Alte cereri. Sentința nr. 4749/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4749/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 7295/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4749/2014
Ședința publică din data de 4 iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. G. C.
Grefier: G. B. P.
Pe rol se află pronunțarea în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta F. C. G. și pe pârâții I. DE P. JUDETEAN CLUJ și M. A. INTERNE, având ca obiect litigiu functionari publici.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor si susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.06.2014, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 30.06.2014 și 04.07.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus. reclamanta F. C. G. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de P. Județean Cluj și M. A. Interne să se dispună anularea Deciziei de impunere nr._/29.05.2012 a I.P.J. Cluj precum si a procesului-verbal nr._/14.05.2012, anularea hotărârii nr._/10.08.2012, anularea hotărârii nr. 293/15.10.2012, cu consecința exonerării de la plata sumei de 2389 lei reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit în perioada 2009-2010 cu titlu de spor de fidelitate, suspendarea executării deciziei de impunere nr._/29.05.2012, a Hotărârii nr._/10.08.2012 precum si a Hotărârii nr.293/15.10.2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este angajată în calitate de ofițer specialist-economist la Inspectoratul de Poliție Județean Cluj - Financiar având gradul profesional de comisar-șef de poliție. În perioada 20.01._11 a îndeplinit funcția de șef Birou Financiar (desființată cu data de 06.07 2011), iar în perioada 01.01._12, prin dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean Cluj a fost împuternicită să îndeplinească atribuțiile funcției de contabil șef. De asemenea, din anul 2004 până în luna septembrie 2012 a fost desemnată pentru acordarea vizei de control financiar preventiv propriu. În data de 29.02.2012, în urma unei misiuni de audit de regularitate desfășurată la IPJ Cluj în perioada 16.01._12 de către Biroul 7 Audit Intern B., din cadrul Direcției Generale de Audit Intern a Ministerului Administrației și Internelor, s-a constatat acordarea nelegala a unor sume de bani reprezentând spor de fidelitate, unui număr de 36 agenți de poliție, pentru perioada 2009 - 2011. Urmare acestui fapt, în baza Dispoziției șefului IPJ Cluj nr. 359.259, s-a dispus cercetarea administrativă pentru recuperarea prejudiciului creat la nivelul IPJ Cluj constând în sume reprezentând spor de fidelitate acordat nelegal unui număr de 36 agenți de poliție, pentru perioada 2009 - 2011. Cercetarea administrativă s-a finalizat prin încheierea Procesului-verbal nr.135.942/14.05.2012 și emiterea de către pârâtul de rd. II a Deciziei de imputare nr._/29.05.2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2.389 lei, reprezentând drepturi salariate acordate necuvenit, respectiv cuantumul sporului de fidelitate acordat unor agenți de poliție în luna septembrie 2009 și în perioada 2009-2010. De asemenea, prin aceeași dispoziție au fost imputate diferite sume și altor două colege din cadrul aceleași structuri financiare (respectiv doamnei inspector principal de poliție P. R., 1.337 lei și agent șef adjunct de poliție B. E., 822 lei), făcându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 24 din OG nr. 121/1998. Arată că sporul de fidelitate a fost acordat începând cu 1 ianuarie 2004, data de intrare în vigoare a OG nr. 38/2003 iar în anul 2005 acordarea sporului a fost suspendată conform Legii nr. 129/2004 și OUG 118/2004, însă pentru fiecare persoană nou încadrată la IPJ Cluj au fost stabilite aceste drepturi prin acte administrative emise de Serviciul Management Resurse Umane și introduse în programul de salarii al instituției, fără a fi acordate. În acest context, în baza Dispozițiilor șefului inspectoratului nr. S/879/29.12 2005, nr. S/880/29.12 2005, nr. S/883, S/896 si 900/30.12 2005, în cursul lunilor decembrie 2005 și ianuarie 2006 au fost implementate în aplicația informatică pentru salarizare drepturile bănești pentru 36 agenți de politie, urmând ca plata efectivă a acestora să se realizeze după încetarea perioadei de suspendare a acordării acestora. În data de 02.12.2005 a fost emis Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 1076 prin care au fost modificate prevederile pct. 5.1. și 5.2 din Anexa 1 a OMAI nr. 132/2003 referitoare la procentul și tranșele de vechime pentru acordarea sporului de fidelitate. Conform art. II din OMAI 1076/2005, aplicarea prevederilor acestuia s-a realizat începând cu data de 01.01.2006. La această dată aplicația informatică (administrată la nivel național de eșaloanele superioare) s-a actualizat în funcție de noile reglementări, astfel încât pentru personalul aflat în finanțare la acea dată, inclusiv cei 