Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1801/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 12318/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1801/2014
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. U.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier C.-L. B.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către recurentul O. S. și M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA împotriva sentinței civile nr._ din 06.12.2013 a Judecătoriei C.-N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/6.12.2013 a Judecătoriei C.-N. a fost admisă excepția prescripției dreptului de constatare a contravenției invocată de petent.
A fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul O. Ș., cu domiciliul în loc. C.-N., .. 22, jud. C., în contradictoriu cu Mun. C.-N. – Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, cu sediul în loc. C.-N., .-3, jud. C., și pe cale de consecință,
S-a anulat procesul verbal . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012.
A fost exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul verbal menționat.
A fost obligat intimatul la plata în favoarea petentului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2012, petentul O. Ș. a solicitat în contradictoriu cu Mun. C.-N. – Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, anularea procesului verbal de contravenție . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012.
În motivare a arătat că procesul verbal nu respectă dispozițiile OG nr. 2/2001, referitoare la lipsa obiecțiilor la procesul verbal, petentul neavând posibilitatea de a menționa obiecțiile, apoi, procesul verbal nu este semnat de martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 50/1991.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând în esență că petentul nu a adus nicio dovadă cu privire la înscrierea în cartea funciară a lucrărilor executate. Cu privire la fapta în sine, menționează că lucrările de construcție executate de petent au fost realizate fără autorizație de construcție, acesta neputând prezenta la momentul controlului nici un fel de act în acest sens iar acesta nu aduce nicio dovada în sprijinul afirmațiilor sale..
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, Legea nr. 50/1991.
Prin dezvoltarea motivelor plângerii, petentul a invocat excepția prescripției raportat la momentul în care a fost construit gardul și momentul în care agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională prev. pentru încălcarea art. 26 din Legea nr. 50/1991.
Pe fond, consideră procesul verbal nelegal și netemeinic, fiind o neconcordanță între data la care a fost întocmit procesul verbal de pe prima pagină a procesului verbal și data care apare la sfârșitul procesului verbal.
Agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor.
În notele de ședință, intimatul a arătat că construcția realizată de petent nu poate fi considerată finalizată astfel încât nici termenul de prescripție nu s-a împlinit, f. 30-34.
La termenul din data de 25.01.2013, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției invocată de petent. Instanța a încuviințat proba cu efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea construcții.
Printr-o adresă, expertul desemnat în cauză, L. V. a comunicat instanței faptul că dotarea și posibilitățile tehnice actuale ale instituției Politehnica C.-N., Catedra de Clădiri Civile – Disciplina de Materiale de Construcții analiza și confirmarea certă de laborator a stabilirii vechimii elementelor de construcție nu au rezolvare.
Față de aceasta, instanța a procedat la revenirea asupra probei testimoniale și a audiat martorul B. C. I., f. 73, și de asemenea s-a emis o adresă către E.on Gaz pentru comunicarea datei la care a fost pus în funcțiune contorul montat la imobil.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de păți la dosar, proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012 de către intimatul Mun. C.-N. – Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 rep., privind autorizarea executării lucrărilor de construcții constatându-se în sarcina acestuia faptul că la data de 27.04.2012, pe . nr. 8, în calitate de beneficiar și investitor a executat pe terenul proprietate personală un gard din zidărie pe fundații continue cu o lungime de cca. 50 m lungime și o înălțime de cca. 2,10 m. de asemenea a executat un trotuar cu aceeași lungime din beton și cu o lățime de cca. 50 m.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
La art. 3 din același text de lege se arată că construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
e) lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice;
f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) și (1^3);
g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi și extinderi.
(2) În vederea simplificării procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții provizorii prevăzute la alin. (1) lit. d), g) și h), autorizația de construire se emite în baza documentațiilor tehnice - D.T. cu conținut simplificat în raport cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbalde constatare și sancționare a contravenției . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la solicitarea petentului ca pe cale de excepție să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, datorită faptului că procesul verbal de constatare a contravenției nu cuprinde nici descrierea faptei care constituie contravenție, instanța de fond a apreciat că în speță nu se poate reține în mod pertinent existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, motiv pentru care instanța a apreciat forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește nulitatea procesului verbal atacat raportat la dispozițiile art.16 și art.19 din OG nr.2/2001, instanța de fond a reținut că datele nemenționate în actul de constatare sunt lipsuri care atrag nulitatea relativă a procesului verbal, cu condiția ca aceste lipsuri să-i fi cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, dispoziție cuprinsă în art.105, alin.2 Cod pr.civ.
