Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 4875/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4875/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 11787/117/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 4875/2014
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant A. V., reclamant A. D., reclamant A. R., reclamant B. D., reclamant B. R., reclamant B. A., reclamant B. E., reclamant B. R., reclamant B. V., reclamant B. C. L., reclamant B. M., reclamant B. L., reclamant B. L., reclamant B. S., reclamant B. V., reclamant B. D., reclamant B. L., reclamant C. A., reclamant C. A., reclamant C. L., reclamant C. R., reclamant C. A., reclamant C. A., reclamant C. C., reclamant C. C., reclamant C. S., reclamant C. L., reclamant C. R., reclamant C. G., reclamant C. B. M., reclamant C. A. N., reclamant D. R., reclamant D. L., reclamant D. A., reclamant F. T. R., reclamant F. F., reclamant G. M., reclamant G. M., reclamant G. L., reclamant G. C., reclamant G. E., reclamant G. C., reclamant H. V., reclamant H. S., reclamant I. I., reclamant J. M., reclamant J. A. M., reclamant J. M., reclamant K. R., reclamant L. E., reclamant L. X. M., reclamant L. S., reclamant M. R., reclamant MĂȘCĂȘAN A., reclamant M. T. F., reclamant M. I., reclamant M. M., reclamant M. L., reclamant M. I., reclamant M. V., reclamant M. E., reclamant M. M., reclamant M. C., reclamant M. A., reclamant M. A., reclamant M. D., reclamant M. M., reclamant N. M., reclamant N. M., reclamant N. R., reclamant N. A., reclamant O. F., reclamant O. V., reclamant O. A., reclamant O. G., reclamant P. A., reclamant P. A., reclamant P. A., reclamant P. E., reclamant P. A., reclamant P. M., reclamant P. A. A., reclamant P. E., reclamant P. I., reclamant P. L., reclamant P. R., reclamant P. C., reclamant P. S., reclamant R. GENȚIANA, reclamant R. L., reclamant R. F., reclamant R. N., reclamant R. C., reclamant R. V., reclamant S. S., reclamant S. L., reclamant S. I., reclamant S. L., reclamant S. A., reclamant T. R., reclamant T. S., reclamant T. T. R., reclamant T. M., reclamant T. E., reclamant V. A., reclamant V. C. L., reclamant Z. M., reclamant Z. E., reclamant P. F. E., reclamant H. L. și pe pârât C. DE A. DE SANATATE A JUDETULUI CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsa partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.07.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții A. V., A. D., A. R., B. D., B. R., B. A., B. E., B. R., B. ZA V., B. C. L., B. M., B. L., B. L., B. S., B. V., B. D., B. L., CANAVOIU A., CARAIAN A., C. L., CHIR1TESCU R., C. A., C. A., C. C., C. C., C. S., C. L., C. R., C. G., C. B. M., C. A., D. LA R., D. L., D. A., F. T. R., FI LI PAS F., G. M., G. M., G. L., G. C., G. E., G. C., H. V., H. S., H. L., I. I., J. M., J. A. M., J. M., K. R., L. E., L. X. M., L. S., M. R., M. I., MASCASAN A., M. T. F., MESESAN M., MIHESAN L., M. I., M. V., M. E., M. M., M. C., M. A., M. A., M. D., M. M., N. M., N. R., N. A., O. F., O. V., O. A., O. G., PARAU A., P. A., P. A., P. E., P. A., P. M., P. A. A., P. E., P. I., P. L., P. R., P. C., P. S., P. F., R. GENTIANA, R. L., R. F., R. N., R. C., R. V., S. S., S. L., S. I., S. L., S. A., T. R., T. S., T. T. R., T. M. M., T. E., V. A., V.-C..L., Z. M., Z. E. în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ, au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, către funcționarii publici si personalul contractual arătați in tabelul anexa nr.2, reprezentând prima de vacanta aferenta anului 2010, reclamanții "îndreptățiți si sumele datorate fiecăruia dintre ei fiind menționate in tabelul anexa nr.2; obligarea paratei la plata drepturilor salariate restante,către funcționarii publici si personalul contractual arătați in tabelul anexa nr.3, reprezentând premiul anual aferent anului 2010, reclamanții indreptatiti si sumele datorate fiecăruia dintre ei fiind menționate in tabelul anexa nr.3; obligarea paratei la plata drepturilor salariate neacordate pe anii 2010,2011 si 2012, către funcționarii publici si personalul contractual menționați in tabelul anexa nr.4, reprezentand suma corespunzătoare drepturilor salariate diminuate pe perioada 01.07._12, in baza art.l, alin.l si art.16, alin.l din legea nr.118/2010, reclamanții indreptatiti si sumele datorate fiecăruia fiind menționate in tabelul anexa nr.4; obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente sumelor mai sus menționate de la data scadentei acestora si pama la data achitării lor efective către subsemnații reclamanți, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de funcționari publici si personal contractual, fiind/in trecut, unii si alții si in prezent, in raporturi de munca cu parata, fiind menționați mai sus si cuprinși si in tabelul anexa nr.l al acțiunii.