36 de agenți de poliție menționați, au fost preluate si calculate automat procentele si datele de acordare a sporului de fidelitate. Ca urmare, pentru 33 din cei 36 de agenți de poliție, care au fost încadrați la data de 17.12.2005 și care aveau dreptul la spor de fidelitate începând cu data de 01.10.2009, programul a stabilit automat ca data de acordare a sporului de fidelitate data de 01.09.2009, din cauza fracției de lună. De asemenea, pentru ceilalți 3 agenți de poliție, încadrați din sursă externă în anul 2005, deși data efectivă de la care beneficiau de spor de fidelitate era 01.01.2005, programul a stabilit automat, ca dată de acordare a sporului de fidelitate data de 01.01.2004. Astfel s-a ajuns ca pentru 33 de agenți de poliție să fie achitat spor de fidelitate necuvenit pentru luna septembrie 2009, în cuantum total de 1.397 lei, iar pentru ceilalți 3 agenți de poliție, spor de fidelitate necuvenit pentru anul 2004, în cuantum total de 4.616 lei, valoarea totală a sporului de fidelitate acordat nelegal fiind de 6.013 lei. Învederează reclamanta că așa-zisa faptă ilicită reținută în sarcina sa nu este altceva decât neverificarea modalității de introducere și a conținutului unor date, după 4-5 ani de la implementarea acestora de către un subordonat în aplicația informatică. Aceasta, în condițiile în care, aplicația informatică a modificat - independent de voința sa sau a subordonaților ei si fără intervenție umană - data de acordare a sporului de fidelitate. Or, reținerea unei astfel de fapte ilicite ar fi nu numai nelegală, dar, în același timp și absolut demotivantă în privința unui angajat cu atribuții de organizare, coordonare, verificare și control, pentru că s-ar accepta ideea că acesta, în raport de obligațiile de serviciu, ar trebui să verifice, nu prin sondaj, ci operațiune cu operațiune (cu titlu de exemplu, în privința atribuțiilor personalului fostului Birou Financiar, putem vorbi de aprox. 7.500 operațiuni în medie/lună) activitățile efectuate de toți subordonații și nu numai imediat după efectuarea acestora, ci chiar și după 4 sau 5 ani de la efectuarea lor. Subliniază reclamanta că, în ceea ce o privește, nu există fapta ilicită, deoarece nici în momentul cercetării administrative, nici în cel al soluționării contestației și nici în cel al soluționării plângerii, comisiile nu au reușit să stabilească si să dovedească în mod clar si suficient (prin argumentare, cel puțin) faptele cu caracter ilicit săvârșite de ea. Simpla înșiruire a atribuțiilor de serviciu regăsite în fișa postului nu poate reprezenta, sub nici o formă, identificarea sarcinii, obligației concrete de serviciu pe care a încălcat-o și care ar fi condus la cauzarea prejudiciului stabilit. De asemenea, nu există vinovăția în producerea prejudiciului întrucât operațiunile privind drepturile bănești aferente sporului de fidelitate, acordate în mod eronat în septembrie 2009 și, respectiv ianuarie 2009-decembrie 2011, au fost implementate în sistemul informatic în decembrie 2005-ianuarie 2006 (drepturi aferente lunii decembrie 2005), iar stabilirea procentului si datei, respectiv acordarea efectivă a acestor drepturi a fost calculată în mod automat de către programul informatic fără intervenția umană în perioada menționată cum susțin si colegii care au efectuat operațiuni), conform pct. 5.5. din O.M.AL nr.132/2003, cu modificările și completările ulterioare, la îndeplinirea condițiilor si schimbarea transei de vechime. Mai mult, implementarea datelor în sistemul informatic s-a realizat în baza Dispozițiilor șefului inspectoratului nr.S/879 si 880/29.12 2005, nr. S/883, 896 si 900/30.12 2005 fără ca în conținutul acestora să fie precizată data cu care drepturile se cuvin, ci doar procentul de spor (0% sau 4%) si vechimea în ani, luni și zile (ex.l ani, 0 luni si 6 zile; 00 ani, 11 luni si 24 zile; 1 ani, 3 luni si 4 zile), aspect ce nu a permis verificarea prin comparație a datelor operate pentru calcularea si acordarea dreptului bănesc aferent, cu cele stabilite ca dată de acordare (de către structura cu atribuții în stabilirea elementelor drepturilor salariale). În același context mai trebuie arătat că producerea prejudiciului a fost determinata de factori externi, care nu puteau fi influențați în nici un mod de către reclamantă, singura posibilitate, de care de altfel a și uzat, fiind informarea repetată - telefonic - a eșaloanelor superioare (oficiul de calcul din cadrul MAI -Direcția Generală Financiară) cu privire la erorile de sistem informatic, insistând asupra acestor aspecte negative și solicitând a fi remediate ori a se prezenta proceduri de lucru pentru contracararea acestor erori și asigurarea unei evidențe corecte. Totodată, nu există nici raport de cauzalitate între așa zisa faptă ilicită și prejudiciu întrucât, pe de o parte, nu există faptă ilicită și, pe de altă parte, paguba nu s-a produs în mod nemijlocit