Ori, în condițiile în care petentul a avut posibilitatea să promoveze prezenta plângere și să-și formuleze toate apărările în susținerea plângerii sale se ajunge la concluzia că nu a suferit nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului constatator.
Potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție poate atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție doar nerespectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, ori, neregulile pe care petenta le invocă nu sunt prevăzute de acest articol, nefiind de natura a atrage nulitatea procesului verbal contestat.
În considerarea celor enunțate instanța de fond a apreciat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale edictate pentru întocmirea sa valabilă.
Întrucât în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În materia lucrărilor de construcții, dreptul agenților de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei (art. 31 din Legea nr. 50/1991), iar aceste prevederi derogatorii au prioritate față de dreptul comun reprezentat de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2000 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie „contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr. 50/1991.
Potrivit art. 37 alin. 5, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele ce nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară.
Din probele administrate în cauză, și anume înscrisurile depuse de părți, depoziția martorului B. C., instanța de fond a reținut faptul că gardul din zidărie pe fundații continue cu o lungime de cca. 50 m lungime și o înălțime de cca. 2,10 m și trotuarul cu aceeași lungime din beton și cu o lățime de cca. 50 m, au fost executate de petent în cursul anului 2008, primăvara anului 2009. Instalația de utilizare a gazelor naturale de la imobilul din C.-N., . nr. 8 a fost pusă în funcțiune în data de 02.12.2008, conform procesului verbal din 02.12.2012 anexat, astfel cum reiese din adresa nr._/GDA a E.On Gaz Distribuție SA, f. 80.
Așadar, din coroborarea informațiilor furnizate de E.on Gaz, cu depoziția martorului, instanța de fond a reținut că săvârșirea faptei, respectiv executarea lucrărilor fără autorizație de construcție a avut loc în anul 2008, astfel că prin procesul verbal . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012 ea a fost constatată cu depășirea termenului de 2 ani de la data săvârșirii, avut în vedere de art. 31 din Legea nr. 50/1991. Astfel, constatările agentului constatator în sensul că lucrările au fost executate în cursul anilor 2010-2011, nu corespund realității. În baza celor de mai sus, având în vedere faptul că procesul verbal atacat nu este susținut de nicio probă care să-i susțină temeinicia în fața instanței și care să răstoarne prezumția de nevinovăție a petentului, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal în litigiu nu este susținută de probele administrate în cauză, iar prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost înlăturată.
Pe cale de consecință, față de toate aspectele menționate, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de constatare a contravenției invocată de petent și pentru aceleași considerente, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul O. Ș. în contradictoriu cu intimatul Mun. C.-N. - Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, și în consecință a anulat procesul verbal . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012 de către organul constatator, exonerând totodată petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin acest proces verbal.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial achitat prin chitanța nr. 44/16.11.2012, f. 87.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petentul O. Ș. și intimatul M. C.-N..
În motivarea petentul arată că prin sentința civilă nr._/2013, instanța a admis plângerea sa contravențională și a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata în suma de 800 lei, reprezentând onorariul avocațial. În faza de cercetare judecătorească, instanța a dispus efectuarea unei expertize de către domnul expert L. V. și a fixat în sarcina petentului obligația de a achita un avans în suma de 600 lei. Petentul a achitat suma de 600 Lei pusă în vedere de instanța, iar expertul nu a mai solicitat plata unei alte sume de bani, având în vedere că nu a putut răspunde la toate obiectivele expertizei încuviințate. În aceste condiții, petentul nu a mai fost nevoit să achite o diferența de onorariu, însă avansul de 600 lei achitat expertului trebuia inclus în cuantumul total al cheltuielilor de judecata în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.proc.civ.
