Anulare act administrativ. Sentința nr. 3117/2013. Tribunalul CONSTANŢA

De asemenea, potrivit Contractului de concesiune_/15.06.2000 aceleași părți au convenit și asupra concesionării terenului în suprafață totală de_,79 mp, cuprins în PUD, aprobat de către Consiliul Local prin HCLM nr. 75/24.02.2000, respectiv nr. 105/23.03.2000, pentru realizarea obiectivului Proiect al programului de dezvoltare edilitară urbană a M. C. – Zona Faleză, pentru construcția de locuințe ( filele 102-104, vol 1 dosar_ )

Terenul ce a făcut obiectul convențiilor anterior menționate nu a fost predat la data încheierii acestora, ci ulterior, aspect care rezultă și din titlul executoriu reprezentat de Sent.civ 4853/. pronunțată de Tribunalul C. (filele 114-122, vol.1 dosar_ ) în care a fost stabilită în sarcina M. C. obligația de predare, iar încredințarea către FIN.CO.GE.RO S..a executării lucrărilor de urbanizare necesare pentru urbanizarea zonelor cuprinse în PUD indicate în contractele de concesiune anterior menționate, a fost aprobată prin HCLM 258/23.04.2009 ( fila 132, vol.1, dosar_ )

Prin art.12 din Legea nr.50/1991 se dispune că:

(1) Autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizațiilor de construire sau de desființare poate fi cerută, în condițiile legii, și de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții”.

(2) O dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei.”

Declanșarea controlului de legalitate în contencios obiectiv se realizează de către Prefect în considerarea unui interes legitim public,tutela administrativă” având vedere protejarea unui interes general, care poate fi uneori lezat în condițiile descentralizării administrative

Atribuțiile persoanelor de drept public, adică drepturile și obligațiile în regim de putere publică fundamentează capacitatea acestora de a intra în raporturi juridice, proprio nomine, cerute de necesitatea realizării competenței.

Obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale revine președinților consiliilor județene, primarilor și organelor de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene cărora legea le recunoaște și dreptul să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.

Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcții, pe întregul teritoriu al țării, și de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile și sancțiunile prevăzute de prezenta lege, după cum se dispune prin art.29 alin.1 din Legea nr.50/1991 și, în egală măsură să sesizeze P., pentru a solicita în instanță anularea autorizației de construire, în temeiul art.12 din lege, aspecte incidente în speță.

După cum se poate observa, în susținerea motivelor de nulitate invocă reclamantul nerespectarea dispozițiilor art. 7 al.1 lit.b din legea 50/1991, republicată potrivit cu care autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente :

(..) dovada în copie legalizată a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extras de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel

De asemenea invocă reclamantul faptul în atare situație nu poate fi clarificată delimitarea între terenurile aparținând domeniului public de interes național (plaja și faleza Mării N.) și terenul concesionat, iar operațiunea de autorizare a lucrărilor de stabilizare a taluzului ( care face obiectul autorizațiilor de construire nr. 621/21.04.2010 stabilizare taluz și nr. 1072/26.07.2010 pentru stabilire taluz etapa a II-a), cu referire la lucrările efectuate dincolo de limita țărmului, poate avea ca titular doar persoana care are calitate de administrator al domeniului public potrivit art. 2 alin.2 din OUG 107/2002.

Așadar apreciază instanța că în speță reclamantul invocă dispozițiile art. 7 al.1 lit.b din legea 50/1991 prin prisma eventualelor lucrări a căror executare a fost autorizată și care urmau a fi executate sau au fost executate dincolo de limita țărmului, respectiv pe domeniul public de interes național, prezentarea extrasului de plan cadastral și extrasului de carte funciară prezentând relevanță sub aspectul evidențierii titularului dreptului real asupra terenului.

Rațiunea legiuitorului care a înțeles să solicite extras actualizat de carte funciară rezidă în obligația de autorității de a proteja titularii drepturilor reale asupra terenurilor care s-ar putea confrunta cu executarea de către terți a unor lucrări de construcții pe terenurile acestora, cu încălcarea dreptului de proprietate.

Pentru lămurirea acestui aspect reclamantul a solicitat în susținere, iar Tribunalul a apreciat ca fiind utilă administrarea probei cu expertiză topografică, care a fost efectuată în cauză de expert I. I..

