Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 340/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 8556/211/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurentul M. C.-N., Direcția Poliția Comunitară și pe intimata ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că recursul este formulat în termen, motivat, comunicat.
Se constată că la data de 24.02.2014 prin Serviciul Registratură s-au depus la dosarul cauzei de către intimată concluzii scrise (fila 19).
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza prevederilor art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii amenzii, invocată de petenta ..
A fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală.
S-a constatat prescrisă executarea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/484 încheiat în data de 15.04.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 15.04.2010 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul Municipiului C.-N., Direcția Poliția Comunitară procesul verbal de constatare a contravenției nr._ (fila 4 din dosarul de fond), prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 lit. a din HCL nr. 857/2007, respectiv pentru faptul că, la data efectuării controlului 08.02.2010, în jurul orelor 11.23, pe domeniul public aparținând municipiului C.-N., . cel M., amenajat ca loc de parcare cu plată, a staționat fără tichet sau abonament valabil, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa; pentru acest motiv, i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în sumă de 100 lei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, iar la rubrica „obiecții”, s-a consemnat că petenta nu era de față la momentul întocmirii procesului verbal.
Conform procesului verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (fila 9 din dosar), procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului prin afișare în data de 20.05.2010, acesta fiind semnat de martorul M. I..
Petentul a învederat faptul că procesul-verbal nu i-a fost comunicat, caz în care devin incidente prevederile art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Din declarația martorului M. I. (fila 17 din dosar) a rezultat că semnătura de pe procesul-verbal de comunicare de la fila 4 din dosarul de fond este a sa, iar d-l M. A., agentul care a procedat la afișarea procesului verbal de contravenție, era colegul său de muncă. Apoi, a mai declarat că nu își aduce aminte unde anume a fost afișat procesul-verbal, deoarece există foarte multe procese-verbale pe care le comunică în această modalitate.
Raportat la declarația martorului, instanța a reținut că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare este viciată, neexistând nicio garanție că procesul-verbal a ajuns la destinatar.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Acest text de lege prin care se prevede obligativitatea ca operațiunea de afișare să fie consemnată într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, nu poate fi interpretată decât împreună cu art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, care prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Astfel că, din analiza coroborată a acestor două articole, rezultă că semnarea procesului verbal de afișare de către un alt angajat al instituției intimate, în calitate de martor, nu este legală, neputând avea calitatea de martor decât o persoană independentă, care nu are niciun interes în cauză, ori angajatul instituției intimate nu îndeplinește această condiție. În opinia instanței, aspectele învederate anterior legate de martorul semnatar al procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt aplicabile și în cazul martorului semnatar al procesului-verbal de afișare a procesului-verbal de contravenție, evident, în acest din urmă caz, efectele producându-se față de actul pe care l-a confirmat, anume procedura de afișare.
Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că, procedura de afișare a procesului verbal de contravenție întocmit pe numele petentei, nu a fost legal îndeplinită, fiind lovită de nulitate. În consecință, procesul-verbal nu poate fi considerat ca fiind legal comunicat la data de 20.05.2010.
În continuare, prima instanță a reținut că, potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințări de plată se face de către agentul constatator, în termen de cel mult o lună de la data încheierii, text care se coroborează cu art. 14 alin. 1 din același act normativ, care prevede că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Ori, în prezenta cauză, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în data de 15.04.2010, iar în afară de procesul verbal de afișare din data de 20.05.2010, în baza căruia instanța a apreciat că procedura de afișare nu a fost în mod legal efectuată, nu s-a mai depus la dosar o nouă dovadă de comunicare a procesului verbal de contravenție, astfel că nu se poate concluziona decât în sensul că procesul-verbal a fost comunicat petentei după termenul de 1 lună de la data întocmirii, fiind astfel incidente prevederile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Referitor la posibilitatea constatării prescripției amenzii contravenționale în procedura plângerii contravenționale, instanța a apreciat că, verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 impune analiza tuturor aspectelor care ar atrage nevalabilitatea procesului verbal, chiar și în ceea ce privește ineficacitatea acestuia, câtă vreme legea nu distinge și nu limitează cauzele de nelegalitate și netemeinicie, iar constatarea prescripției executării amenzii lipsește de efecte procesul verbal cu mențiunea că, respingerea plângerii contravenționale, cu motivarea că prescripția prevăzută de art. 14 din O.G. nr. 2/2001 nu poate fi invocată decât în cadrul contestației la executare, ar avea ca efect crearea artificială a unui titlu executoriu cu privire la o sancțiune a cărei executare este prescrisă. În sprijinul acestei opinii vine și minuta C.S.M. de „Unificare a practicii judiciare” din data de 19 noiembrie 2008 cu caracter de recomandare, prin care s-a stabilit, ca opinie majoritară, posibilitatea admiterii plângerii contravenționale și constatării prescripției executării amenzii în situația nerespectării art. 14 din O.G. nr. 2/2001, fără a fi nevoie a se formula contestație la executare.
