Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2053/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2053/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 37833/211/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 2053/R/2014
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. R.-M.
Judecător: L. C.-Anișoara
Jusecător: R. M.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta . împotriva împotriva Sentinței civile nr. 6959/17.04.2013 pronunțată în dosarul nr. 2138/04.02.2013 al Judecătoriei Cluj-N., în contradictoriu cu intimații AUTORITATE NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ, C. M. și S. A., cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 05.11.2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 12.11.2014 și apoi la data de 19.11.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U NA L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2138/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata AUTORITATE NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ, și cu pârâții C. M. și S. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria_, nr._ încheiat la data de 09.11.2010 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100.000 lei petenta S.C. V. R. S.A. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 88, alin. 2 din OUG nr. 50/2010. În fapt, s-a reținut că, urmare a verificării efectuate la operatorul economic la data de 02.11.2010, coroborată cu documentele puse la dispoziție de către aceasta, s-a constatat că nu a reparat deficiențele constatate prin Procesul verbal . nr._/_ /14.10.2010 în termenul de 15 zile prevăzut în acesta și nici nu a luat nici o măsură din care să rezulte măcar intenția de a repara deficiențele constate. Din Documentul nr. 2804/03.11.2010 înregistrat la OJPC Cluj cu nr. 934/08.11.2010 rezultă că de fapt banca refuză categoric să repare deficiențele sub pretextul: contractele sunt valid încheiate înainte de . OUG nr. 50/2010 banca având dreptul de a primi un anumit preț pentru creditul acordat. S-a propus ca măsură complementară suspendarea activității de creditare până la . aducerea tuturor contractelor în conformitate cu prevederile legale în termen de 90 zile. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO. In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție. Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută. In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni. In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța a considerat ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia. Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției. În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001. Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. Astfel, prin prezenta plângere contravențională petenta a susținut în principal faptul că contravenția reținută în sarcina sa ar fi fost dezincriminată. De menționat că, așa cum s-a reținut, prin procesul verbal atacat prin prezenta plângere contravențională petenta a fost sancționată pentru faptul că nu a reparat deficiențele constatate prin Procesul verbal . nr._/_ /14.10.2010 în termenul de 15 zile prevăzut în acesta și nici nu a luat nici o măsură din care să rezulte măcar intenția de a repara deficiențele constate, contravenție prev. de art. 88 din O.U.G. nr. 50/2010. Or, instanța a reținut că, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, nr._ încheiat la data de 14.10.2010 petenta a formulat plângere contravențională, care a fost admisă prin Sentința civilă nr._/2011 pronunțată la data de 23.11.2011 de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr._/211/2010. Însă, ulterior împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs intimatul iar instanța de recurs prin Decizia civila nr. 978/R/10.10.2012, irevocabila a dat câștig de cauza recurentei ANPC Cluj si a respins plângerea contravenționala a petentei, ca fiind nefondata. Prin considerentele acelei decizii s-a reținut cu privire la dezincriminarea contravențiilor prev. de art. 35, art. 36 coroborat cu art. 88 din OUG nr. 50/2010 prin . Legii nr. 288/2010, invocată de petentă și prin prezenta plângerea contravențională, următoarele aspecte de drept. Astfel, s-a reținut că, art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 mai sus redat a fost modificat prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a ordonanței, în sensul că „Prevederile prezenta ordonanțe de urgență nu se aplică contactelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (...)". Cu toate acestea, art. II din lege statuează că „Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în wderea asigurării conformității contractdor cu prevederile Ordonanță de urgență a Guzernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți. (2) Actele adiționale nesemmte de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentă legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creatorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezenei legi". Astfel, printr-o dispoziție legală expresă s-a menținut valabilitatea actelor adiționale, fie, semnate, fie considerate acceptate tacit, încheiate în intervalul de timp cuprins între . Ordonanței de Urgență și momentul intrării în vigoare a Legii de aprobare. Pe cale de consecință și în mod logic, actele adiționale trebuie să respecte dispozițiile legale ale ordonanței, în vigoare la data întocmirii lor, în caz contrar fiind aplicabile sancțiunile contravenționale prevăzute de acest act normativ.
