Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 655/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 10408/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 655/A/2014
Ședința publică din 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. B.
Judecător M. T.
Grefier R. P.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul M. I., împotriva Sentinței Civile nr. 1121 din 06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, privind și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul M., care se identifică cu C.I., ., nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă, apelul fiind formulat în termen, motivat și legal timbrat.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
La întrebarea instanței, apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris și susținute oral.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. nr.1121/06.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petentul M. I. împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.04.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și a fost menținut în întregime procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul- verbal . nr._, încheiat la data de 19.04.2013 de către intimat, petentul M. I. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, fiind aplicate o amendă în cuantum de 300 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, la data de 19.04.2013, ora 10.05, a condus auto F. cu nr._ pe . în auto și ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul stației de carburanți Mol, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul său de mers, stânjenindu-le traversarea și, văzând agenții de poliție, a încercat să se sustragă, fiind oprit în Piața Mărăști.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, trebuie relevat că, potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și aplicarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Din această perspectivă, este de reținut că petentul a negat împrejurarea că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de constatare și sancționare contravențională, precizând în fața instanței că, în realitate, nu ar fi existat persoane angajate în traversare în momentul în care a tranzitat trecerea pentru pietoni. Totuși, ținând seama de ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că susținerile petentului sunt nejustificate, starea de fapt consemnată în procesul verbal fiind conformă situației reale, fiind totodată întrunite elementele constitutive pe care le presupune fapta incriminată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002.
Astfel, mai întâi, instanța nu poate omite aspectul că, așa cum reiese din prevederile art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, actul de constatare și sancționare contravențională reprezintă mijloc de probă în cauză, revenind instanței sarcina de a examina legalitatea și temeinicia sa, luând în considerare ansamblul circumstanțelor legate de fapta imputată, or din cuprinsul procesului verbal rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În al doilea rând, instanța apreciază că declarația dată de către martorul A. S. C. L., ce a precizat că nu a văzut vreun pieton pe trecere în momentul în care se deplasa spre I. Mall, iar în fața sa, cu două mașini înainte, se afla autoturismul F. Doblo condus de petent, respectiv că nici el nu a oprit întrucât nu erau persoane angajate în traversare ( f. 29 ), nu poate fi luată în considerare, din perspectiva arătată, la stabilirea împrejurărilor concrete ce au stat la baza încheierii procesului verbal contestat. Astfel, pe de o parte, este de reținut că martorul ascultat în cauză este colaborator al societății unde lucrează petentul, or în aprecierea probei testimoniale este necesar a fi avut în vedere aspectul menționat, tocmai pentru a se putea examina dacă martorul a relatat de o manieră obiectivă elementele de fapt percepute. În acest context, instanța nu poate omite nici împrejurarea că petentul a anexat răspunsului la întâmpinare un înscris denumit declarație, semnat de martorul ulterior audiat, prin care se relevă circumstanțele legate de fapta reținută prin procesul verbal contestat. Pe de altă parte, instanța consideră că, ținând seama de împrejurările în care martorul a luat cunoștință despre elementele de fapt ce fac obiectul litigiului contravențional de față, este incert aspectul că acesta ar fi putut observa, nemijlocit, dacă existau persoane angajate în traversare pe trecerea din dreptul stației de carburanți Mol, câtă vreme autoturismul pe care îl conducea se afla în spatele vehiculului condus de petent, autoturismul acestuia din urmă fiind plasat cu două vehicule mai înainte față de autoturismul în care se afla martorul ascultat. Mai mult decât atât, artera de circulație pe care petentul se deplasa este prevăzută cu mai multe benzi de circulație pe același sens, context în care este improbabil ca martorul să fi avut, din locul în care se afla, posibilitatea de a observa dacă, pe fiecare dintre acele benzi, nu era angajată nicio persoană în travesare. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 324 din C. proc. civ., în temeiul cărora În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective și ținând seama de elementele concrete anterior evidențiate, instanța conchide că declarația martorului A. S. C. L. nu poate servi la stabilirea împrejurărilor concrete ale faptei ce este imputată petentului.