ca urmare a faptelor reclamantei, acordarea efectivă a drepturilor salariale fiind calculată în anul 2009 - în mod automat de către programul informatic fără intervenția umană, pe baza datelor corect introduse în sistem în perioada decembrie 2005-ianuarie 2006. În ceea ce privește prejudiciul ca element al răspunderii materiale, învederează că prin adresa nr._/2/09.04.2012, Comisia de cercetare administrativă din cadrul IPJ Cluj a solicitat structurii financiare comunicarea numelor persoanelor responsabile cu verificarea statelor de plată care constituiau obiectul cercetării administrative, iar prin adresa nr._/09.04.2012 s-a comunicat comisiei că „persoana care a vizat statele de plată a salariilor pentru luna septembrie 2009 este comisar-sef de politie F. C.”. Deși în adresa menționată s-a comunicat numele persoanei care a vizat statele de plată doar pentru luna septembrie 2009, Comisia de cercetare administrativă din cadrul IPJ Cluj nu a desfășurat activități pentru stabilirea tuturor persoanelor care au semnat, verificat sau vizat statele de plată în cursul anilor 2009, 2010 si 2011, reținând, fără vreun alt temei, acest aspect doar în sarcina sa. Suma stabilită ca prejudiciu constând în achitarea nelegală a sporului de fidelitate pentru luna septembrie 2009 trebuia să file doar de 1.397 lei (pentru cei 33 agenți de poliție), și nicidecum de 4.548 lei, așa cum s-a reținut în actele administrative contestate. Astfel, în sarcina mea ar fi trebuit reținută, ca prejudiciu, suma de 733,90 lei și nicidecum 2.389 lei, așa cum s-a reținut prin decizia de imputare. Apoi, în situația în care s-ar fi reținut totuși în sarcina sa o faptă prejudiciabilă în materialitatea sa, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. c din I.M.I. nr. 830/1999 - în sensul înlăturării caracterului ilicit al faptei întrucât încălcarea obligațiilor de serviciu care se invocă în procesul-verbal de cercetare administrativă nu s-a datorat relei voințe, neglijenței sau modului necorespunzător de executare a respectivelor obligații. Astfel, deși a susținut pe parcursul căilor de atac existența riscului normal -nenormat al serviciului pentru că specificul activității de efectuare a controlului ierarhic al activităților în cadrul biroului pe care l-a condus în perioada auditată, precum și specificul activității de verificare a operațiunilor de acordare a drepturilor salariale personalului aflat în finanțarea unității (cu tot ceea ce înseamnă calcularea elementelor salariilor, întocmirea statelor de plată etc.) presupune un volum foarte mare de operațiuni efectuate într-un ritm accelerat și timp limitat, legislație vastă și schimbătoare, mai ales în perioada 2004-2012, uneori insuficient de clară, deci o activitate complexă cu aspecte care creează și posibilitatea producerii unor erori, prin hotărârile contestate comisiile învestite cu soluționarea căilor de atac s-au limitat la a reține în sarcina sa „conduita culpabilă manifestată, în esență, prin neglijență care aparține în totalitate prin raportare la atribuțiile de serviciu ale contestatarilor", fără a motiva în vreun fel acest aspect și fără să stabilească în mod clar si suficient împrejurările în care reclamanta a săvârșit faptele ilicite care au produs paguba. Solicită instanței să aibă în vedere volumul mare al documentelor, operațiunilor și complexitatea activității desfășurate pentru stabilirea cheltuielilor de personal și plata acestor drepturi bănești, aspecte care nu permit unei singure persoane verificarea integrala a datelor si elementelor componente ale salariilor si ale altor drepturi bănești calculate si achitate lunar de către structura din care fac parte. Mai arată reclamanta că a fost si este în continuare practic imposibil ca la o verificare prin sondaj a operațiunilor efectuate să se descopere și să se remedieze în timp util orice eroare de calcul a sistemului. Pe de altă parte, apreciază că se putea determina și măsura în care s-a contribuit de către fiecare persoană la producerea pagubei, dar comisia de soluționare a contestației nu a analizat acest aspect. Aceasta cu atât mai mult cu cât în raportul de audit s-a identificat responsabilitatea în sarcina mai multor persoane, iar cercetarea administrativă a fost efectuată doar față de structura financiară și doar fața de persoana împuternicită ca și contabil-șef in anul 2012, nu și față de titularul postului (sub aspectul persoanelor cu responsabilități în verificarea statelor de plată privind acordarea drepturilor bănești) din perioada auditata, respectiv cea in care s-au constatat erorile (2009-2011). Referitor la "salariul net de la data constatării pagubei", apreciază ca nu s-a analizat suficient sintagma respectivă și nu s-au luat în considerare veniturile efective primite de reclamantă la data constatării pagubei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Cluj