Obligaţia de a face. Sentința nr. 2901/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2901/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 8146/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2901/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant F. C. S. LA D. PROCESUAL ALES LA AV.L. și pe pârât I. P. MUNICIPIULUI BUUCRESTI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului av. L. R., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța constată că nu a fost achitată taxa de timbru.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea achitării taxei de timbru. Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, reprezentantul reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 25 de lei.
Instanța constată că s-a solicitat de către reclamant la data de 29 ianuarie 2014 repunerea cauzei pe rol, pe care o admite, reclamantul făcând totodată dovada domiciliului acestuia. (fila nr. 48 din dosar).
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 C.Proc. civilă, și art. 10 din Legea nr. 554/2004 aduce, din oficiu, în discuția părții reclamante, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, având în vedere că domiciliul reclamantului este în Municipiul București.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței respingerea excepției necompetenței teritoriale, motivând că deși reclamantul are domiciliul în București, are, conform vizei de flotant, reședință în Cluj.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.06.2013, reclamantul F. C. S. în contradictoriu cu pârâta I. P. MUNICIPIULUI BUCURESTI, a solicitat obligarea pârâtei să îi emită o hotărâre în temeiul Legii nr. 290/2003 prin care să îi stabilească cuantumul despăgubirilor care i se cuvin, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este moștenitorul mamei sale, F. C., decedată la data de 14.12.2009. Arată reclamantul că mama sa a depus în cursul anului 2003 o cerere pentru a beneficia de despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 290/2003 însă nu a primit nicio hotărâre în acest sens desi a depus toate actele care i-au fost solicitate.
In drept, cererea a fost intemeiată pe prevederile art .8 din legea nr 290/2003.
Deși legal citat pârâtul nu a delegat in fața instanței un reprezentant legal și nu a formulat intâmpinare.
Analizand cu precădere, in temeiul art 248 Cod procedură civilă, excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Cluj in judecarea cauzei de față această instanță reține următoarele
In situația în care potrivit normei de competență teritorială absolută, competența instanței se face prin raportare la domiciliul reclamantului, noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice și nu ca denumire dată domiciliului ales pentru comunicarea actelor de procedură.Or, la data promovării cererii deduse judecății reclamantul avea domiciliul municipiul București ( f.49).
Potrivit prevederilor art 10 alin. 3 din Legea nr 554/2004 :“ Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.”
Tribunalul Cluj nu este nici instanța de la domiciliul reclamantului și nici instanța de la domiciliul reclamantului, prin urmare se poate afirma că reclamantul a incercat să eludeze prevederile legale care reglementează normele de competență teritorială, procedând, in realitate, la o veritabilă alegere a instanței, raportat la maniera in care a inteles să inregistreze acțiunea de față.
Or, textul mai sus evocat, prin termenii imperativi pe care ii intrebuinteaza, a instituit, in domeniul litigiilor de drept adminsitrativ, un caz de competenta teritoriala exclusiva si nu alternativa astfel incat partile nu au posibilitatea de a stabili competenta altor instante. Masura nu este “in favorem”, deoarece ar insemna renuntarea la un drept procesual, aspect care nu poate fi validat de către instanță.
Pentru considerentele mai sus expuse instanta, in temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 2 pct. 3, art. 136 alin. 4 raportat la art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj in privința judecării acțiunii promovate de reclamantul F. C. S. in contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Municipiului București și va declina competența in favoarea Tribunalului București-Secția de contecios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj in privința judecării acțiunii promovate de reclamantul F. C. S., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. R. în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 25, . in contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Municipiului București cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp. B, sector 1,
Declină competența in favoarea Tribunalului București-Secția de contecios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică din 28 martie 2014.
Președinte, M.-F. B. | ||
Grefier, O. S. |
Red.M.F.B.
Tehnored.V.A.M.
4 ex./24.04.2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3115/2014.... → |
|---|