Instanța de fond a apreciat că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate. Astfel, contravenția reținută există și îi este imputabilă, neexistând motive rezonabile care să susțină ipoteza că ar fi fost consemnată în mod greșit starea de fapt sau că acesta nu ar fi fost vinovat pentru săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. În acest context, instanța apreciază că nu prezintă relevanță împrejurarea că agentul constatator nu ar fi oprit și vehiculele care circulau în urma celui condus de petent sau concomitent cu acesta, câtă vreme obligația acordării priorității de trecere persoanelor angajate regulamentar în traversare există independent de orice condiții concrete de deplasare și indiferent de conduita celorlalți participanți la trafic, iar raportat la locul efectiv unde se afla agentul de poliție, nu subzistă vreun dubiu cu privire la perceperea nemijlocită a faptei de către acesta din urmă.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotǎrî, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, inclusiv asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța de fond a apreciat că a fost realizatǎ o justă individualizare a sancțiunii de cǎtre agentul constatator, amenda aplicată reflectând în mod real pericolul concret al faptei reținute în sarcina petentului. Astfel, sancțiunea principală a fost stabilită prin raportare la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 100 alin. (3) lit. b) raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, iar față de fapta concretă săvârșită, nu ar fi fost justificată aplicarea avertismentului. Mai mult decât atât, trebuie reținut că, prin natura sa, contravenția imputată prezintă un pericol social ridicat, mai ales din prisma consecințelor ce pot să apară ca urmare a neacordării priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversare.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel M. I. solicitând admiterea apelului,schimbarea sentinței atacate și admiterea plângerii,precum și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit nu a fost luată în considerare declarația martorului audiat în fața instanței, reținându-se subiectivitatea acestuia.
Agentul constatator nu a adus probe incriminatoare, filmări, fotografii, sau declarații ale altor martori.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimatul I.P.J. Cluj, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului si menținerea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca fiind temeinic si legal încheiat.
Analizând apelul declarat,în raport cu dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ, tribunalul reține că acesta este nefondat.
Astfel, tribunalul reține că petentul M. I. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, fiind aplicate o amendă în cuantum de 300 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, la data de 19.04.2013, ora 10.05, a condus auto F. cu nr._ pe . în auto și ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul stației de carburanți Mol, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul său de mers, stânjenindu-le traversarea și, văzând agenții de poliție, a încercat să se sustragă, fiind oprit în Piața Mărăști.
Tribunalul reține însă ca procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
În aceste condiții, petentul era ținut sa răstoarne aceste prezumții prin propunerea de probe în fața instanței de judecată.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese din dispozițiile art. 31 – 36 din Ordonanța Guvernului numărul 2 / 2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentului.
Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat și în cauza A. împotriva României.
Răspunderea contravențională se poate cu ușurința circumscrie noțiunii de acuzație în materie penală, în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană A Drepturilor Omului.
Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana A Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Curtea Europeană A Drepturilor Omului a reținut în cauza I. P.
împotriva României și în cauza N. G. împotriva României că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi condamnat doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului verbal de contravenție, care se bucura de o prezumție de temeinicie ce poate fi răsturnată însă, prin dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Astfel în condițiile în care petentul nu a răsturnat la fond prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, plângerea contravențională nu poate fi admisă.
Probele administrate în cauză, respectiv declarația unui martor care se afla in relație de colaborare cu petentul nu poate fi considerată obiectivă și nu poate forma convingerea instanței în sensul că petentul nu a săvârșit contravenția reținuta în sarcina sa.
Petentul nu a oferit un motiv pertinent pentru care în mod deliberat agentul constatator l-ar fi oprit din trafic și ar fi reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției.
În baza probelor administrate nu se poate reține nici măcar aplicarea principiului in dubio pro reo, probele nefiind de natura să aducă elemente de incertitudine în ceea ce privește reținerea stării de fapt.
Pentru motivele arătate, în baza art. 480 C.pr.civ, tribunalul va respinge apelul declarat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul M. I., cu dom. în Târgu J., . P., ., CNP_ și domiciliul ales în Cluj-N., .. 37, ., jud. Cluj, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.04.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, CUI_ împotriva Sentinței civile nr.1121/06.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, A.-M. B. | Judecător, M. T. | |
Grefier, R. P. |
Red.M.T.,Tehn.V.A.M.
4 ex./24.11.2014
Jud. fond: M. I.
Judecătoria Cluj-N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 200/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 700/2014.... → |
|---|
