate fi săvârșită de către un cabinet de avocat, ci doar de o persoană fizică.
În ceea ce privețte înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, petenta a arătat că la stabilirea pedepsei nu s-a avut în vedere gravitatea faptei și nici împrejurarea că petenta nu a mai fost sancționată contravențional.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001, HCL nr.26/2010.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor petenta a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 9).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare. A depus în schimb planșele foto (f.10-11), dovada comunicării (f.12).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat de către intimat la data de 24.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 10 din HCL nr.26/2010, reținându-se că la data de 01.08.2012, ora 11:23 a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe b.dul 21 Decembrie 1989, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentei, fiind comunicat acesteia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 28.09.2012 (f.12).
Conform planșelor foto depuse la dosar (f. 10-11), autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost parcat pe domeniul mun. C.-N., fără a deține tichet sau abonament de parcare.
În drept, conform art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 200-400 lei, staționarea pe domeniul public al mun. C.-N., fără respectarea condițiilor prevăzute de art. 3 și fără tichet sau abonament de parcare valabil. De asemenea, potrivit art. 11 din același act normativ, poate fi sancționată atât persoana fizică cât și persoana juridică.
În prezenta cauză, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._, încheiat de către intimat la data de 24.09.2012, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța a arătat că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului-verbal, nulitatea procesului-verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește apărarea petentei, conform căreia această contravenție poate fi săvârșită doar de către o persoană fizică, în timp ce ea, ca și cabinet avocat fără personalitate juridică, nu poate fi subiect activ al contravenției nu poate fi primită de către instanță. Conform precederilor art. 11 din HCL nr.26/2010, poate fi subiect activ al contravenției și persoana juridică. Pe de altă parte, faptul că petenta nu are personalitate juridică nu poate constitui un impediment la reținerea răspunderii sale contravenționale. Nu este admisibil din punct de vedere al normelor interne cât și internaționale ca o entitate, cum este un cabinet avocat, care este purtătoare de drepturi și obligații asemeni persoanelor fizice să fie exclusă de la răspunderea contravențională și să i se permită ca astfel să săvârșească numeroase contravenții, sfidând astfel normele legale și celelalte subiecte de drept.
În același sens, instanța de fond a apreciat că în măsura în care o entitate fără personalitate juridică poate să figureze în mod legal ca și proprietar al unui autoturism, este necesar să se recunoască și posibilitatea ca aceasta să răspundă, inclusiv contravențional, pentru modul în care este utilizat respectivul autoturism. În caz contrar, s-ar ajunge la concluzia inacceptabilă ca un autoturism înregistrat pe numele unui cabinet de avocat să poată să fie parcat oriunde, inclusiv în parcările cu plată, fără ca pentru acesta să se achite taxa corespunzătoare, în condiții diferite de autoturismele aparținând unor persoane fizice sau juridice, ceea ce, în mod evident nu poate să fie acceptat.
Pe de altă parte, la acest tip de contravenție, de regulă este foarte dificil de identificat conducătorul auto care a efectuat parcarea neregulamentară. În majoritatea cazurilor intimatul identifică proprietarul autovehiculului în baza de date și apoi întocmește procesul-verbal. Tocmai de aceea, prin HCL nr. 26/2010 s-a stabilit că pentru acest tip de contravenție răspunde și persoana juridică, titulara dreptului de proprietate asupra autovehiculului, care trebuie să ia măsurile organizatorice necesare ca autovehiculele proprietate personală să fie utilizate în mod corespunzător și cu respectarea prevederilor legale. Or, dacă utilizarea autovehiculului în momentul respectiv ar fi fost făcută fără aprobarea petentei, aceasta ar fi putut invoca o astfel de împrejurare și să propune probe în acest sens, lucru pe care nu l-a făcut.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a arătat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța de fond a reținut că starea de fapt consemnată de către agentul constatator este temeinică, aceasta rezultând din planșele foto depuse la dosar (f.10-11). Mai mult, cu toate că petenta a învederat faptul că autovehiculul în cauză, la data de 01.08.2012 nu se afla în mun. C.-N., nu a depus probe în aceste sens. Instanța arată că petentei i s-a pus în vedere încă de la primul termen de judecată, să depună copie de pe foaia de parcurs și delegația conducătorului auto din care să rezulte că autovehiculul cu nr._ se afla plecat în deplasare, dar acesta nu a depus astfel de dovezi.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 200 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, fiind vorba de minimul amenzii prevăzute de actul normativ incident în cauză.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta C. Avocat A. M. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliției Locale C.-N. și în consecință a menținut procesul verbal nr._ încheiat la 24.09.2012 de către organul constatator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta Cabinetul I. Av. A. M. A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate cui consecința admiterii plângerii contravenționale.
În motivare arată că sentința mai sus menționată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece potrivit prev. art.3 alin. 2 din O.G. 2/2001 persona juridică răspunde contravențional în măsura în cazurile și in condițiile prevăzute de acte normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții.
Cu toate că potrivit art. 11 din HCL 26/2010 persoana juridică poate fi subiect activ al contravenției aceste prevederi se coroborează cu prevederile art. 3 din HCL 26/2010 unde simt instituite obligații doar în sarcina conducătorului auto nu și titularului dreptului de proprietate al autovehiculului ,ceea ce înseamnă că subiect activ al contravenției poate fi doar acea persoană fizică sau juridică căreia legea îi impune o obligație.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._ încheiat de către intimat la data de 24.09.2012, recurentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 10 din HCL nr.26/2010, reținându-se că la data de 01.08.2012, ora 11:23 a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe b.dul 21 Decembrie 1989, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut în mod corect, că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește afirmația că subiect al contravenției în discuție ar putea fi doar conducătorul autoturismului parcat neregulamentar, susținem contrariul atâta timp cât la art. 11 din HCL 26/2010 se face vorbire despre persoana fizică sau persoana juridică sancționată contravențional, ceea ce înseamnă că răspunderea pentru contravențiile reglementate de acest act normativ poate fi angajată și în sarcina persoanei juridice, chiar dacă obligațiile la care se referă sunt impuse conducătorilor auto.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta Cabinetul I. Av. A. M. M. împotriva sentinței civile nr. 8130 din 14.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.. Indiv. Av. A. M. M., cu sediul în C.-N., ., nr. 93, ., împotriva sentinței civile nr. 8130 din 14.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15.X.2014.
Președinte, P. U. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, C.-L. B. |
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
12.11.2014
Jud.fond: I. G.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1966/2014.... → |
|---|