a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei (filele 52-58). Cu privire la suspendarea executării Deciziei de imputare nr._/29.05.2012, a Hotărârii nr._/10.08.2012 și Hotărârii nr. 293/15.10.2012, s-a solicitat respingerea acestui petit datorită neîndeplinirii condițiilor legale. Cu privire la petitul de anulare a actelor administrative contestate, se arată că paguba a fost creată prin acordarea de drepturi salariale necuvenite, respectiv sporul de fidelitate, unui număr de 33 agenți de poliție pentru luna septembrie 2009, plătite la data de 14.10.2009, iar unui număr de 3 agenți de poliție pentru perioada 01.01._11, plătite în perioada 14.02._12 și a fost constatată la data de 02.02.2012, prin urmare în interiorul termenului legal de 3 ani. Reclamanta face o confuzie deoarece termenul de decădere de trei ani nu se calculează de la data implementării datelor în aplicația informatică ci de la data primirii sumelor. Cu privire la volumul mare de operațiuni pe care reclamanta le invocă, consideră că acest fapt nu justifică neglijența de care aceasta a dat dovadă în îndeplinirea sarcinilor prevăzute în fișele posturilor și nu este o cauză care să înlăture răspunderea materială. Cât privește erorile programelor informatice invocate, Direcția Generală Financiară din cadrul M.A.I. a comunicat Comisiei că la nivelul direcției și a unităților subordonate au fost dispuse toate măsurile și eforturile necesare corectării imediate a eventualelor erori ale aplicației informatice pentru calculul drepturilor salariale, astfel încât să nu se permită prorogarea acestora pe parcursul unor perioade mai mari de timp. În condițiile în care s-ar agrea ideea ca eventualele deficiențe ale aplicației informatice ar putea constitui sursa tuturor erorilor intervenite în procesul de stabilire a drepturilor salariale, s-ar putea accepta și faptul că prejudiciul înregistrat la nivelul inspectoratului a fost generat de riscul normal al serviciului, însă consideră că indiferent de eventualele deficiențe ale acestuia, pregătirea profesională de bază de care se bucură sau cu care ar trebui să fie înzestrat personalul ministerului constituie o condiție esențială, fiind mai presus decât orice program informatic. Subliniază pârâtul că reclamanta avea obligația de a verifica calculul elementelor salariale, printre care se numără și sporul de fidelitate, modul de întocmire a statelor de plată privind drepturile de personal și trebuia să semneze aceste state. Faptul că reclamanta nu a verificat modul de calcul al elementelor salariale și modul de întocmire a statelor de plată privind drepturile de personal a avut ca și rezultat producerea pagubei iar în acest caz este vorba de greșeli în cazul a 36 de polițiști și nu de o greșeală izolată, greu de depistat.
Și pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj întrucât, în raport cu obiectul acțiunii și calitatea emitenților actelor administrative atacate, competența materială de a judeca această cauză nu ar putea reveni acestei instanțe, ci Curții de Apel Cluj, în baza prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Referitor la solicitarea reclamantei de anulare și suspendare a executării Deciziei de imputare nr._/29.05.2012 și Hotărârii nr._/10.08.2012, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne, întrucât nu este instituția care a emis actele administrative respective și nici nu a întreprins demersurile pentru executarea acestora. Pe fond, învederează că nu sunt întrunite dispozițiilor art. 14 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative. Pe fondul cauzei, pârâtul a reluat argumentele Inspectoratului de Poliție al județului Cluj și a solicitat instanței de judecată să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În ședința publică din data de 19.05.2014 instanța a respinsexcepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne pentru petitul privind anularea și suspendarea executării Deciziei de imputare nr._/29.05.2012 și a Hotărârii nr._/10.08.2012, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată (filele 127-128).
La același termen de judecată, instanța a respins petitul de suspendare a executării Deciziei de imputare nr._/29.05.2012 și a Hotărârii nr._/10.08.2012 emise de Inspectoratul de Poliție al județului Cluj, respectiv a Hotărârii nr. 293/15.10.2012 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne, până la soluționarea definitivă a cauzei, formulat de reclamanta F. C. G..
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorele B. E. și P. R. (filele 124, 125) și proba cu interogatoriul pârâtului M. A. Interne (filele 139-143).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de imputare nr._ emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj la data de 29.05.2012 s-a imputat reclamantei F. C. G. suma de 2.389 lei din prejudiciul total de 4.548 lei reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit (filele 32-33).