In ceea ce privește primul petit al cererii de chemare in judecata referitor la prima de vacanta, care face obiectul primului petit al acțiunii, precizează ca reclamanții menționați in tabelul anexa nr.2 al acțiunii introductive, au/au avut calitatea de funcționari publici in cadrul paratei CAS Cluj, iar in luna iulie-august 2010, au solicitat plata primei de vacanta cu ocazia plecării noastre in concediul de odihna, insa parata a refuzat plata acestor prime de vacanta aferente anului 2010 invocând lipsa fondurilor necesare.
Apreciază că refuzul paratei este nejustificat si nelegal, reclamantii fiind îndreptatiti la plata primei de vacanta . cu salariul de baza avut in luna anterioara plecării in concediul de odihna, conform art.35, alin.2 din legea nr.188/1999 si art.23 din OG nr.6/2007, menținute in vigoare prin art.48, alin.2 din legea nr.330/2009.
Cuantumul sumelor solicitate este menționat pentru fiecare reclamant in parte in tabelul anexa nr.2 la acțiunea introductiva, fiind de altfel, recunoscut de către parata, ea insasi calculând, prin prepusi, acest cuantum si ni l-a comunicat noua, prin intermediul sindicatului care ne reprezintă, statul de plata in discuție fiind denumit „ anexa nr.2 " la momentul redactării prezentei cereri de chemare in judecata.
Existenta dreptului reclamanților la acordarea primei de vacanta nu poate fi negata din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS București, si nici nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege sa devină doar o obligație lipsita de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungandu-se ca un drept patrimonial recunoscut de lege sa fie astfel lipsit de substanța sa.
In ceea ce privește petitul al doilea al cererii de chemare in judecata referitor la premiul aferent anului 2010, sau, cum se mai numește el, al 13-lea salariu, apreciază ca reclamanții menționați in tabelul anexa nr.3 sunt îndreptățiți la acordarea acestuia, fiind un drept recunoscut de lege in favoarea acestuia, in acest sens practica judiciara fiind constanta in recunoașterea acordării acestuia.
Cuantumul sumelor solicitate este menționat pentru fiecare reclamant in parte in tabelul anexa nr.3 la acțiunea introductiva, fiind de altfel, recunoscut de către parata, ea insasi calculând, prin prepusi, acest cuantum, comunicat prin intermediul sindicatului care ne reprezintă, statul de plata in discuție fiind denumit „ anexa nr.3 " la momentul redactării prezentei cereri de chemare in judecata.
In ceea ce privește petitul al treilea al cererii de chemare în judecata referitor la obligarea paratei la plata in favoarea reclamanților menționați in cuprinsul tabelului anexa nr.4 la cererea de chemare in judecata, reprezentând plata diferenței drepturilor salariate reduse cu 25 % in baza art. l, alin .l din legea nr.118/2010, pentru perioada 03.07._12, conform art. 16, alin. l din Legea nr.118/2010, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii acestor drepturi si pana la plata lor efectiva, apreciem ca reclamanții menționați in tabelul anexa nr.4 al cererii de chemare in judecata sunt îndreptați la plata acestor sume, pentru considerentele mai jos învederate:
Reclamanții menționați in tabelul anexa nr.4 al acțiunii, in calitate de membrii ai sindicatului ASIGSAN, aveau calitatea de funcționari publici, angajați ai paratei, si incepand cu luna iulie 2010 in baza legii nr.118/2010 cuantumul salariului nostru brut a fost diminuat cu 25 %. Consideră ca prin reducerea unilaterala a salariului brut cu 25 % in temeiul legii nr.118/2010, se incalca prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului si ale art.l, alin.l din Protocolul Adițional la CEDO. De asemenea, având in vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de munca incheiat intre subsemnații si parata, potrivit căruia pârtiei se obliga reciproc, una fata de cealaltă, un terț fata de aceste contracte-cum este in speța Statul R., prin organul sau legislativ, nu poate interveni pentru modificarea acordului pârtilor semnatare.
De asemenea, prin măsura dispusa, nu au fost respectate dispozițiile art.8, alin.3 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel N. pe anii 2007-2010, si art.38, art.40, alin.2. lît. C din Codul Muncii.
