Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1576/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 30813/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1576/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent . împotriva sentinței civile nr.5490 din 20.03.2013 a Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimat DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr.5490/20.03.2013 s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI CLUJ – MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2012, încheiat de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru că, în data de 11.12.2012, nu deținea în unitate niciun produs dezinfectant pentru suprafețe, încălcând astfel prevederile art. 14 al. 1 din Ordin nr. 976/1998.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, pentru următoarele motive:
Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Totodată, petenta însăși nu contestă săvârșirea faptei contravenționale, susținând însă că aceasta s-a datorat omisiunii angajatului de a solicita aprovizionarea de la sediul principal, dat fiind că respectivele dezinfectante sunt cumpărate în recipiente mari care nu încap la punctele de lucru.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 2000 lei, s-a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, având în vedere activitatea pe care o desfășoară petenta, și anume cea de vânzare produse de panificație. S-a reținut că gradul de pericol social al faptei petentei este unul ridicat, în punctul de lucru al acesteia constatându-se desfacerea de produse neambalate, care necesită măsuri sporite de asigurare a unui mediu igienic și măsuri profilactice împotriva riscului de contaminare a alimentelor, și care nu puteau fi realizate în lipsa dezinfectanților de la punctul de lucru al petentei.
Împotriva acestei hotărâri, petenta . a formulat recurs, apreciind ca netemeinică și nelegală hotărârea atacată.
Recursul nu este motivat.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au încuviințat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unor mijloace de probă concludente ( proces verbal de constatare a contraventiei, procese verbale de constatare a condițiilor igienico sanitare).
În acord cu instanța de fond, tribunalul reține că fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenție în contextul în care chiar aceasta a recunoscut fapta săvârșită, iar recursul formulat de intimată nu este motivat, avându-se astfel în vedere criticile aduse de petentă procesului verbal în fața instanței de fond. Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Cele invocate de petentă în sensul că s-a aflat în imposibilitatea stocării în incinta magazinelor a unor recipienți mari cu dezinfectant, nu sunt de natură să o exonereze de răspundere contravențională, cât timp textul legal prevede ca și faptă contravențională lipsa sau asigurarea în cantități insuficiente din/în dotarea unităților a produselor biocide și a celor de curățare. Ori în speță, s-a constatat că nu există nicio cantitate de produs dezinfectant, în condițiile în care în unitate se lucrează cu produse alimentare neambalate.
În consecință, în lipsa unor probe certe care să susțină apărarea petentei și să dovedească o situație contrară celei descrise in procesul verbal, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a reținut temeinicia actului constatator, stabilind, în consecință, că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Față de cele arătate, recursul intimatei apare ca neîntemeiat, astfel că, în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta recurenta . împotriva sentinței civile nr. 5490/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 5490/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Septembrie 2014
Președinte, D. C. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, L. B. |
Red. Dact/DC/DC/23.10.2014/2 ex.
Jud. Fond. A. M. P..
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1060/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 5804/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
