Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 4384/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4384/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 11782/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4384/2014
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C.
Grefier: G. B. P.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul CORPUL N. AL POLITISTILOR și pe pârâții D. J. DE EVIDENTA A PERSOANELOR CLUJ, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CLUJ și M. A. INTERNE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. C. R., în substituirea d-nei. av. T. I., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus de către pârâtul M. A. Interne la data de 20.05.2014 întâmpinare, iar la data de 05.06.2014 s-a depus de către pârâtul Prefectul Județului Cluj întâmpinare. Se comunică reprezentantei reclamantei un exemplar al întâmpinărilor depuse de pârâți.
S-a invocat de către pârâtul M.A.I. excepția nulității precizării de acțiune formulată de reclamant și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. Se acordă cuvântul cu privire la excepțiile invocate. De asemenea, se acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj invocată de această pârâtă cu privire la reclamanții nominalizați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, cu excepția reclamantului V. I..
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepțiilor invocate, arătând că pârâtul M.A.I. are calitatea de ordonator principal de credite și are calitate procesuală pasivă. Împrocesuarea acestui pârât este necesară în vederea obligării acestuia să cuprindă în bugetele proprii și să vireze către pârâta de rândul 1 sumele aferente plății premiului anual pentru anul 2010 odată cu virarea sumelor necesare majorărilor salariale prevăzute de Legea 285/2010. Cât privește excepția nulității, arată că dacă precizarea u este semnată, este o omisiune care poate fi îndreptată.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată de pârâta Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj, arătând că doar reclamantul V. I. a fost încadrat în funcția publică de referent în cadrul pârâtei în perioada 2005-2010. Ceilalți reclamanți prin precizarea de acțiune depusă la data de 15 aprilie 2014 își mențin acțiunea doar în ceea ce privește obligarea pârâtului Instituția P. Cluj, dar nu există renunțarea expresă a acestora.
Deliberând, Tribunalul respinge excepția nulității extinderii de acțiune, constatând că precizarea de acțiune depusă de reclamant în data de 15 aprilie 2014 este semnată de reprezentantul părții și chiar dacă exemplarul comunicat pârâtului este nesemnat, acest aspect nu justifică anularea extinderii de acțiune.
Se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I, care nu a avut calitatea de angajator al reclamanților și art. 4 alin. 1 din O.G.22/2002 obligă M.A.I. în calitate de ordonator principal de credite la virarea sumelor necesare în eventualitatea câștigări procesului și din acest motiv nu se impune împrocesuarea acestui pârât.
De asemenea, Tribunalul admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj care, după cum arată și reprezentanta reclamantului, are calitatea de angajator doar cu privire la reclamantul V. I. și doar până în august 2010, astfel că în privința celorlalți reclamanți se impune admiterea excepției.
Reprezentanta reclamantei solicită în probațiune încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, în temeiul art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și în consecință obligarea pârâților să cuprindă sumele aferente premiului anual cunoscut sub denumirea de „al 13 salariu”, la stabilirea și calculul majorărilor aferente art. 1 din Legea 285/2010 și pe cale de consecință obligarea pârâților la plata premiului anual calculat în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 330/2993, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizat cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru motivele dezvoltate pe larg în acțiunea introductivă fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, ulterior extinsă (filele 66-69), reclamantul Corpul Național al Polițiștilor a solicitat în contradictoriu pârâții Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj, Instituția P. județului Cluj și M. A. Interne obligarea pârâților la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu”, actualizat cu coeficientul de indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective și obligarea pârâtului M. să cuprindă in bugetul propriu și să vireze celorlalți pârâți sumele pretinse, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii corpului sunt angajați în cadrul pârâților și că dreptul de a primi premiul anual corespunzător anului 2010 s-a născut începând cu data de 01.01.2010 și a continuat pe tot parcursul anului, până la data de 31.12.2010. A mai arătat reclamantul că dreptul pe care îl solicită a fost prevăzut de legislația în vigoare, respectiv de art. 25 din Legea nr. 330/2009 si fiind un drept câștigat, nu poate fi desființat în mod retroactiv. De asemenea, a învederat că dreptul lor de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității. Reclamantul a menționat că Legea nr. 285/2010 nu este o lege interpretativă, care să explice sensul legii anterioare, respectiv a Legii nr.330/2009 pentru a accepta că efectele sale se produc de la data intrării in vigoare a legii anterioare, și nici nu îmbracă forma unei legi penale sau contravenționale noi, mai favorabile, astfel că în cauză sunt incidente excepțiile cu privire la principiul neretroactivității legii.