Concluziile expertizei au relevat faptul că obiectivele edificate în baza autorizațiilor de construire în discuție exced parțial limita estică a terenului în domeniul privat al Mun. C., stabilit a fi utilizat în Proiectul de dezvoltare edilitară în zona Faleză Nord, respectiv pentru lucrările de utilitate publică aferente ansamblului rezidențial, fiind evidențiate cu indicativele S1 –S6 potrivit schiței anexă la raportul de expertiză și care fac obiectul AC 621/2010, respectiv 1072/2010 .(fila 15, dosar._, vol.3)

Relativ la Autorizația de construire nr. 628/22.04.2010, având ca obiect sistematizarea verticală și realizare căi de acces auto și pietonal la ansamblul rezidențial, se reține în cuprinsul raportului de expertiză, că terenul ce face obiectul acesteia, prin poziționarea și descrierea sa, nu poate interfera cu terenul domeniul public de interes național.

Astfel fiind instanța apreciază că legalitatea acestui act administrativ nu se mai impune a fi analizată, dat fiind motivul invocat în susținere de către reclamant.

Apreciază expertul că pentru diferențele constatate atât în plus, cât și în minus, este posibil să existe o motivație de ordin geotehnic, pentru dispunerea lucrărilor de stabilizare a taluzului pe elemente naturale specifice zonei și nu pe limita convențională consemnată în documentația cadastrală

Se mai reține, de asemenea, în sensul că la data expertizei nu a fost prezentată o documentație cadastrală a terenului care se situează în domeniul public, pentru completarea studiului comparativ. Din punct de vedere tehnic, deoarece limita între domeniul privat al M. C. și domeniul public al statului, în zona studiată, nefiind materializată, poate avea caracter difuz din cauze naturale (variază periodic și neomogen), recomandă expertul ca M. C. și titularul dreptului de administrare a domeniului public de interes național, să reitereze procedura delimitării.

În referire la aspectele invocate în apărare, în sensul că la data întocmirii documentațiilor aferente, au fost emise avizele necesare emiterii autorizațiilor de construcție, chiar de către persoana care are calitatea de administrator al domeniului public de interes național care nu a avut obiecțiuni relativ la delimitarea proprietății, Tribunalul reține că pentru lucrarea Stabilizare taluz ce face obiectul AC 621/21.04.2010, Direcția Apelor Dobrogea Litoral a emis Avizul de gospodărire a apelor nr. 11/16.02.2010 (filele 47,48, vol.1 dosar_ ) în care sunt mențiuni relativ la situația existentă, fiind precizat faptul că potrivit procesului verbal privind stabilirea vecinătăților între domeniul public de interes național (plajele litoralului românesc al Mării N.), administrat de Administrația Națională și domeniul privat al Primăriei M. C. nr. 8231/21.12.1999, terenul aferent este în domeniu administrat de Primăria M. C., cu excepția suprafeței de 19m lungime și 5m lățime, situată în partea sudică în care există plaja administrată de A.N. Apele Române.

Avizul în discuție a fost emis însă sub condiția de a nu se executa lucrări pe plaja situată în partea sudică, respectiv stabilizarea taluzului cu zid de tip B4,pe lungimea de 19m, stabilindu-se totodată în sarcina executantului lucrărilor obligația de a nu afecta în nici un fel plaja aflată în administrarea AN Apele Române și calitatea apei Mării N..

De asemenea, în referire la lucrarea Stabilizare taluz etapa 2, ce face obiectul AC 1072/26.07.2010 (filele 300 -301 vol.1 dosar._ /2010), Direcția Apelor Dobrogea Litoral a emis Avizul de gospodărire a apelor nr. 58/11.06.2010 în care sunt mențiuni relativ la situația existentă fiind precizat de asemenea procesul verbal privind stabilirea vecinătăților între domeniul public de interes național (plajele litoralului românesc al Mării N.), administrat de Administrația Națională și domeniul privat al Primăriei M. C. nr. 8231/21.12.1999.

Și acest aviz de gospodărire a apelor a fost emis sub condiția de a nu se executa lucrări pe plaja situată în partea sudică a terenului, respectiv stabilizarea taluzului nu va reduce suprafața de plajă existentă.

Relativ la procesul verbal de delimitare menționat anterior, invocat de pârâți în susținere, instanța reține în speță efectuarea unei operațiuni de delimitare a domeniului public de interes național și a domeniului privat al unității administrativ teritoriale consemnată în Procesul verbal de delimitare nr. 8231/21.12.1999 ( fila 245) încheiat între CNAR S.A. Direcția Apelor și Primăria M. C., însă la momentul de referințăpărțile au înțeles să imprime situației constatate un caracter provizoriu, operațiunea urmând a fi definitivată după întocmirea cadastrului plajelor.

