Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 12162/211/2012
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 298/R/CC/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. O. O.
Judecător B. G. Z.
Grefier G. B. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul B. S., împotriva Sentinței civilenr.1620/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, SERVICIUL CONTROL PROTECTIA MEDIULUI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimata.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1620/2013 a fost respinsă ca fiind neintemeiata plângerea contraventionala formulata de catre petentul B. S. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ incheiat in data de 26.04.2012 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA și a fost menținut procesul-verbal atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ incheiat in data de 26.04.2012 de catre intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA, petentul B. S. a fost sanctionat de intimat cu amenda contraventionala in suma de 1.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 3 pct. 1 din HCL nr. 191/2009, retinandu-se ca cu ocazia controlului efectuat in ziua de 24.04.2012, ora 10.00, la domeniul public din C.-N., ., F.N., apartinand de Mun. C.-N., s-a constatat ca in parcarea adiacenta drumului Sf. I. F.N., pe partea stanga in directia de mers dinspre cartierul Manastur spre Colonia Faget s-au facut depozitari de deseuri menajere in mod repetat, acestea provenind de la dl. B. S..
Sub aspectul legalității procesului-verbal atacat, instanța observă că dispozițiile art. 6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 197/2003; în consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentului, fapt ce implică dreptul contravenientului de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Analizand legalitatea procesului-verbal, instanta a constatat ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din data de 26.04.2012 a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001, neexistand nici un motiv de nulitate a acestuia care sa poata fi invocata si din oficiu.
In privinta motivelor de nulitate invocate de catre petent, instanta a apreciat ca acestea nu pot conduce la anularea procesului-verbal, deoarece petentul nu a facut dovada ca i-ar fi fost cauzata vreo vatamare ce nu ar putea fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului-verbal.
Analizand temeinicia procesului-verbal, instanta a constatat, pe baza probelor administrate, ca starea de fapt retinuta de intimat corespunde realitatii, in sensul ca cu ocazia controlului efectuat in ziua de 24.04.2012, ora 10.00, la domeniul public din C.-N., ., F.N., apartinand de Mun. C.-N., s-a constatat ca in parcarea adiacenta drumului Sf. I., F.N., pe partea stanga, in directia de mers dinspre cartierul Manastur spre Colonia Faget, s-au facut depozitari de deseuri menajere in mod repetat, acestea provenind de la dl. B. S..
Aceasta stare de fapt rezulta din procesul-verbal de contraventie contestat si se coroboreaza cu plansele foto depuse la dosar de catre intimat (f. 18-20).
Cat priveste individualizarea sanctiunii ce i-a fost aplicata petentului, instanta a retinut ca potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
In prezenta cauza, instanta a apreciat ca intimatul a facut o justa individualizare a sanctiunii, deoarece a aplicat petentului amenda contraventionala in cuantumul minim prevazut de textul legal sanctionator, limitele amenzii contraventionale fiind de la 1.000 lei la 2.500 lei. Instanta a apreciat ca nu se justifica o noua individualizare a sanctiunii si nu a procedat la inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment, deoarece fapta contraventionala savarsita de catre petent prezinta un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a atrage aplicarea amenzii contraventionale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. S. solicitând modificarea sentinței cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal atacat ca nelegal și netemeinic.
În motivare, recurentul a arătat că, instanța a ignorat cu desăvârșire motivele de nelegalitate invocate, respectiv faptul că, potrivit art. 17 din OG 2/2001lipsa mențiunilor privind data comiterii contravenției atrag nulitatea absolută a procesului verbal.
Procesul verbal nu este semnat de contravenient, deci este evident că este întocmit la sediul organului constatator aspect confirmat chiar de data încheierii actului, care este ulterioară așa ziselor fapte.
Conform art. 21 al. 1 din OG 2/2001 agentul constatator are obligația aplicării sancțiunii odată cu constatarea faptei, iar nerespectarea unei asemenea cerințe duce la nelegalitatea procesului verbal fără a se mai lua în considerare suspiciunea care se crează asupra faptului dacă o asemenea contravenție s-a săvârșit sau nu în realitate.
Art. 16 din OG 2/2001 prevede obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul său de a formula obiecțiuni deoarece lipsa obiecțiunilor constituie o încălcare a dreptului pe are îl are contravenientul cu privire la relatarea fidelă a situației de fapt.
Mențiunea că martorii au refuzat implicarea este neverosimilă și nereală fiind evident că nu au existat martori oculari eventual colegii de birou întrucât este evident că procesul verbal s-a întocmit sediul agentului constatator, neobținându-se concursul nimănui la înfăptuirea unei nelegalități. Nimeni nu le-a solicitat numele, datele fiind preluate din evidențe de la primărie probabil, iar explicații cu privire la vreo faptă contravențională nu li s-a cerut pentru a se disculpa.