Cu respectarea procedurii prevăzute de art. 30 și urm. din O.G. nr. 121/1998, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii (filele 34-37), respinsă prin Hotărârea nr._/10.08.2012 a Inspectoratului de Poliție al județului Cluj (filele 28-31), iar plângerea prealabilă promovată (filele 21-27) a fost respinsă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne prin Hotărârea nr. 293/15.10.2012 (filele 18-20). Pe cale de consecință, reclamanta solicită în contenciosul administrativ anularea tuturor actelor administrative menționate.
Tribunalul reține că în perioada 16.01 - 02.02.2012, Biroul 7 Audit Intern B. a efectuat verificări la Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj și a constatat că există o pagubă creată prin acordarea de drepturi salariale necuvenite, respectiv spor de fidelitate, unui număr de 33 agenți de poliție pentru luna septembrie 2009, iar unui număr de 3 agenți de poliție pentru perioada 01.01._11, dispunând prin Calendarul de implementare a raportului de audit public intern nr. 1235/15.02.2012, efectuarea unei cercetări administrative, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999 și a Instrucțiunilor M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, cu modificările și completările ulterioare.
În baza Dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție al județului Cluj nr._/29.02.2012 s-a numit Comisia de cercetare administrativă, care a efectuat în perioada 29.02._12 cercetarea administrativă privind paguba constatată iar în urma verificărilor s-a identificat un număr de 36 agenți de poliție care au beneficiat de drepturi salariale necuvenite, respectiv spor de fidelitate, 33 pentru luna septembrie 2009, iar 3 pentru perioada 01.01._11.
În urma analizării documentelor, precum și a actelor normative incidente în speță, Comisia a constatat, la fel ca și Biroul 7 Audit Intern B., că nu s-au respectat prevederile pct. 4.2., 4.4. și 4.5. din O.M.I.R.A. nr. S/629/2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din M.A.I., precum și actele normative în vigoare la momentul încadrării polițiștilor în cauză, și anume O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și Ordinul M.A.I. nr. 132/2004 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din M.A.I., ambele cu modificările și completările ulterioare.
La finalizarea cercetării, Comisia a întocmit procesul verbal nr._/14.05.2012, care a stat la baza emiterii Deciziei de imputare nr._/29.05.2012.
Pentru aceasta, s-a concluzionat că sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii materiale a militarilor pentru pagubele produse M.A.I., astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile pct. 6 coroborat cu pct. 271 din Instrucțiunile nr. 830/1999, cu completările și modificările ulterioare.
În acest sens, în speță există un prejudiciu material, efectiv, direct, cert și actual, în valoare de 6.013 lei.
Această pagubă s-a produs prin fapte cu caracter ilicit, săvârșite astfel:
- inspector principal P. R., prin acțiunea de întocmire eronată a statelor de plată a personalului, obținute prin operarea în programele de salarii și prin executarea necorespunzătore a autoverificării și verificării ulterioare a datelor operate în programele informatice și a documentelor întocmite;
- agent principal B. E., prin prelucrarea eronată a datelor din dispozițiile de personal și prin efectuarea necorespunzătoare a verificării operațiunilor efectuate manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în vederea eliminării erorilor;
- comisar șef F. C.-G., prin îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor prevăzute în fișa postului.
De asemenea, neexecutarea obligațiilor de serviciu s-a produs cu vinovăție, respectiv din neglijența persoanelor menționate, iar paguba s-a produs nemijlocit ca urmare a faptelor funcționarilor publici.
Întrucât fapta a fost comisă de mai mulți polițiști și nu s-a putut determina în ce măsură a contribuit fiecare la producerea pagubei, s-a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 și art. 24 din O.G. 121/1998 coroborate cu pct. 43 lit. b alin. 1 din I.M.I. nr. 830/1999, iar răspunderea materială a celor trei polițiști s-a calculat proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, cu respectarea algoritmului prevăzut la pct. 44 din I.M.I. nr. 830/1999.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 121/1998 și pct. 2 din I.M.I. nr.830/1999, producerea unor pagube M.A.I. atrage răspunderea materială a celor în cauză, iar pct. 5 alin. 2 lit. a din I.M.I. nr. 830/1999 stabilește că constituie pagubă sumele plătite peste drepturile stabilite de acte normative în vigoare.
În speță, nu se contestă paguba produsă bugetului Ministerului A. Interne prin acordarea de drepturi salariale necuvenite (sporul de fidelitate) unui număr de 36 agenți de poliție, 33 pentru luna septembrie 2009, iar 3 pentru perioada 01.01._11 și nu se contestă nici valoarea totală la care se ridică acest prejudiciu.