M. C.-N. a solicitat admiterea prezentului recurs și modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale deoarece în mod greșit a reținut instanța de fond că a fost depășit termenul de 2 ani de la data săvârșirii, fiind incidente în cazul de față prevederile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora "construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor nu se considera finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, sancțiunile prevăzute de lege urmând a fi aplicate în continuare".
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.03.2014, petentul O. Ș. a solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată
În motivare arată că în opinia sa, dispozițiile art. 37 al. 5 din Legea nr. 50/1991 invocate de recurent nu sunt incidente în cauza, având ca finalitate împiedicarea intabulării în cartea funciară a construcțiilor edificate fără autorizație de construire, iar în acest scop, art. 37 al. 2 din Legea nr. 50/1991, statuează ca lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.
Motivul de nelegalitate invocat de recurent în privința acordării cheltuielilor de judecată este neîntemeiat raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ. întrucât instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a dispus anularea procesului verbal de contravenție. Faptul că instanța a admis plângerea contravenționala raportat numai la o parte din criticile menționate în cuprinsul plângerii contravenționale nu are relevanta sub acest aspect, relevant fiind doar aspectul ca recurentul "a căzut în pretenții".
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul formulat de municipiu este fondat și va fi admis pentru argumente ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. . nr. 60/04.05.2012 încheiat la data de 04.05.2012 de către intimatul Mun. C.-N. – Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, petentul O. Ș. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 rep., privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru aceea că la data de 27.04.2012, pe . nr. 8, în calitate de beneficiar și investitor a executat pe terenul proprietate personală un gard din zidărie pe fundații continue cu o lungime de cca. 50 m lungime și o înălțime de cca. 2,10 m. de asemenea a executat un trotuar cu aceeași lungime din beton și cu o lățime de cca. 50 m.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este ținută, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului de constatare a contravenției, apreciind că săvârșirea faptei a avut loc în anul 2008, procesul verbal fiind încheiat la mai mult de 2 ani de la data săvârșirii, în condițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Apreciem că această concluzie este incorectă, deoarece, deși petentul a susținut că construcția a fost edificat în cursul anului 2008, cu peste 2 ani înainte de data controlului care a avut loc la 04.05.2012, opinăm că, contravenția în discuție este o contravenție continuă, ale cărei efecte s-au prelungit în timp până la data controlului.
Într-adevăr, în materia lucrărilor de construcții, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile „se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei” (art. 26, actualul art. 31 din Legea nr. 50/1991), iar aceste prevederi derogatorii au prioritate față de dreptul comun reprezentat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2000 pronunțată în interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 teza finală Cod de procedură civilă, „contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr.50/1991”.
Pe de altă parte însă, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr.50/1991, „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege”.
Rezultă așadar, că în privința construcțiilor edificate fără respectarea condițiilor legale s-a intervenit în mod expres cu precizarea că acestea nu se consideră a fi finalizate, cu consecința prelungirii în timp a contravenției până la momentul intrării în legalitate. Or, atâta vreme cât se săvârșește contravenția, legea permite și sancționarea persoanei responsabile.
Într-o atare situație, în mod greșit judecătoria a admis excepția prescripției dreptului de constatare a contravenției și a admis plângerea contravențională formulată, în realitate starea de fapt reținută fiind corespunzătoare realității și de altfel necontestată de către petentul O. Ș..
D. urmare, tribunalul va admite recursul declarat de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr._ din 6.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va modifica în sensul că va respinge plângerea petentului O. Ș. împotriva procesului verbal . nr.6/4.05.2012.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește recursul declarat de către petentul O. Ș. cu privire la neacordarea cheltuielilor cu expertiza, constatăm că acesta nu este fondat și ca atare, va fi respins, procesul verbal fiind menținut iar plângerea petentului respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul O. Ș..
Admite recursul declarat de M. C.-N., cu sediul în C.-N. .-3 jud. C., împotriva sentinței civile nr._ din 6.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o modifică în sensul că respinge plângerea petentului O. Ș. împotriva procesului verbal . nr.6/4.05.2012.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din data de 22.10.2014.
Președinte, P. U. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, C.-L. B. |
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1076/2014.... → |
|---|