Arată recurentul că, paradoxal aceștia întorc sarcina probei împotriva lor pentru a-și dovedi nevinovăția, în contradicție totală cu toate prevederile legale și practica CEDO în materia contravențiilor.
Aflarea unor date de stare civilă a ambilor soți și întocmirea procesului verbal la sediul organului constatator în lipsa contravenientului sau a unor martori oculari, în condițiile în care conform art. 21 al. 1 din OG 2/2001 agentul constatator avea obligația aplicării sancțiunii o dată cu constatarea faptei atrage și nelegalitatea procesului verbal.
Se întreabă recurentul cum a individualizat fapta agentul constatator față de circumstanțele personale și reale ce trebuie avute în vedere la încheierea actului de constatare față de prevederile art. 21 al. 1 din OG 2/2001. Mai învederează recurentul că, în practică se consideră că, față de lipsa contravenientului, agentul constatator nu are posibilitatea de a individualiza sancțiunea aplicată ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, actele și lucrările dosarului, reține că sentința atacată este legală și temeinică.
Referitor la motivul de recurs referitor la lipsa mențiunilor în cuprinsul procesului verbal privind data comiterii faptei, reține că, prin procesul verbal contestat recurentul a fost sancționat contravențional întrucât cu ocazia controlului efectuat de agentul constatator din cadrul intimatei in ziua de 24.04.2012, ora 10.00, la domeniul public din C.-N., ., F.N., apartinand de Mun. C.-N., s-a constatat ca in parcarea adiacenta drumului Sf. I. F.N., pe partea stanga in directia de mers dinspre cartierul Manastur spre Colonia Faget s-au facut depozitari de deseuri menajere in mod repetat, acestea provenind de la dl. B. S..
Așadar, din descrierea faptei rezultă că, recurentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei contravenții continue în condițiile în care depozitarea deșeurilor a avut loc în mod repetat, data săvârșirii faptei fiind data constatării acesteia., respectiv 24.04.2012. În aceste condiții, termenul de prescripție al aplicării sancțiunii curge de la această dată, iar termenul de prescripție al executării de la data aplicării sancțiunii, respectiv 26.04.2010. În ceea ce privește termenul de depunere al plângerii contravenționale, acesta curge de la data comunicării procesului verbal.
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentului potrivit cărora agentul constatator are obligația aplicării sancțiunii odată cu constatarea faptei, nerespectarea acestei cerințe ducând la nelegalitatea procesului verbal. Concluzia contrară se desprinde din interpretarea prevederilor art. 13 din OG 2/2001 conform cărora aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește imposibilitatea agentului constatator de a apela la un martor asistent instanța reține că în aceste situații legea îi permite acestuia să facă mențiune în acest sens în conformitate cu art.19 alin 3 din O.G.2/2001, reglementări ce au fost respectate.
Mai mult, aceste omisiuni atrag cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal, nulitate condiționată de dovedirea de către petent a unei vătămări în condițiile art. art.105 alin.2 Cod Procedură Civilă. În speță, instanța reține că nu s-a produs petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție prin lipsa obiecțiunilor lui din procesul-verbal de sancționare contravențională sau a unui martor care să fi semnat procesul verbal.
Referitor la critica privind individualizarea sancțiunii, constată că, amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul de lege sancționator, astfel încât recurentul nu a suferit nicio vătămare din acest punct de vedere prin încheierea procesului verbal de contravenție în lipsa lui.
Cât privește situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reține că aceasta constituie contravenție în sensul art. 3 pct. 1 din HCL nr. 191/2009. Totodată, constată că, în susținerea situației de fapt consemnată în procesul verbal, intimatul a depus la dosarul de fond planșe fotografice, iar așa cum rezultă din întâmpinare, printre deșeurile menajere depozitate, agentul constatator a observat documente pe care era specificat numele recurentului.
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Acest act administrativ de sancționare nu trebuie însă să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară, în situația de față însă acesta nu a făcut această dovadă.
În consecință, constată că, sentința civila nr. 1620/2013 a Judecătoriei C. N. prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. S. este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul B. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurentul B. S. împotriva sentinței civile nr. 1620/2013 a Judecătoriei C. N. pronunțată în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014
Președinte, A. R. | Judecător, G. O. O. | Judecător, B. G. Z. |
Grefier, G. B. P. |
G.P. 27 Februarie 2014
Red. Dact. GOO 2 ex.
Judecător fond R. C. R.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2014.... → |
|---|
