Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1833/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1833/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1787/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1833/2014
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: V. B.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: R. M.
Grefier: A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul C. D. I. împotriva Sentinței civile nr. 7159/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea, constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7159/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. D. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/485/10.01.2013, care a fost menținut.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție susmenționat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de HCL nr. 149/2009, constând în aceea că în data de 20.07.2012, în jurul orelor 13.15, a staționat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în standul taxi aparținând municipiului C.-N., .. 77.
Instanța de fond a mai reținut că petentul nu a făcut dovada contrară a stării de fapt consemnate în procesul verbal de contravenție deși sarcina probei îi revenea. Mai mult, aceasta a semnat procesul verbal de blocare/ridicare a autovehiculului . nr._/28.05.2011, motiv pentru care s-a apreciat că petentul a săvârșit contravenția în cauză iar sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. D. I., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în speță au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece starea de fapt menționată de agentul constatator nu a fost confirmată de un martor asistent, care are menirea de a confirma sau infirma starea de fapt.
Recurentul a mai arătat că motivarea sentinței atacate este contradictorie în raport cu soluția pronunțată, astfel că se impune admiterea recursului formulat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar reținem că procesul verbal s-a încheiat în interiorul termenului de 6 luni de prescripție a aplicării sancțiunii.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de recurent constând din lipsa menționării unui martor în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că în mod legal a concluzionat instanța de fond că nerespectarea prevederilor art.19 din OG nr.2/2001 de către agentul constatator nu duce automat la anularea procesului verbal de contravenție, cât timp petentul nu face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Într-adevăr, nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art.16 și art.19 din OG nr.2/2001 nu este de natură a cauza o vătămare petentului, deoarece aceasta a putut și a exercitat efectiv calea de atac a plângerii contravenționale împotriva actului de sancționare, in cadrul căreia s-a exercitat un control independent și imparțial asupra aspectelor de legalitate ți temeinicie ale procesului verbal.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, constituind o probă de vinovăție în săvârșirea contravenției, pe care contestatorul are posibilitatea de a o înlătura prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei, care a intocmit procesul verbal contestat. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Recurentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, nu a adus nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa și nu a dovedit nici existența unor împrejurări care să justifice un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, întrucât criticile invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 7159/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. B. A. L. I. R. M. A. B.
Red.VB/tehn.MG
2 ex. 07.11.14
Jud. fond P. R. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1141/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 116/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
