Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1899/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2550/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1899/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ împotriva sentinței civile nr._ din 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. privind și pe intimat V. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței în temeiul dispozițiilor art. 159/1 alin. 4 din Cod procedură civilă Tribunalul, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza conform art. 34 alin. 2 din OG 2/2001; constată că recursul a fost declarat în termen, a fost motivat și comunicat cu intimatul.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 51/17.01.2014 a Judecătoriei G. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. A., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida.
S-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de contravenție nr. PA nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida în ceea ce privește dispoziția de reținere a permisului de conducere al petentului.
S-a dispus înlăturarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, dispusă prin procesul-verbal de contravenție PA nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida și restituirea permisului de conducere către petent.
S-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul V. A., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat este netemeinic și nelegal întrucât nu a efectuat nici o depășire, astfel că nu avea cum să încalce marcajul longitudinal continuu.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, copia dovezii de circulație. De asemenea a solicitat încuviințarea probei cu martorul P. C..
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17, din OG nr. 2/2001. În legătură cu temeinicia procesului-verbal de contravenție, intimatul a arătat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.
În legătură cu eventualele probe propuse de contestator, intimatul a precizat că se opune administrării probei cu martori, în cadrul căreia să fie audiate persoanele prevăzute de art. 189, C. proc. civ., precum și a oricăror alte probe ce au caracter extrajudiciar, acestea din urmă nerespectând principiul contradictorialității și nemijlocirii probelor în procesul civil.
De asemenea, a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 197/2003 și 259/2007. Având în vedere faptul că petentul nu a putut face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată, și pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal.
În cele din urmă intimatul a arătat că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea în baza unui ordin de serviciu ci în temeiul art. 26, alin. 1, pct. 10, 18 și 28 din legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118, C. proc. civ.
Intimatul nu a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse în probațiune de petent și intimat precum și proba testimonială cu martorul P. C..
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. De asemenea, potrivit art. 1169, C. civ. obligația de administrare a probei contrare aparține contestatorului.
Potrivit jurisprudenței CEDO (spre exemplu cauza Ozturk c. Germaniei), normele ce sancționează contravenții au o natură penală, astfel că judecarea unor astfel de cauze trebuie să asigure respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 (în materie penală), din Convenție.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, statuând că, legislația contravențională din România intră sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003).
Tot Curtea de la Strasbourg a statuat în cauza Salabiaku c. Frantei și Pham Hoang c. Franței că prezumțiile de fapt și de drept sunt compatibile cu art. 6, din Convenție, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile: 1. să fie utilizate în limite rezonabile, care să țină seama de importanța mizei (pentru învinuit), precum și de garantarea dreptului la apărare; 2. acestea nu operează automat (nu sunt absolute), iar cel în defavoarea căruia operează acestea (contestatorul) are la îndemână mijloace de probă variate pentru a putea dovedi faptul că sunt neîntemeiate.
Raportat la aceste condiții se observă cu claritate că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, potrivit legislației române, este fără îndoială compatibilă cu art. 6 din Convenție, întrucât, natura prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție este relativă, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se în acest fel respectarea dreptului la apărare al contestatorului. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003).
I. Cercetând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că acesta conține toate mențiunile prevăzute de art. 17, din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța a constatat că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție.
Din aceste motive instanța de fond a reținut că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
II. Cercetând temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că probele administrate nu au relevat o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.
În primul rând instanța a reținut că petentul nu a contestat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102, alin. 1, pct. 34 din OUG nr. 195/2002.
Depoziția martorului P. C. nu poate fi avută la soluționarea cauzei fiind subiectivă în ceea ce privește descrierea faptei de depășire neregulamentară ce a fost dedusă judecății. Astfel susținerile sale conform cărora depășirea a fost efectuată pe un sector de drum marcat cu linie discontinuă prevăzut cu două benzi de circulație pe sens (o bandă de circulație și o bandă ajutătoare) sunt înlăturare de adresa nr._ emisă de CNADNR SA din care rezultă că sectorul de drum pe care a fost efectuată depășirea de pe DN1C de la KM 28+600 m era prevăzut cu o singură bandă de circulație pe sens (această împrejurare se deduce în mod neechivoc din modul în care era marcat carosabilul) și era marcat cu linie discontinuă. Sectorul de drum se afla sub incidența indicatorului „Depășirea interzisă”.
Față de cele relevate de adresa emisă de administratorul drumului audierea martorului D. Ș. este inutilă, mai ales că acesta nu a fost prezent la fața locului, astfel cum a relatat martorul P. C.. Împrejurarea nesemnării procesului-verbal de contravenție de către petent (care este de fapt cea care trebuie atestată de martorul asistent) nu a fost contestată de petent, și a fost dovedită de martorul propus de acesta.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că în data de 10.01.2013, orele 21.20, conducând autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C direcția G. - Cluj-N., ajungând în localitatea Bonțida, la KM 28+600 m, petentul a efectuat manevra de depășire a unui alt autocamion pe un sector de drum aflat sub incidența indicatorului „Depășirea interzisă” și cu încălcarea marcajului longitudinal continuu. De asemenea acesta nu a avut aplicată în partea din spate a vehiculului un indicator cu limitele de viteză admise pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Fapta reținută în sarcina petentului întrunește conținutul constitutiv al contravențiilor prevăzute de 100, alin. 3, lit. e și 102, alin. 1 pct. 34 din OUG nr. 195/2002, astfel cum corect s-a reținut în procesul-verbal de contravenție contestat. Sancțiunea amenzii a fost individualizată în limitele prevăzute de lege, având cuantumul minim prevăzut de lege.
