Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1610/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1610/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 27319/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1610/2014
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător A. -L. I.
Judecător L. F.
Grefier A. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul P. L. împotriva Sentinței civile nr. 9342/11.06.2013 a Judecătoriei Cluj-N. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9342/11.06.2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul P. L., domiciliat în Cluj-N., ., nr.68, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, cu sediul în Cluj-N., T., nr.27, jud. Cluj.
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.11.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2012, sub nr._, formulată de petentul P. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și a măsurilor dispuse prin acesta. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii și a măsurilor complementare cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că în data de 07.11.2012, orea 8:15 a parcat autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, în fața magazinului alimentar Trinomus Prodserv de pe .), magazin al cărui administrator este. La plecare, după ce a scos mașina din parcare, a staționat câteva minute în fața magazinului, cu fața orientată spre Secția de Poliție A., întrucât s-a întors în magazin. Acesta a fost momentul în care pe banda opusă a oprit o mașină de poliție, iar agentul l-a întrebat cum a ajuns cu mașina în poziția respectivă. Deși i-a explicat agentului constatator cum s-au petrecut faptele, acesta a spus că după părerea lui, crede că a încălcat linia continuă. Pe de altă parte, a mai arătat petentul, în fața magazinului unde a parcat mașina nu este linie continuă. De asemenea a mai arătat că agentul constatator nu a luat în considerare obiecțiunile sale, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului-verbal. Agentul constatator a chemat un martor asistent, martor care nu a asistat la manevrele de parcare și staționare, doar la împrejurarea că a refuzat să semneze procesul-verbal.
Pe de altă parte a arătat că sancțiunea amenzii în valoare de 1120 lei și pedeapsa complementară a aplicării de 6 puncte penalizare este exagerată față de pericolului social al faptei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune s-au depus copii după următoarele acte: copie proces-verbal de contravenție și dovada comunicării (f.5), solicitând proba cu înscrisuri și proba cu martorele V. E., Czunghe A., solicitând de asemenea să se emită o adresă către Mun. Cluj-N., Direcția Tehnică, Serviciul Siguranța Circulației Urbane, pentru a se comunica ce marcaj există în locul canstatării faptei.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, legal citat, nu a depus întâmpinare, depunând în schimb raportul agentului constatator (f.15).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, proba cu martora V. E. (f.27), martora Czunghe A. (f.27).
De asemenea mun. Cluj-N., a depus la dosar răspunsul la solicitarea instanței (f.25-26).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 07.11.2012, ora 3:01 petentul a fost sancționată cu amenda contravențională de 1120 lei și aplicarea a 6 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa faptul că aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a virat la stânga încălcând marcajul longitudinal continuu aflat în dreptul imobilului cu nr.119 de pe . de art. 77 alin.2 din HG nr.1391 și sancționată de art. 108 alin.1 lit. d, pct. 9 raportat la art. 102 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența martorului, care a refuzat să-l semneze, fiind semnat de către martorul asistent LIVARI M..
În drept, potrivit art. 77 alin.2 din HG nr. 1391/2006 marcajul longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla interzice încălcarea acestuia.
De asemenea, potrivit art. 108 alin.1 lit. d pct. 9 din OUG nr.195/2002, se aplică 6 puncte de penalizare pentru schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație, iar potrivit art. 102 alin.2 din același act normativ amenda contravențională prevăzută la alin. (1) ( clasa a IV-a de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).
În cauză, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 07.11.2012, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța a arătat că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
De altfel, instanța a arătat că nici petentul nu a formulat critici cu privire la legalitatea procesului-verbal ci doar cu privire la temeinicia acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța de fond, în urma analizării probelor administrate în cauză, a reținut că starea de fapt consemnată de către agentul constatator este temeinică. În primul rând, instanța a reținut că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, caz în care procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară.