Reclamanta F. C.-G. se prevalează, însă, de nerespectarea termenului de decădere de 3 ani pentru imputarea pagubei, respectiv de lipsa faptei ilicite și a raportului de cauzalitate în ceea ce o privește ori de încadrarea faptei în riscul normal al serviciului.
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și pct. 5.3 din Ordinul M.A.I. nr. 132/2003 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din MAI, „pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de vână la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de Interne”.
Acest spor a fost acordat începând cu data de 1 ianuarie 2004, odată cu . O.G. nr. 38/2003 dar a fost suspendat pe parcursul anului 2005, conform Legii nr.129/2004 și O.U.G. nr. 118/2004.
Cu toate acestea, pentru fiecare persoană nou încadrată în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Cluj au fost stabilite (dar fără a fi acordate) și aceste drepturi.
În acest context, în cursul lunilor decembrie 2005 și ianuarie 2006 au fost implementate în aplicația informatică pentru salarizare drepturile bănești pentru cei 36 agenți de poliție, urmând ca plata efectivă a acestora să se realizeze după încetarea perioadei de suspendare a acordării sporului de fidelitate.
În temeiul Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 1076/2005, s-a reluat plata sporului de fidelitate începând cu data de 01.01.2006, iar la această dată aplicația informatică s-a actualizat în funcție de noile reglementări, astfel încât pentru personalul aflat în finanțare la acea dată, inclusiv cei 36 de agenți de poliție menționați, au fost preluate și calculate automat procentele și datele de acordare a sporului de fidelitate.
Ca urmare, pentru 33 de agenți de poliție a fost achitat spor de fidelitate necuvenit pentru luna septembrie 2009, iar pentru ceilalți 3 agenți de poliție, spor de fidelitate necuvenit pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011.
Cu privire la termenul de decădere de 3 ani, tribunalul reține că prevederile art. 24 alin. 2 din O.G. 121/1998 coroborate cu pct. 109 alin. 2 din I.M.I. nr. 830/1999 stabilesc că răspunderea materială a celor din vina cărora s-a produs paguba prin plata unor sume peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare se poate angaja numai în cazul în care paguba a fost constatată după un an de la data plății,dar nu mai târziu de trei ani de la această dată.
În speță, paguba produsă bugetului Ministerului A. Interne a fost creată prin acordarea necuvenită a sporului de fidelitate pentru luna septembrie 2009, plătit la data de 14.10.2009, respectiv pentru perioada 01.01._11, plătit în perioada 14.02._12.
Întrucât textul legal indică în mod expres momentul de începere a calculului termenului de 3 ani drept data plății sumelor acordate necuvenit, constatarea pagubei, realizată la data de 02.02.2012, se încadrează în interiorul acestuia, fiind fără relevanță că faptele ilicite imputate funcționarilor publici s-au comis la nivelul anilor 2005 sau 2006, deci într-o perioadă mai veche de 3 ani.
Cât privește fapta ilicită reținută în sarcina reclamantei F. C.-G., tribunalul constată că, în ceea ce o privește, nu s-a indicat în mod expres fapta (comisivă sau omisivă) săvârșită de reclamantă și care a determinat plata unor sume necuvenite, ci s-a menționat doar îndeplinirea necorespunzătoare a următoarelor sarcini prevăzute în fișa postului:
- preocuparea continuă pentru aplicarea legislației;
- răspunderea pentru respectarea reglementărilor legale în domeniul financiar;
- organizarea, îndrumarea și controlul activității cadrelor biroului;
- verificarea permanentă a respectării disciplinei în scopul prevenirii producerii de pagube;
- urmărirea realizării sarcinilor de către personalul biroului;
- exercitarea controlului financiar preventiv propriu;
- preocuparea pentru cunoașterea funcțiilor sistemului de prelucrare automată a datelor;
- efectuarea controlului ierarhic al activităților cadrelor biroului;
- verificarea alocării la drepturi, calculării elementelor salariilor, întocmirii statelor de plată;
- verificarea și semnarea statelor de plată privind drepturile de personal;
- informarea zilnică a contabilului șef cu privire la neregulile constatate și greutățile întâmpinate în desfășurarea activităților specifice;
- asigurarea condițiilor optime de desfășurare a activității personalului biroului prin acordarea de sprijin metodologic.
În mod evident, individualizarea faptei ilicite reținute în sarcina reclamantei este deficitară, iar aceasta cu atât mai mult cu cât prin același proces-verbal de cercetare administrativă s-au precizat în mod expres faptele comise de ceilalți funcționari publici implicați, de natură a le angaja răspunderea materială, și anume întocmirea eronată a statelor de plată și executarea necorespunzătoare a autoverificării și verificării ulterioare a datelor operate în programele informatice și a documentelor întocmite (faptă reținută în sarcina inspectorului principal de poliție P. R.), respectiv prelucrarea eronată a datelor din dispozițiile de personal și efectuarea necorespunzătoare a verificării operațiunilor efectuate manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul (în sarcina agentului principal de poliție B. E.).