Instanța a constatat că față de petent a fost luată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, însă prin procesul-verbal de contravenție nu a fost aplicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5, alin. 1, din OG nr. 2/2001, sancțiunile contravenționale se împart în două categorii: principale și complementare.
Potrivit dispozițiilor ar. 15, alin. 1, din OG nr. 2/2001, „contravenția se constată printr-un proces-verbal de contravenție încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilesc și sancționează contravenția”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 1 din același act normativ, „în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare aplică și sancțiunea”. Dispozițiile art. 180 din HG nr. 1391/2006 impun de asemenea în mod expres agentului constatator obligația de a consemna sancțiunile complementare aplicate și/sau măsurile tehnico-administrative aplicate.
Din cuprinsul OUG nr. 195/2002 și a HG nr. 1391/2006nu rezultă că sancțiunile stabilite prin procesul-verbal de contravenție se aplică de o altă autoritate. Prin urmare, sancțiunile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de OUG nr. 195/2002 se aplică de agentul constatator. Întrucât legea nu distinge, atât sancțiunile principale cât și cele complementare trebuie să fie aplicate de agentul constatator. Dacă acestea nu sunt efectiv aplicate ele nu își vor putea produce efectele doar în temeiul legii.
Suspendarea dreptului de a conduce autovehicule reprezintă o sancțiune complementară (art. 96, alin. 2, lit. a, din OUG nr. 195/2002), astfel că, în raport cu dispozițiile legale sus-citate, trebuie să fie aplicată prin procesul-verbal de contravenție. Reținerea permisului de conducere reprezintă o măsură tehnico-administrativă care se ia în vederea punerii în executare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Prin urmare, în lipsa aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, reținerea permisului de conducere nu mai are nici un temei legal.
Din aceste considerente, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. A., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida.
Pe cale de consecință, instanța de fond a dispus anularea parțială a procesului-verbal de contravenție nr. PA nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida în ceea ce privește dispoziția de reținere a permisului de conducere al petentului.
A dispus înlăturarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, dispusă prin procesul-verbal de contravenție PA nr._, încheiat la data de 10.01.2013 de Postul de Poliție Bonțida și restituirea permisului de conducere către petent.
În temeiul art. 274, C. proc. civ., instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 51/2014, în sensul respingerii plângerii petentului, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._/10.01.2013 încheiat de
I.P.J. Cluj, ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare arată că sentința civilă nr. 51/2013 este netemeinică și data cu greșita aplicare a legii, din următoarele motive:
Neconsemnarea în procesul verbal a măsurii tehnico-administrative de suspendare a permisului de conducere nu poate constitui motiv de înlăturare a sancțiunii complementare întrucât:
- potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XXII/ 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție poate atrage nulitatea absolută a actului de constatare și sancționare a contravenției doar nerespectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001,or, neregula pe care petentul o invocă nu este prevăzută de acest articol;
- nerespectarea uneia dintre cerințele impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001, cum este și nemenționarea în procesul verbal a măsurii tehnico administrative de reținere a permisului de conducere, nu poate atrage decât o nulitate relativă și virtuală a actului de constatare și sancționare a contravenției. O atare sancțiune poate opera doar în situația în care petentul ar dovedi că, datorită nemenționării în procesul verbal a măsurii tehnico-administrative de suspendare a permisului de conducere, a suferit un prejudiciu, care să fie atât de însemnat încât să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.
Întrucât instanța a înțeles să mențină sancțiunea principală iar potrivit dispozițiilor art.96 alin. l, din OUG 195/2002 sancțiunea complementară se aplică pe lângă sancțiunea principală, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală.
În drept, ne întemeiem recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9, art. 242 alin2 și art.299 Cod de procedură civilă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, deoarece, așa cum corect a arătat instanța de fond, agentul constatator este obligat să menționeze în procesul verbal de contravenție atât sancțiunea principală aplicată: amenda contravențională sau avertismentul cât și sancțiunea complementară pe care o aplică:
a) punctele de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în OUG 195/2002 ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4) din actul normativ menționat.
Agentul constatator și recurentul par să facă ușoară confuzie între sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. Este obligatorie menționarea în procesul verbal doar a sancțiunii complementare, nu și a măsurii tehnico-administrative. Art. 21 din OG 2/2001 arată în mod clar că în cazul în care legea nu prevede altfel, agentul constatator, prin actul constatator, aplică și sancțiunea, fără a se face distincție între sancțiunile principale și cele complementare. Deci este obligatorie menționarea sancțiunilor aplicate altfel, dacă nu se menționează sancțiunea ci persoana este îndrumată să citească legea pentru a ști ce sancțiune i se aplică, nu are niciun rost încheierea unui act constatator. Or, procesul verbal de contravenție dresat de Poliția Bonțida . nr._ nu prevede sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce ci doar măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, iar cea de-a doua nu poate exista fără prima. Cum agentul constatator a omis a aplica sancțiunea complementară, se impune înlăturarea măsurii tehnico-administrative aferente ei, ceea ce în mod întemeiat a făcut instanța de fond, prin urmare, față de cele de mai sus, tribunalul va respinge în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva sentinței civile nr. 51/17.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 51/17.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 29.10.2014.
Președinte, F. C. J. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, L. B. |
Red.2 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: G. M. I.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