Prin reducerea salariilor reclamanților bugetari cu 25 % au fost încălcate dispozițiile art.17 din CEDO privind dreptul la proprietate cat si dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenție, in nenumărate rânduri Curtea Europeana de la Strasbourg pronunțându-se, chiar si împotriva României, in sensul ca si dreptul de creanța reprezintă un bun, în sensul art.l din Primul protocol, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel puțin o speranța legitima de a-l vedea concretizat. In acest sens, invocam Hotărârea din data de 15 iunie 2010 pronunțata de Curtea Europeana in cauza Muresanu împotriva României, prin care s-a reținut in mod expres ca salariul reprezintă un „ bun" in sensul art. l, alin. l din Primul protocol adițional la Convenție.
Prin urmare, salariul la care reclamanții au dreptul in baza contractului individual de munca, reprezintă un „bun" in sensul art.l, alini.1 din Protocolul nr.l si orice privare de proprietate impune Statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, insa legea nr.118/2010 nu da posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar lipsa totala a despăgubirilor a impus bugetarilor o sarcina disproporționata si excesiva.
De asemenea, prin reducerea salariilor reclamanților cu 25 % s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al bugetarilor, atingere care, in concepția instanței europene, este incompatibila cu dispozițiile art.l din Primul Protocol la Convenție.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că potrivit art. 267 al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pârâta, instituție publică, cu buget propriu, în subordinea CNAS gestionează bugetul fondului aprobat și asigură funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.
Consideră neîntemeiată obligarea CAS Cluj la plata primei de vacanță pentru anii anteriori având în vedere faptul că în bugetul casei nu au fost cuprinse si alocate sume pentru plata primelor de vacanță aferentă anului 2010.
În susținerea celor prezentate vine si Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice care la art. 14 alin.3 arată că nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată si plătită dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Analizând probele administrate, instanța retine următoarele:
Instanța reține că acordarea primei de vacanță aferentă anului 2010 era reglementată de prevederile O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Art. 23 si 33 din Ordonanța nr 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare, a fost abrogată de art.39 din Legea nr. 284/2010 la data de 1 ianuarie 2011, prin al (1) lit (r) .
Art. 35 din Legea nr.188/1999 (abrogat prin 010 284 10 202 39 27> art.39 din Legea nr. 284/2010 la data de 1 ianuarie 2011) prevede a că :
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concedi u, care se impozitează separat.
Conform art. 23 alin. ( 1 ) ș i ( 2 ) din acest act normativ, la plecarea în concediul de odihnă func ț ionarii publici au dreptul, pe lângă indemniza ț ia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, iar în cazul în care concediul de odihnă se efectuează frac ț ionat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemniza ț ia de concediu cuvenită pentru frac ț iunea cea mai mare.
Prin urmare, fa ț ă de dispozi ț iile legal e men ț ionate anterior, se apreciază că reclamanții, la plecarea în concediu aveau dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 ș i art. 23 alin.1 ș i 2 din OG nr.6/2007, pană în luna decembrie 2010 .
În ceea ce prive ș te sus ț inerea pârâtei în sensul că prima de vacan ț ă nu s-a acordat din motive bugetare, instan ț a apreciază că este neîntemeiată în condi ț iile în care dispozi ț iile legale care prevăd dreptul func ț ionarilor publici la plata primei nu condi ț ione ază acordarea acestui drept de existen ț a fondurilor bugetare.
Cu privire la cererea referitoare la premiul anual, instața va analiza, pentru inceput, succesiunea actelor normative care au reglementat in materia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, Astfel, in luna decembrie 2010 era în vigoare art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, care instituia un premiu anual (considerat cel de-al treisprezecelea salariu) proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariații care, în cursul anului, au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar, pe cei suspendați sau înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor. Legea mai dispunea că plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009 (în vigoare de la 31 decembrie 2010).
La aceeași dată, 28 decembrie 2010, a fost publicată și Legea nr. 285/2010, prin care s-a majorat cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. Potrivitart. 8din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Urmare a jurisprudenței neunitare la nivel național generată de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu privire la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu recurs în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Decizia nr.21/2013 privind examinarea recursului în interesul legii Inalta Curte a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
In argumentarea Deciziei nr.21/2012 Inalta Curte a reținut că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
In conformitate cu prevederile art.517 alin. 4 din codul de procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării in Monitorul Oficial al României, partea I.
Inalta Curte a statuat obligatoriu in sensul că premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010. Cu alte cuvinte, sumele pe care Statul Român le-ar fi folosit la plata celui de al 13-lea salariu au fost direcționate și avute in vedere la stabilirea bugetului care a susținut cresterile salariale stabilite de Legea nr.285/2010.
Cu privire la aplicarea măsurii de reducere a cuantumului brut lunar al salariului funcționarilor publici, instanța va face o analiză a textelor de lege aplicabile spetei în cauză în raport de legislația națională, de jurisprudența Curtii Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin Decizia nr.871/2010 referitoare la exceptia de neconstituționalotate a dispozițiilor Legii 118/2010 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Astfel, Curtea constată că, în situația de speță, art. 53 teza referitoare la securitatea națională este aplicabil și, în același timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate.