Cu toate acestea, ceea ce se reproșează reclamantei este îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de verificare și control a activității cadrelor biroului, în special în ceea ce privește modalitatea de alocare de drepturi, de calcul a elementelor salariilor și de întocmire a statelor de plată pentru perioada cât a îndeplinit funcția de șef Birou Financiar (desființată cu data de 06.07 2011) și apoi cât a fost împuternicită să îndeplinească atribuțiile funcției de contabil șef (pentru perioada 01.01._12).
Astfel, din informațiile comunicate Comisiei de cercetare administrativă de către Serviciul Resurse Umane reiese că, în perioada 2004-2009 procedura de acordare a sporului de fidelitate a fost următoarea:
-primirea dispozițiilor de personal de la Serviciul Resurse Umane;
-operarea datelor în programul informatic MISAL referitoare la procentul și data acordării (zi, lună, an);
-calcularea drepturilor bănești aferente sporului de fidelitate prin programul informatic;
-actualizarea procentului și a datei de acordare se efectua în mod automat la îndeplinirea condiției de trecere într-o altă tranșă de vechime prevăzută de lege.
Întrucât în anul 2005 sporul de fidelitate a fost suspendat, în luna ianuarie 2006 datele existente în programul MISAL au fost actualizate automat, respectiv procentul și data de acordare.
Comisia a obținut și detalierea de la structura financiară a procedurii și modalității prin care se execută controlul și autocontrolul asupra drepturilor bănești aferente salariilor și altor drepturi calculate și acordate prin programul informatic, care presupun următoarele:
-Efectuarea autocontrolului asupra unor operațiuni efectuate, pe perioada introducerii modificărilor în program, prin compararea datelor din documentele primite cu cele din bazele de date (machete individuale, vizualizări situații) create în urma implementării unor elemente;
-Executarea controlului și autocontrolului, după finalizarea operațiunilor de introducere a modificărilor lunare, prin compararea datelor din documentele justificative cu cele emise de soft - ex. state plată, centralizatoare, borderouri bancă, integral sau prin sondaj aleator, în funcție de volumul operațiunilor și timpul avut la dispoziție înainte de întocmirea ordinelor de plată în vederea efectuării viramentelor și prezentării acestora la controlul efectuat de către Trezoreria municipiului Cluj-N.;
-Executarea controlului ulterior al drepturilor acordate, care presupune verificarea prin comparare (confruntare) a datelor conținute de documentele justificative (dispoziții de personal, foi de prezenta, adeverințe, situații diverse, etc.) și de statele de plată partea I, partea II, partea III, respectiv detalierea drepturilor;
-Efectuarea de controale pe „obiective”, executate prin verificare totală sau parțială (prin sondaj pe eșantioane sau aleator) a drepturilor acordate și a datelor conținute de documente.
Ținând cont de aceste proceduri, în speță au fost identificate persoanele care aveau atribuții legate de introducerea/operarea în programele informatice a datelor referitoare la drepturile salariate, prelucrarea acestora, autoverificarea, verificarea ulterioară a operațiunilor efectuate și a datelor operate în programul informatic, precum și controlul ierarhic al activităților specifice, semnalarea și raportarea zilnică a unor eventuale nereguli constatate, cunoașterea funcțiilor sistemului informatic de prelucrare automată a datelor.
În acest context și întrucât reclamanta F. C.-G. avea obligația de a verifica modalitatea de calcul al elementelor salariale, printre care se numără și sporul de fidelitate, modul de întocmire a statelor de plată privind drepturile de personal și trebuia să semneze aceste state, prin prisma atribuțiilor de serviciu menționate mai sus, se poate aprecia încălcarea de către reclamantă atribuțiilor de serviciu și comiterea faptei ilicite generatoare de prejudiciu.
Ceea ce urmează să stabilim este dacă această faptă este culpabilă sau nu, ținând cont și de dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 121/1998 și pct. 20 din I.M.I. nr.830/1990, care prevăd că răspunderea materială nu se angajează pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului.
Or, din documentele deja expuse, obținute în cadrul cercetării administrative, reiese că serviciul financiar condus de reclamantă efectua în medie aproximativ 5.000 de operațiuni de introducere de date în softul de calcul al salariilor pe lună, care necesitau verificări, în vederea reducerii și eliminării posibilelor erori, respectiv reducerii riscurilor inerente.
Volumul mare al documentelor, operațiunilor și complexitatea activității desfășurate pentru stabilirea cheltuielilor de personal și plata acestor drepturi bănești, aspecte necontestate de pârâții M. A. Interne și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, sunt elemente care pot fi avute în vedere pentru aprecierea încadrării pagubei în riscul normal al serviciului.