Cu privire la susținerile petentei legate de faptul că o persoană juridică nu putea fi vinovată de comiterea faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin întocmirea procesului verbal de contravenție și că nu i s-a transmis o adresă prin care să i se solicite să comunice numele persoanei care a condus autovehiculul, instanța apreciază că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere că HCL nr. 857/2007 face referire și la persoana juridică, nu numai la persoana fizică și nu impune intimatului obligația emiterii unei astfel de adrese.
Pentru considerentele expuse, instanța în temeiul art. 34 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 15.04.2010.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petentă, arătând că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Împotriva sentinței civile nr._/211/2013, pronunțată de Judecătoria C.-N. a declarat în teren legal recurs M. C.-N. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii de fond, cu consecința respingerii plângerii.
În speță, procesul verbal de contravenție nr._ a fost încheiat la data de 15.04.2010 și expediat pe numele societății, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 03.05.2010, așa cum rezultă din copia plicului și a confirmării de primire anexată prezentei. Petenta nu a înțeles să dea curs invitației de a-și ridica corespondența, deși a fost avizată în acest sens de mai multe ori de către oficiul poștal, motiv pentru care plicul a fost returnat. Ulterior, s-a procedat la comunicarea actului constatator al contravenției prin afișarea, Ia data de 20.05.2010, așa cum rezultă din procesul verbal privind comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției" întocmit de reprezentantul Mun. C.-N.- Direcția Poliția Locală. În acest context, depășirea termenului legal de comunicare a procesului verbal a fost consecința conduitei petentei, care a refuzat să-și ridice corespondența, nedatorându-se culpei noastre. Ori, petenta nu poate invoca în apărare neregularitatea pricinuită prin propriul fapt pentru a „justifica " constatarea prescripției executării sancțiunii amenzii.
Pe de altă parte, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, "împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ".
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, "instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării".
Prin întâmpinarea depusă de recurenta la dosar a fost invocată excepția tardivității plângerii contravenționale. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității motivând faptul că procesul verbal mai sus menționat nu au fost comunicat petentei cu respectarea dispozițiilor legale. Respingerea acestei excepții este în opinia noastră nejustificată, de vreme ce, comunicarea procesului verbal s-a realizat în data de 20.05.2010, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 28.03.2011, fiind depășit termenul de 15 zile de la data comunicării, termen prevăzut în mod imperativ de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/ 2001.
Sub acest aspect, argumentele instanței de fond referitoare la faptul că, prin analogie cu prev. art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/ 2001, martorul-asistent care semnează procesul verbal de afișare nu poate fi un alt agent constatator nu are acoperire legală. Acolo unde legea nu distinge nici instanța nu o poate face. Aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 alin. 2 nu are nici un suport legal atâta timp cât textul de lege invocat se referă în mod expres și exclusiv la martorul-asistent care semnează procesul verbal de constatare și sancționare contravenției și nu la martorul care semnează procesul verbal de afișare.
Față de această stare de fapt, în mod eronat instanța de fond a reținut că procedura de comunicare a actului constatator al contravenției este viciată, fiind lovită de nulitate. în realitate, procesul verbal a fost legal comunicat, iar constatarea intervenției prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale nu este o soluție temeinică și legală, excepția invocată de petent în acest sens fiind neîntemeiată.
Pentru motivele mai sus-expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii plângerii contravenționale, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Intimata a încheiat procesul verbal de contravenție la data de 15.04.2010 și a înțeles ca după doar după 19 zile să-l comunice prin poștă.
