Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1583/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1583/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 7101/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1583/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ împotriva sentinței civile nr._ din 11.11.2013 a Judecătoriei C.-N. privind și pe intimat ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimatei ., d.nul Z. Ruslan, cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța procedează la verificarea identității reprezentantului intimatei,d.nul Z. Ruslan, care se identifică cu C.I. . nr._, CNP_.
Reprezentantul intimatei depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv un C.F. și practică judiciară(filele 15-19).
Instanța întreabă părțile dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat în cauză de către recurent M. C.-N.-Direcția Poliția Comunitară, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr._ a Judecătoriei C.-N. s-a respins excepția tardivității plângerii contravenționale și a fost admisă plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/486 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ. În consecință a fost anulat procesul verbal de constatare a nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, iar contestatoarea . a fost exonerată de plata amenzii contravenționale în sumă de 400 RON, aplicată prin procesul verbal nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și înlăturate celelalte consecințe ale sancțiunii respective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a constatat săvârșirea de către contestatoare, a contravenției prevăzute de articolul 1, litera a din HCL nr.149/2009, constând în faptul că la data de 24.09.2012, ora 08:30 pe domeniul public aparținând Municipiului C.-N., pe ., autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ încălca dispozițiile anterior menționate privind oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor destinate transporturilor de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N.. În temeiul art.2, litera b din cuprinsul aceluiași act normativ, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 800 RON (f 19).
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Instanța a mai reținut astfel că art.5 din HCL nr.149/2009 instituie răspunderea persoanei juridice și că omisiunea din cuprinsul procesului verbal de contravenție a datelor persoanei fizice care a condus efectiv autovehiculul nu încalcă în nici un fel dreptul la apărare al contestatoarei în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice în calitate de proprietar al autovehiculului.
Contestatoarea a mai invocat cu titlul de cauză de nulitate a procesului verbal contestat și împrejurarea că procesul verbal nu poartă datele unui martor asistent, dar instanța reține că deși prezența unui martor asistent care să confirme motivele încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului a fost instituită ca o garanție suplimentară de legalitate a procesului verbal pentru cazul în care acesta ar fi întocmit în lipsa contestatorului, dispozițiile articolului 19, aliniatul 3 din OG nr.2/2001 prevăd și o situație de excepție în care este posibilă încheierea în condiții de legalitate a procesului verbal atât în lipsa contravenientului cât și în lipsa unui martor asistent cu condiția indicării motivului acestei lipse în cuprinsul procesului verbal, iar în speță, intimatul a indicat acest motiv consemnând că persoanele prezente refuză să se implice. Instanța reține oricum că nici lipsa martorului asistent nu este prevăzută de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, putând atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal cu condiția ca această omisiune să fi cauzat contestatoarei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, dar contestatoarea nu a dovedit că ar fi suferit o vătămare din acest motiv.
În ce privește prescrierea executării sancțiunii, instanța reține pe de o parte că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în interiorul termenului legal de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001 și pe de altă parte că deși potrivit art.14 din același act normativ, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, necomunicarea actului în interiorul termenului legal de o lună nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție, vizând executarea sancțiunii, fază ulterioară încheierii procesului verbal de contravenție a cărui valabilitate se raportează la cauze anterioare sau cel mult concomitente încheierii lui.
