Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 396/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 396/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 6554/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr.396/2014
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: R. M.
Grefier: A. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul N. M. T., în contradictoriu cu pârâta S. FISCAL M. D. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, constatând că acțiunea este legal timbrată, fiind însoțită de înscrisuri în probațiune, precum și faptul că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ, apreciază că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel că unește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul N. M. T. a solicitat anularea Deciziei nr._/14.12.2010 de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâta A.F.P. D., obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului D. să îi restituie suma de 2.433 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art. 110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, certificatul de înmatriculare a autoturismului în România, cartea de identitate a autoturismului, corespondență purtată cu AFP D..
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul, după date de 13.01.2012, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamantul nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtei restituirea parțială a taxei.
Pârâta A.F.P. Cluj-N. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta AFP Cluj a formulat și cerere de chemare în garanție a Administratiei F. pentru Mediu
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
În ce privește dobânda legală, pârâta a considerat că dobânda este nedatorată pentru aceleași motive pentru care susține că nu este legală obligarea la restituirea sumei.
Trecând la soluționarea acțiunii din actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
La data de 15.12.2010 reclamantul a achitat suma 2.433 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, conform chitanței nr._ din data de 15.12.2010, la Trezoreria Municipiului D.. Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP a mun. D. cu solicitarea de a-i fi restituită, însă pârâta nu a dat curs solicitării sale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, la data de 13.12.2013, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.433 lei, reprezentând taxa de poluare. (f.33-34)
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția invocată de către pârâtă, instanța le va respinge, pentru următoarele argumente:
Instanța observă că reclamantul contesta, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP D. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2.433 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data 15.12.2010 și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătita de reclamant în contul deschis: disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule „ taxa care se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiata cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 Cpr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru Mediu, conform dispozitivului hotărârii.
În temeiul art. 453 C. pr. Civ, urmează să oblige pârâta la plata sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. M. T., cu domiciliul în loc. Cuzdrioara, ..22A, jud. Cluj in contradictoriu cu parata AFP D., cu sediul in loc. D., .. 4, jud. Cluj .
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2433 lei achitată prin chitanța nr._ eliberata la data de 15.12.2010, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 15.12.2010 și până la achitarea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Obliga chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6, să plătească pârâtei suma de 2433 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 15.12.2010 si până la achitarea efectivă.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. A. T.
Red. 5 ex./R.M./D.M.
06.02.2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Alte cereri. Decizia nr. 355/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