In același sens, prin Decizia nr. 1656 din 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumator, Curtea Constituțională a statuat că „modificările aduse art 95 din ordonanța de urgență nu pot opera, în ciuda exprimării defectuoase a textului de lege, decât de la data intrării în vigoare a Legi de aprobare a ordonanței de urgență, altfel ar fi, înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrăm în ligure a legi de aprobare și ar opera retroactiv" (decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31.01.2011). Prin prisma textelor legale, urmează că nu ne aflăm în situația unei dezincriminări a faptei contravenționale în sensul art. 12 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ci în cazul unei succesiuni în timp a normelor juridice, rezolvată expres prin normele tranzitorii cuprinse în art. II din Legea nr. 288/2010. Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, sens în care, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 din Codul de procedură civilă, a admis recursul. Or, având în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție ., nr._, nr._ încheiat la data de 14.10.2010 a fost menținut ca legal întocmit printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă, acesta fiind temeiul în baza căruia s-a întocmit procesul verbal atacat prin prezenta plângere contravențională, și raportat la considerentele reținute prin Decizia civila nr. 978/R/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Cluj cu privire la dezincriminarea contravenției reținute în sarcina petentei, în temeiul dispoz. art. 34 și urm. Din O.G. nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențioanală formulată de petentă, ca neîntemeiată. Ca urmare a respingerii plângerii contravenționale, instanța reținând temeinicia procesului verbal atacat și a stării de fapt reținute prin acesta, a respins și capătul de cererea privind obligarea in solidar cu ANPC Cluj a comisarilor C. M. si S. A. la plata de daune-interese in valoare de 100.000 Euro, acestea fiind nejustificate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs ., solicitând modificarea în totalitate a sentinței civile nsensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție și exonerarea recurentei de la executarea sancțiunii principale și complementare.
În motivare, a arătat în esență că a fost sancționată de două ori pentu aceeași faptă, respectiv o faptă pentru care a mai fost anterior sancționată. A susținut că în actul adițional a fost prevăzut un singur comision, celde administrare credit, toate celelalte comisioane fiindeliminate, iar noul comision se încadrează în limitele legale ale OUG nr. 50/2010. a susținut că deși vizează administrarea rosuclui de credsit, aceasta nu înseamnă că s-a introdus un nou comision, deoarece comisionul de risc exisata și înainte.
A mai susținut că odată cu . OUG 50/2010 a adaptat structura de comisioane astfel încât să se încadreze în enumerarea limitativă prevăzută de lege, și că nu există nicio prevedere expresă în norma menționată care să impună eliminarea comisioanelor în funcție de denumirea acestora. De asemenea, a arătat că procesul-verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei, fiind încălcate dispozițiile art. 16 și 17 din oG 2/2001, iar fapta nu se încadreazî în textul legal indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
A mai susținut că textele legale menționate nu sunt aplicabile contractelor încheiate înainte de . OUG 50/2010, iar comisonul de administrare este perceput în mod legal, în concordanță cu prevederile dreptului pozitiv, interpretat în lumina dreptului comunitar. A arătat recurenta că scopul Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23.04.2008 nu a fost acela de a stabilici de a se limita numprul de comisioane și denumirile acestora, iar prin legea nr. 288/2010 fapta a fost dezincriminată. Recurenta a susținut că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, prin insuficienta descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Intitmatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat resingerea recursului, arătând în esență că recurenta invocă aceleași motive ca și cele invocate prin plângere în fața instanței de fond, că în cauză recurenta a fost sancționată pentru neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse și în termenele prevăzute în procesul-verbal de constatare. Recurenta a refuzat să repare deficiențele constatate anterior și cu privire la care s-a dispus, astfel încât nu se poate reține dubla sancționare pentru aceeași faptă contravențională. A mai susținut intimatul că asupra situației de fapt, referitoare la obligativitatea respectării dispozițiilor OUG 50/2010 s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de recurs în dosarul nr._/211/2010.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentului, Tribunalul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria_ nr._ încheiat la data de 09.11.2010 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100.000 lei petenta S.C. V. R. S.A. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 88, alin. 2 din OUG nr. 50/2010. În fapt, s-a reținut că, urmare a verificării efectuate la operatorul economic la data de 02.11.2010, coroborată cu documentele puse la dispoziție de către aceasta, s-a constatat că nu a reparat deficiențele constatate prin Procesul verbal . nr._/_ /14.10.2010 în termenul de 15 zile prevăzut în acesta și nici nu a luat nici o măsură din care să rezulte măcar intenția de a repara deficiențele constate. Din Documentul nr. 2804/03.11.2010 înregistrat la OJPC Cluj cu nr. 934/08.11.2010 rezultă că de fapt banca refuză categoric să repare deficiențele sub pretextul: contractele sunt valid încheiate înainte de . OUG nr. 50/2010 banca având dreptul de a primi un anumit preț pentru creditul acordat.