Curtea reține că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea constată că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constată totodată că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod.
Curtea reține că legea criticată nu aduce atingere substanței dreptului, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție, analizate anterior, sunt respectate. Curtea observă, de asemenea, că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. Astfel, este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.
În acest sens, Curtea constată că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
In concluzie, Curtea constată că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
D ispozitivul și considerentele deciziei instanței constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
Altfel s-ar ajunge la ignorarea deciziilor Curții Constituționale, respectiv al caracterului lor general obligatoriu, ceea ce este inadmisibil mai cu seamă pentru că in cadrul considerentelor Curtea Constituțională face și analiza compatibilității normei de drept intern cu convenția in lumina jurisprudentei! pe nivelul de garantare a drepturilor omului.
Cu privire la cazul concret al Legii nr.118/2010, s-a ajuns la concluzia că prin deciziile sale, Curtea Constitutionala a constituționalizat aceste dispoziții legale.
Chiar dacă Curtea constituțională s-a pronunțat deja cu privire la constiționalitatea unei legi, acest lucru nu împiedecă instanța de judecată să ajungă la concluzia ca aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare Convenției.
In acest context, instanța a analizat cauza și din perspectiva Protocolului nr 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si constată că in jurisprudența de la Strasburg, există cauze tratate și sub aspectul drepturilor salariale, a dreptului de a primi în viitor un salariu într- un anumit cuantum..
Raționamentele jurispriudențiale aplicate in aceasta materie pot fi utile când analizăm speța de față - Cauzele V Eskelinen contra Finlandei, cauza Kahko contra Ucrainei.In aceste spete, Curtea a analizat cauzele sub aspectul proporționalității măsurii luate de stat. In acest sens s-a avut in vedere marja de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici in acesta materie .
Se arată în plus că aceasta marjă poate fi chiar mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Totusi, Curtea apreciază că pot fi luate în considerare, pentru stabilirea unor despăgubiri in cazul scăderii veniturilor, circumstanțele concrete ale salariatului din perspectiva a trei criterii, și anume: caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, gravitatea măsurii ( lipsirea totala de drept sau reducerea sa într-o măsura care sa –i afecteze substanța ) și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret al reclamantului .
In aceste condiții s-ar putea ajunge, in anumite situații, la concluzia încălcării Convenției atunci când in circumstanțele concrete ale unui caz dat, salariatul va suporta o sarcina disproporționata si excesiva spre exemplu pe lângă reducerea de 25 % mai exista si alte pierderi de venituri,situație financiară a familiei ar fi grav afectata nemaiputând fi plătite rate, intreținere, salariatul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.109 din Legea 188/1999 și art.18 din Legea 554/2004, instanța va respinge și cererea privind plata drepturilor salariale neacordate în perioada anilor 2010 -2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. V., A. D., A. R., B. D., B. R., B. A., B. E., B. R., B. ZA V., B. C. L., B. M., B. L., B. L., B. S., B. V., B. D., B. L., CANAVOIU A., CARAIAN A., C. L., CHIR1TESCU R., C. A., C. A., C. C., C. C., C. S., C. L., C. R., C. G., C. B. M., C. A., D. LA R., D. L., D. A., F. T. R., FI LI PAS F., G. M., G. M., G. L., G. C., G. E., G. C., H. V., H. S., H. L., I. I., J. M., J. A. M., J. M., K. R., L. E., L. X. M., L. S., M. R., M. I., MASCASAN A., M. T. F., MESESAN M., MIHESAN L., M. I., M. V., M. E., M. M., M. C., M. A., M. A., M. D., M. M., N. M., N. R., N. A., O. F., O. V., O. A., O. G., PARAU A., P. A., P. A., P. E., P. A., P. M., P. A. A., P. E., P. I., P. L., P. R., P. C., P. S., P. F., R. GENTIANA, R. L., R. F., R. N., R. C., R. V., S. S., S. L., S. I., S. L., S. A., T. R., T. S., T. T. R., T. M. M., T. E., V. A., V.-C..L., Z. M., Z. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A. M. în Cluj-N., Bulevardul 1 Decembrie 1918, nr. 124, . în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul in Municipiul Cluj-N., ., jud. Cluj, având COD FISCAL_ si C. BANCAR RO45TREZ__ și în consecință:
Obligă pârâta să plătească către angajații funcționari publici prima de vacanță aferentă anului 2010 în cuantumul prevăzut de art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999 siart. 23 alin.(1) si (2) din OUG nr. 6/2007.
Respinge cererile privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 și a drepturilor salariale neacordate pentru perioada 01.07 2010 – 31.12.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iulie 2014.
Președinte, A. N. | ||
Grefier, L. C. |
Red.A.N.
Tehn.V.A.M.
4 ex./19.09.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4870/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 289/2014.... → |
|---|
