Întoarcere executare. Decizia nr. 1962/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1962/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 30512/211/2012
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1962/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către contestatoarea ., împotriva sentinței civile nr.6556/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că, este competent general, material și teritorial in soluționarea recursului de față .
De asemenea, se constată că, recursul este declarat in termen, motivat, comunicat.
Instanța, constată faptul că la data de 22 iulie 2013, s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare, din partea intimatului M. C.-N. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, întâmpinare care raportat la argumente, nu se impune a fi comunicată cu contestatoarea.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr.6556/09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. s-a respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECTIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia de impunere comunicată contestatorului, în sarcina acestuia s-a stabilit un impozit pe clădiri în cuantum de 5992 lei cu termen de plată în data de 02.04.2012 și 01.10.2012, contestatorului fiindu-i comunicată și înștiințarea de plată pentru plata sumei de 5447,00 lei și majorări în cuantum de 436 lei, în total 5883 lei.
Contestatoarea a achitat cu titlu de impozit pe clădiri suma de 293 lei, aferent semestrului I și suma de 293 lei aferent semestrului al II – lea anului 2012, plățile fiind efectuate în data de_ și_ .
Instanța de fond a constatat că susținerile contestatorului referitoare la plata impozitului și inexistența creanței sunt neîntemeiate, plățile efectuate fiind vădit inferioare față de cuantumul stabilit prin titlul de creanță, devenit prin nerespectarea termenului de scadență titlul executoriu care stă la baza executării silite.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs S.C. VP I. S.A., solicitând admiterea contestației la executare împotriva titlului executoriu nr._/16.11.2012 și a somației nr._/16.11.2012, ambele emise de M. C.-N., DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE în dosar de executare nr._/16.11.2012 și împotriva executării silite pornite în baza titlului executoriu nr._/16.11.2012 emis de M. C.-N., DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE în dosar de executare nr._/16.11.2012, anularea titlului executoriu nr._/16.11.2012 și a somației nr._/16.11.2012, ambele emise de M. C.-N., DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE în dosar de executare nr._/16.11.2012 și anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/16.11.2012 al M. C.-N., DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii la situația de fapt, precum și cu interpretarea greșită a legii.
Instanța de judecată nu a acordat ceea ce s-a cerut - cheltuielile de judecată. Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit și nejustificat că nu s-au cerut cheltuieli de judecată deși în cererea de chemare în judecată s-au cerut expres cheltuieli de judecată iar la dosarul cauzei existau dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul M. C.-N. prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Învederează că susținerile contestatoarei potrivit cărora impozitul pe clădiri a fost achitat prin ordinele de plată nr. 21/28.03.2012 și nr. 41/21.09.2012, și actele de executare ar fi fost emise de intimat fără a ține cont de plata efectuată, sunt total nefondate, deoarece prin cele două ordine de plată a fost achitată o sumă totală de 586 lei în condițiile în care reiterăm faptul că suma totală de plată era în cuantum de 3012 lei pentru termenul de plată din 31.03.2012 și 3012 lei pentru termenul de plată din 30.09.2012. Pentru diferența de impozit neachitată pentru fiecare termen de plată scadent, respectiv pentru diferența de impozit neachitat de 2719 lei aferentă scadenței de 31.03.2012 au fost calculate majorări de întârziere de 2% pe lună până la data emiterii somației ( 8 luni de zile -01.04._12), iar pentru diferența de impozit neachitat de 2719 lei aferentă scadenței de 30.09.2012 au fost calculate majorări de întârziere de 2% pe lună până la data emiterii somației (2 luni de zile - 01.10._12).
Conform prevederilor art. 124 indice 1 din Codul de procedură fiscală (1) Prin excepție de la prevederile art. 119 alin, (1) și art, 120Al, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere,(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora actele de executare silită din cadrul dosarului de executare nr._/16.11.2012 ar fi nule, deoarece nu i s-a comunicat vreun titlu executoriu, învederează instanței că prin corespondența recepționată de contestatoare la data de 04.12.2012, acesteia i s-a comunicat atât somația cât și titlu executoriu nr._/16.11.2012. Totodată arată faptul că sumele supuse executării silite au fost stabilite de organul fiscal prin înștiințarea de plată nr._/22.10.2012, cu valoare de titlu de creanță, act administrativ fiscal comunicat prin poștă cu confirmare de primire la data de 26.10.2012, la sediul social al contestatoarei. În înștiințarea de plată amintită se menționează expres natura obligațiilor fiscale datorate cât și perioada de calcul atât a debitului principal cât și modalitatea de calcul a majorărilor de întârziere. Prin urmare, sunt nefondate susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu ar avea cunoștință despre modalitatea de calcul a obligațiilor fiscale supuse executării silite.