Cu privire la motivul de recurs invocat de recurentă referitor la sancționarea de două ori a aceleiași fapte contravenționle, tribunalul constată că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_ /14.10.2010 s-a reținut în sarcina recurentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 35 alin.1 lit.b din OUG 50/2010 constând în faptul că a introdus în actele adiționale transmise clienților pentru modificarea contractelor aflate în derulare un nou comision la art. 3. Prin procesul-verbal menționat s-a dispus repararea deficiențelor constatate în maxim 15 zile, în temeiul art, 88 alin.1 lit.d din OUG nr. 50/2010. Primirea argumentului propus de recurentă ar conduce la ineficiența dispozițiilor legale care stabilesc fapta contravențională și obligația de remediere a deficiențelor, în măsura în care nerespectarea în continuare a măsurilor dispuse și, implict, încălcarea legii nu ar mai putea fi sancționată. În consecință, nu se poate reține că recurenta ar fi fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
De asemenea, nu pot fi reținzte criticile referitoare la insuficienta descriere a faptei contravenționale, atât timp cât descrierea face posibilă identificarea normei juridice încălcate. Recurenta însăși a adus în discuție încadrarea juridică și a criticat incidența normei de drept material a cărei încălcare a fost menționată în procesul-verbal de contravenție. Prin urmare, nu poate fi constatată încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001 cu privire la descrierea faptei contravenționale.
Sub aspectul existenței faptei contravenționale, precum și a obligației de a respecta prevederile OUG 50/2010 cu privire la clauza în discuție, pentru toate argumentele expuse de recurentă prin cererea de recurs, tribunalul constată că asupra acestora s-a pronunțat în mod irevocabil Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 978/R/2012.
Astfel, fapta contravențională care face obiectul procesului-verbal contestat în prezenta cauză este indisolubil legată de cele reținute prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.10.2010, cu privire la temeinicia căruia a statuat Tribunalul Cluj prin decizia susmenționată.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 978/R/2012 au fost reținute și analizate considerentele Deciziei Crții Constituționale nr. 1541/6.12.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 151/07.03.2012 în raport de cele reținute în sarcina recurentei prin Proceusl-verbal de contravenție . nr._/_ /14.10.2010. Instanța de recurs a avut de asemenea în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-602/10 din 12.07.2012 SCVolksbank R. SA, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, și, implicit, existența obligației de respectare a dispozițiilor OG 50/2010 și faptul că nu a fost dezincriminată fapta contravențională.
În acest context, triunalul reține că în speță instanța de fond a reținut în mod corect efectele puterii de lucru judecat, cu referire la considerentele Deciziei civile nr. . 978/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/211/2010. Astfel, instanța supremă a statuat că autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii (Decizia. civila nr. 995 din 4 februarie 2009, ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala)
Deși nu exclude posibilitatea de a supune examenului instanței temeinicia celor reținute în procesul-verbal seria_ nr._ încheiat la data de 09.11.2010, în situația concretă dedusă judecății, cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina recurentei operează prezumția puterii de lucru judecat, dată fiind strânsa legătură cu procesul-verbal de contravenție . nr._/_ /14.10.2010 întocmit de intimat.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legalî și temeinică, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va repsinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 2138/04.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 2138/04.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. R.-M. L. C. R. M.
GREFIER
M. S.
Red./Dact. 19.01.2015/
Jud. fond: A. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