În ceea ce privește probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne această prezumție, pentru motivele care urmează: în primul rând, susținerea petentului conform căreia acestea a ajuns la magazinul de pe . parcat în parcarea din fața magazinului, după care, când a dorit să plece, a scos mașina din parcare, a îndreptat-o cu fața spre Secția de Poliței A., dar s-a întors pentru câteva minute în magazin, nu este întemeiată. Astfel conform planșei foto de la fila 17, efectuată, conform susținerii petentului, la momentul constatării faptei, toate locurile din parcare erau ocupate. De asemenea, declarațiile celor două martore, conform cărora au observat că petentul a parcat într-un loc de parcare dintre cele cu abonament, nu vor fi reținute, fiind înlăturate ca subiective, pentru că pe de o parte, între ele și petent există o relație de subordonare ierarhică, iar pe de altă parte declarațiile acestora sunt contradictorii. Astfel, acestea au declarat că au observat întreaga scenă din magazinul Trinomus, care are geamuri mari, fără să precizeze că acestea sunt acoperite cu afișe, reclame, și că unul geamurile de la ușa de intrare este opac, astfel încât vizibilitatea în direcția locurilor de parcare unde ar fi putut parca petentul era blocată. Apoi, din modul în care au fost formulate declarațiile, rezultă că acestea au fost pregătite dinainte, pro causa.
Însă ceea ce a cântărit cel mai mult în convingerea instanței cu privire la temeinicia procesului-verbal este poziția în care a fost oprit autovehiculul. Astfel, față de locul și orientarea acestuia (f.17), rezultă că nu putea ajunge în locul respectiv decât dacă ar fi încălcat linia continuă. Pe de altă parte, dacă ar fi fost parcat în parcarea din fața magazinului, și conform orientării acestuia ar fi dorit să se deplaseze înspre direcția Sediului Poliției, nu ar fi circulat pe contrasens, ci ar fi traversat pe partea dreaptă, în porțiunea scurtă din stradă în care linia este întreruptă (f. 26), altfel, ar fi fost nevoit să încalce linia continuă care începe din locul unde este situată partea din față a autoturismului său. Astfel, instanța de fond a reținut că situația de fapt a fost reținută în mod corect de către agentul constatator.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 1120 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social al acesteia.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul P. L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj și în consecință a menținut procesul verbal . nr._ încheiat la 07.11.2012 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul P. L., solicitând admiterea recursului și, în consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în mod greșit prima instanța a respins plângerea contravenționala formulata de petent.
Pe de o parte, fapta reținută în sarcina petentului nu exista, fiind bazata pe o stare de fapt neconforma realității, iar pe de altă parte, dacă totuși, s-ar considera că fapta există, sancțiunea dispusă a fost stabilita în mod disproporționat față de fapta reținută, de împrejurările în care a fost săvârșită și de gravitatea acesteia, încălcând astfel prevederile art. 21 din OG 2/2001.
Consideram că prima instanța, în mod greșit a considerat susținerile petentului ca nefondate și a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic, neluând în considerare ansamblul probelor administrate în cauză.
Se susține că din probele administrate reiese că în momentul comiterii presupusei contravenții, agentul constatator nu se afla în locul respectiv, prin urmare, nu a putut constata fapta cu propriile simțuri ("după părerea mea, cred ca ati trecut peste linia continua") Or, OG 2/2001 privind regimul contravențiilor impune în mod expres ca fapta contravențională să fie constatata/observata de agenții constatatori prin propriile simțuri și nu prin formarea unei opinii! Dacă, în cazul nostru, agentul de politie nu a observat el însuși ca petentul ar fi încălcat linia continuă, este evident că el nu a constatat contravenția prin propriile simțuri, situație care, în temeiul principiului in dubio pro reo, trebuie interpretată în favoarea persoanei sancționabile, în sensul că presupusa contravenție nu exista! Iar din aceste aspecte reiese în mod evident că procesul verbal de contravenție are la bază o stare de fapt neconforma realității, aspect pe care instanța de fond 1-a ignorat.