O astfel de operațiune de întocmire a cadastrului și de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și a dreptului de administrate în favoarea Administrației Naționale Apele Române, reține instanța, a fost efectuată în mod parțial pe parcursul soluționării cauzei, fiind emisă de către OCPI Încheierea nr._/20.04.2012 (fila 105, vol. 3 Dosar_ ), aspect care a fost avut în vedere de expert la momentul formulării Completărilor la raportul de expertiză judiciară, fiind menținute concluziile potrivit cu care zonele identificate cu S 5 și S6 se situează în imobilul domeniul public.

Procesul verbal de delimitare încheiat în condițiile anterior menționate a fost avut în vedere și la adoptarea HCLM 16/28.01.2000 privind delimitarea proprietății private a M. C. de domeniul public de interes național în zona falezei de nord pe tronsonul cuprins între digul de nord al Portului Tomis la sud și canalul de deversare a lacului Tăbăcăriei la nord.(fila 33 vol, 3 dosar_/111/2011), act administrativ în temeiul căruia, au fost efectuate demersuri în cursul anului 2001, în vederea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, fiind emise în acest sens Încheierile de carte funciară nr. 1347, 1343, 1341,1344,1342 din 22.02.2001 (filele 25-45 vol. 3 dosar_ )

Relativ la aspectul publicității imobiliare se reține în sensul că au mai fost efectuate demersuri, atât anterior cât și ulterior momentului emiterii actelor administrative contestate, fiind emise de OCPI Încheierile de carte funciară nr._/26.02.2010,_/26.02.2010,_/ 26.02.2010,_/ 26.02.2010,_/26.02.2010, respectiv_ /03.09.2010 și_/ 18.10.2010 (filele 223- 243, vol. 1 dosar_ ), efectuându-se în fapt actualizarea și conversia numerelor cadastrale vechi, înscrise în cartea funciară în condițiile anterior menționate.

Apărarea pârâților relativ la incidența dispozițiilor art. 27 din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară nu va fi avut în vedere de instanță, atât față de considerentele anterior enunțate, dar și prin raportare la concluziile raportului de expertiză topografică.

Instanța reține de asemenea incidența dispozițiilor legii 213/1998, cu modificările și completările ulterioare privind bunurile proprietate publică în care sunt cuprinse în lista anexă bunurile reprezentând faleza și plaja mării, ca fiind domeniul public a al statului, aspecte reglementate și prin dispozițiile art. 3 al.1 din legea 107/1996, a apelor și dar și atribuțiile de administrare a acestor bunuri potrivit disp. art. 4 al.2, respectiv art. 2 al.2 din OUG 107/2002.

Astfel fiind Tribunalul apreciază față de considerentele de fapt și de drept enunțate că autorizațiile de construire nr. 621/21.04.2010 având ca obiect stabilizare taluz și nr. 1072/26.07.2010 având ca obiect stabilire taluz etapa a II-a, au fost emise relativ la suprafețele identificate cu S1-S6 potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert I. I., fără a se face dovada în condițiile art. 7 al. 1 lit.b din legea 50/1991 R, a existenței dreptului de proprietate, condiții în care va dispune în temeiul disp. art. 12 al.1 din legea 50/1991 cu referire la disp. art. 18 al.1 din legea 554/2004, anularea în parte a actelor administrative cu privire la aceste suprafețe, urmând a respinge celelalte pretenții formulate.

În referire la cererea privind intervenția accesorie în interesul pârâtului P. M. C., față de soluția asupra cererii principale urmează a dispune admiterea sa în parte.

În temeiul disp. art. 274 și urm c.proc.civ și având în vedere soluția pronunțată asupra fondului Tribunalul urmează a dispune compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și pârâtul P. M. C. și în final obligă pârâtul P. M. C. să achite reclamantului suma de 1380 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererile conexate privind pe reclamant P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., cu sediul în C., ., FIN.CO.GE.RO. S.., cu sediul în C., A. I., nr. 11/13, ., având ca obiect anulare act administrativ.

. Dispune anularea în parte a Autorizațiilor de construire nr. 621/2010, respectiv 1072/2010 emise de P. M. C., respectiv în ceea ce privește realizarea lucrărilor ce fac obiectul acestora, în zonele care exced limitei domeniului M. C., identificate cu S1- S6 potrivit Planului de situație anexă la raportul de expertiză realizat de expert I. I..

Respinge restul pretențiilor ca nefondate.

Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenient M. C., cu sediul în C., .,.

Compensează în parte cheltuielile de judecată și în final obligă pârâtul P. M. C. să achite reclamantului suma de 1380 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29.05.2013

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. N. D. V. S.

Red./tehnored. Jud. CN/28.06.2013/2.ex

.>