Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 8594/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Cod operator de date cu caracter personal 3184
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 204/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător P. U.
Judecător A.-M. B.
Grefier I.-M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind cererea de revizuire formulată de către revizuenta D. I. M. împotriva deciziei civile nr..321/r/2013 pronunțată in data de 13.03.2013 de TRIBUNALUL Cluj pronunțata in dosarul nr._ privind și pe intimata D. G. A FINANTELOR PUBLCIE CLUJ, având ca obiect contestație la executare_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta revizuentei avocat L. S. in substituirea av. Costas C. F. cu delegația la dosar lipsa fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța în temeiul art. 159 indice 1 Cod procedură civilă și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2011 constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze.
La solicitarea instanței, reprezentanta revizuentei declară că, legea aplicabilă prezentului recurs este vechiul Cod de procedură civilă .
Tribunalul după deliberare, apreciază că prezentul recurs se face aplicarea vechiului Cod de procedură civilă și acordă cuvântul reprezentantei revizuentei pe excepțiile invocate în principal și de asemenea, să pună concluziile și pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea ambelor excepții, depune la dosar practică judiciară apreciind că le-a fost încălcat dreptul la apărare și pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin Decizia civilă nr. 321/13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., tribunalul a respins recursul declarat de recurenta D. I. M. împotriva sentinței civile nr. 9667/03.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la motivul invocat de recurentă în sensul că, înaintea luării deciziei, organul fiscal avea obligația de a asculta punctul de vedere al contribuabilului, aspect nerealizat de acesta din urmă, art.9 al.1 C.pr. fiscală, prevede expres anumite situații în care, organul fiscal nu este obligat să acorde audierea. Aceste excepții au ca scop, pe de o parte, apărarea interesului public cu privire la asigurarea unei impozitări echitabile, iar pe de altă parte, eficiența activității de administrare.
Astfel, așa cum a arătat și contestatoarea, nu poate fi reținut cazul prevăzut de art.9 al.2 lit.d din O.G. nr.92/2003, atâta vreme cât nu s-a pornit încă executarea silita împotriva sa.
Însă, în cauză sunt incidente disp. art.9 al.2 lit.a din C.pr. fiscală care prevăd că „organul fiscal nu este obligat să aplice prev. alin. 1 când întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru (…) luarea altor măsuri prevăzute de lege”. Măsurile asigurătorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar audierea contribuabilului, de regulă, presupune o anumită durată în timp, iar în acest caz, decizia trebuie luată de îndată, în caz contrar punându-se în pericol stabilirea sau colectarea obligațiilor fiscale. Astfel că, nu se justifică audierea în această situație deoarece, fie există pericolul dispariției materiei impozabile, fie există pericolul de ascundere ori risipire a patrimoniului, care poate periclita în mod considerabil colectarea.
Totodată, chiar și în ipoteza în care, înainte de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii ascultarea contribuabilului ar fi obligatorie, nefiind incidente disp. art.9 al.2 lit.a C.pr.fiscală, nerespectarea disp. al.1 al acestui text normativ, nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ fiscal. Astfel, art.46 C.pr.fiscală stabilește consecința lipsei anumitor elemente dintre elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal și anume, nulitatea absolută a actului administrativ fiscal emis în aceste condiții, iar neascultarea contribuabilului nu se regăsește printre acestea.
De altfel, din actele dosarului reiese că, recurentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare prin neaudierea acesteia; astfel, din nota aferentă procesului-verbal nr._/06.07.2011 rezultă că, sus-numita s-a prezentat la sediul organului fiscal în data de 12.07.2011, unde i s-au adus la cunoștință rezultatele verificării, prilej cu care a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, dar a refuzat să semneze procesul verbal și să-și exprime opinia în scris.
În ceea ce privește nemotivarea deciziei contestate, dispozițiile art.129 al.2 C.pr.fiscală prevăd că, măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile, proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 4672/06.02.2012 este motivată, această măsură fiind justificată prin faptul că, ulterior instituirii măsurilor asiguratorii prin Decizia nr._/2/15.07.2011, contestatoarea a intabulat încă două blocuri, iar în perioada noiembrie 2011-ianuarie 2012, contestatoarea a vândut 30 de apartamente din totalul de 33, existând pericolul să fie înstrăinate și celelalte apartamente, iar recuperarea obligațiilor fiscale ar deveni imposibilă.
Referitor la lipsa inspecției fiscale anterior emiterii deciziei contestate, tribunalul reține că, potrivit art.129 al.3 C.pr.fiscală, măsurile asigurătorii pot fi luate chiar înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale, iar art.97 al.1 lit.a C.pr.fiscală reglementează printre procedurile și metodele de control fiscal în realizarea atribuțiilor de inspecție fiscală și controlul inopinat care constă în activitatea de verificare faptică și documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului. Ori, în speță, procesul verbal din data de 15.07.2011 atestă tocmai efectuarea unui astfel de control inopinat, metodă de inspecție fiscală pentru care nu era necesară emiterea unui aviz de inspecție fiscală.
Raportat la reaua-credință a organului fiscal în sensul că, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, imobilele pentru care s-au instituit aceste măsuri au fost subevaluate, este neîntemeiată, evaluarea acestora fiind efectuată potrivit raportului de evaluare globală a fondului imobiliar al jud. Cluj, întocmit de Camera Notarilor Publici.
Împotriva acestei decizii recurenta a formulat cerere de revizuire și a solicitat admiterea cererii de revizuire si desființarea deciziei civile nr. 321/R/2013 a Tribunalului Cluj, rejudecarea cauzei și admiterea recursului declarat cu consecința modificării Sentinței civile nr. 9667/03.05.2012.
În motivarea cererii de revizuire revizuienta susține că potrivit art. 9 alin.1 din Cod Procedură Fiscală, organul fiscal este întotdeauna obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei și în baza acestei prevederi legale se impunea ca anterior luării deciziei contribuabilului trebuia să i se ofere posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la măsurile ce urmau să se ia împotriva sa.
Revizuienta mai susține că instanța de fond si instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al său că instanța de recurs a omis a tine cont de unele argumente relevate în cererea de recurs ignorând în totalitate dreptul la apărare.
Asupra cauzei de față instanța retine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 322 Cod Procedură Civilă de la 1865, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere pentru motivele indicate la pct.1-10.
Revizuienta nu a indicat niciunul dintre motivele pentru care se poate cerere revizuire unei hotărâri date de instanța de recurs ci a invocat motive care pot face obiectul recursului.
Decizia tribunalului atacată prin cererea de revizuire nu evocă fondul cauzei.
Având în vedere faptul că decizia tribunalului nu evocă fondul cauzei si faptul că revizuienta nu si-a întemeiat cererea de revizuire pe unul din motivele invocate la pct.1-10 din art. 322 arătat anterior, cererea de revizuire este inadmisibilă si urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta D. I. M. împotriva Deciziei civile nr. 321/R/2013a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014.
Președinte, M. T. | Judecător, P. U. | Judecător, A.-M. B. |
Grefier, I.-M. P. |
Red.UP/VAM
2 ex./07.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 169/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 171/2014.... → |
|---|