Prezumția de temeinicie a procesului verbal atacat a fost răsturnată prin probele administrate in cauza: martorii audiați, fotografiile depuse la dosarul cauzei, etc. înțelegem sa contestam si modalitatea subiectiva in care instanța de fond a apreciat aceste probe. Cu privire la planșele fotografice depuse in probațiune, Va rugam sa observați ca acestea au fost efectuate la un anumit interval de timp după constatarea faptei, interval în care locul de parcare din care a ieșit mașina recurentului a fost ocupat de o altă mașina. Înțelegem sa facem mențiunea că și recurentul avea abonament pentru parcare valabil pe toată raza municipiului Cluj-N., însă abonamentele nu se emit pentru un anumit loc determinat. Prin urmare, împrejurarea că la momentul efectuării planșelor fotografice nu exista un loc de parcare liber, nu înseamnă ca mașina recurentului nu a ieșit din parcare anterior fotografierii si aceasta prin raportare la susținerile recurentului, confirmate de proba testimonială administrată.
Pe de altă parte, instanța a apreciat ca fiind subiective și a înlăturat declarațiile celor două martore audiate, neținând cont de faptul că acestea erau singurele persoane care cunoșteau starea de fapt. Atâta trimp cât cele 2 martore nu sunt în grad prohibit de lege si fata de ele nu s-a pronunțat o hotărâre penală pentru mărturie mincinoasă, apreciem că declarațiile lor nu pot fi înlăturate și trebuie luate în considerare.
De asemenea, prima instanța acorda o importanță prea mare celor reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, față de susținerile petentului (pe care le-a și probat), trecând peste principiile dreptului procesual civil potrivit cărora valoarea probanta a dovezilor administrate este egală și trebuie să li se acorde o importanta egală. Pentru aceste motive, Va rugam sa efectuați o reapreciere a probelor administrate în cauză, urmând a constata că starea de fapt reținuta este neconforma realității și, în consecință, procesul verbal atacat aste nelegal și netemeinic.
Nu in ultimul rând, se arată ca si in ipoteza în care s-ar reține că fapta contravențională exista, sancțiunea dispusă în sarcina petentului a fost stabilită în mod disproporționat față de fapta reținută și de gravitatea acesteia. Potrivit art. 21 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Onorata Instanța, va rugam sa observați ca pericolul social este unul redus, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită presupusa contravenție.
Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că recursul este fondat, procesul verbal de contravenție atacat fiind netemeinic.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 07.11.2012, petentul a fost sancționată cu amenda contravențională de 1120 lei și aplicarea a 6 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa faptul că aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a virat la stânga încălcând marcajul longitudinal continuu aflat în dreptul imobilului cu nr.119 de pe . de art. 77 alin.2 din HG nr.1391 și sancționată de art. 108 alin.1 lit. d, pct. 9 raportat la art. 102 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Starea de fapt reținută însă în procesul-verbal de contravenție este infirmată pe de o parte de Raportul întocmit de agentul constatator la data de 04.04.2013 (f. 15 fond) și care atestă faptul că petentul-recurent ar fi încălcat marcajul longitudinal continuu aflat de la intersecția străzilor A. și Bizușa și până la trecerea de pietoni aflată în fața imobilului cu nr. 6 de pe .>
Or, schița locului faptei depusă la dosar de intimat însuși (f. 26 fond), precum și planșele foto depuse la dosar de petentul-recurent (f. 17-18 fond) relevă existența unei porțiuni marcate cu marcaj longitudinal întrerupt în apropierea locului săvârșirii faptei și în orice caz în fața magazinului alimentar Trinomus.
În aceste condiții, subzistă cel puțin un dubiu rezonabil cu privire la existența faptei contravenționale, dubiu care trebuie să îi profite contravenientului.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite recursul declarat de recurentul P. L. împotriva sentinței civile nr. 9342 din 11.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va modifica în întregime și pronunțând o nouă hotărâre, va admite plângerea formulată de petentul-recurent P. L. împotriva procesului verbal de contravenție nr._/07.11.2012, anulând actul administrativ și exonerând petentul de la plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul P. L., domiciliat în Cluj-N., ., nr.68, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 9342 din 11.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în întregime și pronunțând o nouă hotărâre, admite plângerea formulată de petentul-recurent P. L. împotriva procesului verbal de contravenție nr._/07.11.2012, anulând actul administrativ și exonerând petentul de la plata amenzii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. P. L. F. A.-L. I.
GREFIER
A. D.
Red. 2 ex./L.F./D.M.
27.11.2014
Jud.fond: I. G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 5004/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 257/2014.... → |
|---|