În ce privește temeinicia, instanța de fond a reținut că prin art.5 din H.C.L. nr.149/2009 a fost instituită obligația proprietarului sau deținătorului vehiculului/autovehiculului de a comunica poliției comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției, în caz contrar procesul-verbal urmând a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului acestuia, chiar dacă este o persoană juridică. Așadar, această procedură prealabilă întocmirii procesului-verbal de contravenție este menită să conducă la stabilirea identității conducătorului auto la data și ora săvârșirii contravenției, fiind prevăzută tocmai pentru a se asigura respectarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, iar intimatul era îndreptățit să rețină în sarcina contestatoarei și să aplice sancțiunea acesteia numai în cazul în care contestatoarea nu ar fi răspuns cererii intimatului de indicare a identității autorului contravenției constatate. În speță, nu se poate reține însă că intimatul a parcurs această procedură atâta vreme cât nu a depus la dosar și dovada comunicării către contestatoare a unei cereri în acest sens, or neîndeplinind propria sa obligație legală de informare, prealabilă întocmirii procesului verbal de contravenție, intimatul nu putea încheia în mod legal procesul verbal de contravenție pe numele contestatoarei, exclusiv în considerarea calității acesteia de proprietar al autovehiculului. În plus, contestatoarea fiind o persoană juridică, pe baza definiției date noțiunii de conducător auto prin articolul 6 punctul 13 din OUG nr.195/2002, conform căruia conducătorul auto este persoana fizică posesoare a unui permis de conducere și a unui certificat de atestate profesională, care conduce un autovehicul de o anumită categorie, instanța apreciază că numai conducătorul auto ca persoană fizică poate în mod logic și obiectiv să conducă un autovehicul și în consecință, să comită fapta de oprire, staționare sau parcare a autovehiculului, faptă reținută în sarcina contestatoarei care ar fi putut dezvălui identitatea conducătorului auto dacă intimatul și-ar fi respectat obligația impusă prin HCL nr.149/2009.
Instanța de fond a reținut astfel că procesul-verbal de contravenție nu a fost legal întocmit, nelegalitate ce pune sub semnul îndoielii inclusiv temeinicia actului întrucât identitatea autorului contravenției nu a fost stabilită de agentul constatator cu respectarea tuturor dispozițiilor HCL nr.149/2009
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul M. C. N. care a solicitând ca în urma admiterii căii de atac, modificarea în tot a sentinței și, în consecință, respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal.
Recurenta a apreciat că s-a parcurs procedura de solicitare a datelor privind utilizatorul autovehiculului, intimata neavând obligația de comunicare cu confirmare de primire a acestei adrese. Forța probantă a procesului verbal nu a fost răsturnată și s-au interpretat greșit înscrisurile de la dosar. Cele invocate de petenta nu constituie nulități absolute, iar aceasta nu a dovedit vreo vătămare.
Intimatul nu a depus a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor art.304 și art.304¹ C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Fiind investită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 1 și 16 (alin.1 și 6) din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, iar procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: numele, prenumele contravenientului, „descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite...”
În mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile. În recurs s-a depus borderoul din 19.10.2012 din care a rezultat că s-a expediat corespondență către petentă, însă nu rezultă cuprinsul acesteia, respectiv dacă este vorba de solicitarea de informații cu privire la utilizatorul autovehiculului, pentru a se putea considera o procedură prealabilă efectiv realizată.
Prin urmare în mod temeinic prima instanță a reținut că intimatul nu putea încheia în mod legal procesul verbal de contravenție pe numele petentei, exclusiv în considerarea calității acesteia de proprietar al autovehiculului.
Procesul verbal a fost incheiat in lipsa contravenientului, iar in conditiile in care petenta afirma ca nu ea este cea care a utilizat autovehiculul la data mentionata in procesul verbal, cădea in sarcina intimatului sa facă dovada procedurii prealabile de identificare a persoanei care a utilizat in fapt autoturismul, asa cum prevede art. 5 din HCL 149/2009.
În plus, tribunalul reține că din descrierea faptei făcută în cuprinsul procesului verbal rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, a fost parcat neregulamentar pe domeniul public din C.-N., . A – pod Terapia.
Conform extrasului de carte funciară nr._ C. N. (f. 13 dosar de fond) imobilul compus din teren intravilan și construcții situat în C. N., . A este proprietatea .. Prin probele administrate în cadrul procesului intimatul nu a făcut dovada că, terenul pe care a fost parcat autovehiculul în cauză face parte din domeniul public sau privat al statului, în condițiile în care nu se poate stabili această împrejurare, cu certitudine, din fotografiile depuse la dosar, iar petenta a contestat inclusiv acest aspect.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
În speță însă există un dubiu în ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, ceea ce profită intimatei. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție și presupune faptul că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în săvârșirea faptei imputate, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției celui acuzat.
Pentru aceste aspecte, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. C.-N. împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.09.2014.Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Președinte, D. C. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, L. B. |
Red. Dact/DC/DC/24.10.2014/2 ex.
Jud. fond. A. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1190/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