Comunicarea prin poștă atât de târzie, (culpa intimatei), a făcut ca procesul verbal de contravenție să depășească perioada de comunicare legală de o lună de zile în timp ce se afla la poștă în perioada de păstrare de 12zile, procesul verbal fiind restituit intimatei în data
de 18.05.2010, fără a exista menționat pe "Confirmarea de primire" motivul nepredării corespondentei, mențiune prevăzută pe acest formular,
Intimata arată că societatea are un singur reprezentant și își desfășura activitatea în exclusivitate în deplasare în țară și în străinătate la sediile clienților, este motivul pentru care nu poate ridica corespondența și este motivul pentru care este posibil să nu poată fi
prezenți în instanță în data de 26 feb. 2014.
Comunicarea ulterioară, la data de 20.05.2010, nu s-a realizat în fapt, după cum a constatat și instanța de fond.
Intimata consideră procesul verbal de contravenție nelegal deoarece potrivit art. 10, lit. a) din Hotărârea Consiliului Local cu nr. 857/2007, modificată prin HCL cu nr. 35/2008, constituie
contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 50-100 lei, staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil. Potrivit prevederilor art. 3 din OG nr. 2/2001, răspunderea contravențională se poate angaja în sarcina persoanei fizice sau juridice. Aceasta din urmă
răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de acte normative prin care se stabilesc și se sancționează contravențiile, ca și tehnica de reglementare, această răspundere poate fi instituită în norme speciale, fie în mod expres - când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții, fie implicit - când este evident, chiar și în lipsa unei prevederi exprese, ca acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoana juridică, în funcție
de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională și sancțiunea aplicabilă.
Intimata avea obligația ca înainte de întocmirea procesului verbal, în baza art. 39 din OGU 195/2002 sa facă demersuri pentru a afla de la proprietarul auto identitatea persoanei căreia i-a încredințat auto la data constatării contravenției, . nu putea parca acel auto
..
În materie contravenționala, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acesta poate fi dedus atât din prevederile art. 1 din
OG 2/200, (care definește contravenția ca o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin acte cu caracter normativ), cât și din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, un scop preventiv și punitiv, iar nu unul reparator.
Analizând recursul prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, tribunalul apreciază că recursul este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din OG nr.2/2001 Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art.25 din același act noprmativ prevede modalitatea de comunicare a procesului verbal, în funcție de care se stabilește momentul de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea plângerii. Astfel, procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Potrivit art.26 alin.3 în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Cu privire la comunicare, legea prevede că, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În cauză, inițial, intimatul recurent a procedat la comunicarea prin scrisoare recomandată, comunicare care nefiind îndeplinită a procedat la comunicarea prin afișare. Prin urmare, în condițiile în care însăși recurentul a procedat la a doua comunicare este clar că a apreciat că prima comunicare prin scrisoare recomandată nu a fost îndeplinită. A doua comunicare a fost făcută la 20.05.2010 prin afișare, însă în calitate de martor, procesul verbal de afișare a fost semnat de un angajat al intimatei, astfel că în mod corect a apreciat prima instanță că sunt incidente dispozițiile art.19 alin.2 din OG. nr.2/2001, care prevăd că nu poate fi martor un alt agent constatator. Este real că textul legal se referă expres la martorul menționat în procesul verbal de constatare a contravenției, însă scopul care a fost avut în vedere de legiuitor a fost acela de asigurare a unui martor imparțial, astfel că și cu ocazia comunicării procesului verbal această condiție trebuie îndeplinită. Ca urmare, este corectă aprecierea potrivit căreia confirmarea de către un alt agent constatator a datei de comunicare a procesului verbal crează dubii cu privire la momentul comunicării, astfel că pentru apărarea dreptului contravenientului a fost respinsă excepția tardivității plângerii.
Pe fond, în mod legal prima instanță a constata intervenirea prescripției atâta timp cât comunicarea procesului verbal s-a făcut la mai mult de 1 lună de la data întocmirii, fiind incidente dispozițiile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001. În situația intervenirii prescripției, nu se mai impune a se analiza procesul verbla sub aspectul temeiniciei.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr._ din 28.10.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va ține în totul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr._ din 28.10.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.02.2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, D. T. |
Grefier, D. I. D. |
Red/SS/Dact.A.P 2ex.14.03.2014 Jud. Fond B. I. A.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1178/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