Totodată, consideră că este inadmisibilă, în lumina dispozițiilor art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, contestarea modului de calcul al impozitului pe clădire direct pe calea contestației la executare, există o cale de atac specială, prevăzută de lege pentru contestarea modului de calcul, respectiv art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, procedură de care contestatoarea a înțeles să nu uziteze. în aceste condiții, deși titlul de creanță reprezentat de înștiințarea de plată pentru impozitul pe clădire aferent anului fiscal 2012 nr._/22.10.2012 i s-a comunicat contestatoarei în condițiile prevăzute de art. 44 din Codul de procedură fiscală, aceasta nu a înțeles să depună contestație împotriva modului de calcul al obligațiilor fiscale în baza prevederilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și nici nu a înțeles să achite aceste sume.
D. consecință a neplății la termenele de plată, a fost demarată procedura de executare silită împotriva patrimoniului contestatorului, cu respectarea prevederilor legale, în speță fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 1, 5 și 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, " (1) în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii (2) C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București (3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. 6) în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între: a) 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință; b) 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință . (6A1) C. impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).".
Prin declarația fiscală din anul 2012 pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul fiscal 2012, și raportul de evaluare pentru clădirea deținută în patrimoniu societății, depusă la organul fiscal, contestatoarea a solicitat recalcularea impozitului pe clădiri prin aplicarea cotei de 0,9 % la valoarea de inventar a clădirii, în locul cotei de 10 %.
Învederează că poziția contestatoarei referitoare la faptul că așa-zisele carențe ale raportului de evaluare nu sunt de natură să schimbe cota de impozitare, sunt total nefondate deoarece Codul fiscal (art. 253, alin. 5, teza 1) prevede în mod expres faptul că reevaluarea, conform reglementărilor contabile, determină schimbarea bazei de impozitare, ori dacă reevaluarea a fost realizată cu încălcarea reglementărilor contabile, aceasta nu poate determina modificarea bazei de impozitare, în speță scăderea cotei de impozitare. Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. Or, dacă aceste documente justificative nu sunt întocmite potrivit prevederilor legale contabile, organul fiscal nu poate proceda la modificarea bazei de impozitare.
Analizând recursul prin prisma motivelor învederate, instanța constată ca acesta este fondat in condițiile in care nu s-a făcut dovada emiterii unui titlu de creanță fiscală apt să se transforme in titlu executoriu prin ajungerea la scadență a obligatiei fiscale .
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art 110 alin 2 si 3 din OG nr 92/2003 republicata colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, titlul de creanta fiind definit ca actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, art conform art 141 alin 2 din acelasi act normativ, titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege .
Intimatul a susținut că in cauza de față titlul de creanță fiscală este reprezentat de „ inștiințarea de plată” emisă sub nr._ la data de 22.10.2012
Or, potrivit Codului de procedură fiscală și Normelor Metodologice de aplicare a Codului de Procedura Fiscala, "asemenea titluri pot fi: decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii; declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii; decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente;declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama; documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii; procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale; ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca".
Fapt este că instiintarea de plată nu reprezintă un act administrativ- fiscal prin urmare nu poate fi asimilat unui titlu de creanță fiscală ci reprezintă doar actul emis de organul fiscal in indeplinirea obligatiei sale de instiintare a contribuabilului in exercitarea rolului activ reglementat de art. 7 din Cod proc. fiscala. Astfel, aceasta instiintare poate fi realizata "verbal sau in scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna indeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului".
Constatând, așadar,că nu ne aflăm in prezenta unui act administrativ fiscal care să se poată constitui in titlu de creanță fiscală și prin urmare să poată fi supus controlului instantei de contencios administrativ urmează că acest act emis de intimat nu prezintă nici aptitudinea de a deveni titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.
Pentru considerentele mai sus expuse, stabilind că sentința recurată a fost pronunțată urmare greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale incidente tribunalul, in temeiul art 304 pct 9 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de . București împotriva Sentinței civile nr.6556/09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. pe care o va modifică în tot în sensul că va admite contestația la executare si va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr._/16.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de . București, împotriva Sentinței civile nr.6556/09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. pe care o modifică în tot în sensul că admite contestația la executare si dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr._/16.11.2012.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.11.2014.
Președinte, M.-F. B. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, M. B. |
Red.M.F.B.
Tehn.V.A.M.
2 ex./10.12.2014
Jud. fond: I. T.
Judecătoria C.-N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 692/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