De asemenea, din înscrisurile puse la dispoziția instanței, susținute și de declarațiile martorelor B. E. și P. R. (filele 124, 125) reiese că implementarea datelor în sistemul informatic s-a realizat în baza Dispozițiilor șefului inspectoratului, dar fără ca în conținutul acestora să fie precizată data începând cu care se cuveneau drepturile salariale, ci doar procentul de spor și vechimea în ani, luni și zile, astfel că data împlinirii vechimii corespunzătoare trebuia calculată și introdusă în programul informatic de către serviciul financiar (sub forma zi, lună, an), iar volumul mare de activitate putea determina apariția de erori.
Această împrejurare nici nu permitea verificarea facilă, prin comparație directă, a datelor operate pentru calcularea și acordarea dreptului bănesc aferent, cu cele stabilite ca dată de acordare.
Reclamanta se mai prevalează și de erorile apărute în sistemul informatic – de exemplu, susține că, pentru cei 33 de polițiști, programul a stabilit automat ca dată de acordare a sporului de fidelitate data de 01.09.2009, din cauza fracției de lună, în loc să se acorde sporul începând cu data de 1 a lunii următoare.
Intervenția frecventă a erorilor de sistem este atestată și de martorele audiate în cauză, care au arătat că reclamanta comunica aceste erori telefonic operatorilor de la București, în vederea remedierii.
Chiar dacă aceste depoziții pot fi apreciate drept părtinitoare, fiind vorba despre celelalte persoane cărora li s-a imputat paguba, acestea au fost implicate direct în operațiunile analizate și de aceea instanța va ține cont de cele expuse.
De altfel, prin adresa nr._/08.05.2012 a Direcției Generale Financiare din cadrul M.A.I., obținută la solicitarea Comisiei, se arată că la nivelul direcției și a unităților subordonate „au fost dispuse toate măsurile și eforturile necesare corectării imediate a eventualelor erori ale aplicației informatice pentru calculul drepturilor salariale, astfel încât să nu se permită prorogarea acestora pe parcursul unor perioade mai mari de timp”, răspuns care confirmă apariția de erori de sistem, după cum pretinde reclamanta.
Pe cale de consecință, și sistemul informatic poate genera erori și chiar dacă în speță nu s-a dovedit în mod concret intervenția unor astfel de deficiențe informatice (aspect care ar fi atras lipsa faptei ilicite a funcționarilor publici implicați), este un element de luat în considerare la aprecierea conduitei umane, coroborat cu volumul mare de activitate desfășurat și cu datele concrete furnizate de Serviciul Resurse Umane.
Ținând cont de toate aceste elemente, la care se adaugă o specificitate aparte, constând în plata necuvenită a unor drepturi salariale începând cu finalul anului 2009, dar pe baza unor date eronate introduse în cursul anilor 2005-2006, împrejurare care face cu atât mai dificilă verificarea corectitudinii sporurilor acordate, precum și faptul că reclamantei i se impută nedepistarea acestor cazuri concrete, dar fără a se susține și dovedi că reclamanta nu a realizat deloc verificări prin sondaj și remedieri de erori, tribunalul consideră că fapta reținută în sarcina sa se încadrează în riscul normal al serviciului și nu poate atrage angajarea răspunderii materiale.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 raportat la art. 18 alin.1 din Legea nr. 544/2004 și ținând cont de faptul că actele administrative contestate privesc și celelalte persoane implicate, tribunalul va anula în parte Hotărârea nr.293/15.10.2012 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne și Hotărârea nr._/10.08.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a contestației și a plângerii promovate de reclamantă; va anula în parte Decizia de imputare nr._/29.05.2012 și procesul verbal de cercetare administrativă nr._/14.05.2012 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și exonerează reclamanta F. C. G. de plata sumei imputate de 2.389 lei.
În temeiul art. 451 Cod de procedură civilă, se ia act că reclamanta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. C. G., CNP_, domiciliată în Cluj-N., Piața Mărăști, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne, cu sediul în Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, cont bancar RO97TREZ__ deschis la D.T.C.P.M.B., Cod fiscal CF4267095 și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează în parte Hotărârea nr. 293/15.10.2012 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne și Hotărârea nr._/10.08.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a contestației și a plângerii promovate de reclamantă.
Anulează în parte Decizia de imputare nr._/29.05.2012 și procesul verbal de cercetare administrativă nr._/14.05.2012 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și exonerează reclamanta F. C. G. de plata sumei imputate de 2.389 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2014.
Președinte, A. G. C. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.A.G.C./Tehn.V.A.M.
5 ex./12.09.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 5804/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5004/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