Prin întâmpinările formulate (filele 30-35, 85-87, 89-91), pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au arătat că potrivit prevederilor Legii nr. 330/2009, plata premiului anual pentru anul 2010 urma să se efectueze începând cu data de 01.01.2011, dar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a dispus că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu ianuarie 2011, astfel că este evident că dreptul pretins nu s-a mai acordat în conformitate cu aceste prevederi legale. S-a mai arătat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că instituirea și diminuarea drepturilor salariale, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salariat care beneficiază de acestea, precum, și a altor condiții li criterii de acordare, țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului. Apoi, prin Decizia nr. 21/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea disp. art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizare pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul prevăzut de art.25 din Legea nr. 330/2009 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit disp.art.1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În ședința publică de astăzi instanța a respins excepția nulității extinderii de acțiune invocată de M.A.I. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne și a pârâtei Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor pentru ceilalți reclamanți în afară de V. I., pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul Corpul Național al Polițiștilor acționează în numele mai multor membri de sindicat și solicită obligarea pârâților Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj și Instituția P. județului Cluj la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a premiului anual aferent anului 2010 (cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu”), calculat în funcție de timpul efectiv lucrat și actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective a acestor sume.
Potrivit art. 25 alin. 1 și 4 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (...). Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”.
Dispozițiile legale menționate au fost în vigoare în cursul anului 2010, însă prin art.39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr. 330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
În ce privește premiul anual aferent anului 2010, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres că „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi”.
Cu privire la interpretarea acestor dispoziții legale, reclamantul susține în esență că dreptul privind acordarea premiului anual a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic 2010, actele normative care au abrogat posibilitatea acordării acestui drept intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui și de aceea nu sunt de natură a lipsi de efecte juridice dispozițiile Legii nr. 330/2009.
Conformitatea dispozițiilor legale în discuție cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost verificată și confirmată de Curtea Constituțională a României.
Astfel, cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, cum sunt deciziile nr. 115/2012 și nr. 257/2012, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților, s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Prin deciziile pronunțate, Curtea a mai statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale la dreptul de proprietate privată.
Nu a fost reținută nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut lipsa de relevanță a actelor Uniunii Europene invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Mai departe, tribunalul reține că prin Decizia nr. 21/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 37 din 16 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat efectul modificărilor legislative asupra modalității de acordare a acestui drept în raport cu dezlegările date prin deciziile Curții Constituționale, cu ocazia recursului în interesul legii care a vizat interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportate la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.
În cuprinsul acestei decizii s-a arătat:
„Asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat atunci când a exercitat controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/ indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.
Această decizie este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă și se impune aplicarea ei și în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, reținând că, în virtutea prerogativelor sale constituționale, legiuitorul a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă începând cu luna ianuarie 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, iar vechea modalitate de plată nu mai poate fi acordată, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Ca urmare a admiterii excepției, se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. A. Interne ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, se va respinge cererea formulată de ceilalți reclamanți în afară de V. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Corpul Național al Polițiștilor, cu sediul procesual ales în Cluj-N., . nr.39, ., în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj, cu sediul în Cluj-N., .. 7-9, jud. Cluj și Instituția P. județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., . nr.58, jud. Cluj, astfel cum a fost extinsă, având ca obiect litigiu funcționari publici.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. A. Interne, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr.1A, sector 1, cod fiscal_, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de ceilalți reclamanți în afară de V. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2014.
Președinte, A. G. C. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.AGC/tehn.MG
6 ex./25.06.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1101/2014.... → |
|---|
