Obligaţia de a face. Sentința nr. 4376/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4376/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 5437/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4376/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul T. Ș. L., domiciliat în M., ., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004 se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, în raport de art. 238 NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi.
Instanța, în temeiul disp. art.255 cu ref. la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de fața constata :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 30.05.2013, reclamantul T. STFAN-L. a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. la înmatricularea fără plata taxei de timbru de mediu prevazuta de OUG nr.9/2013, a autoturismului marca Audi A4 cu numărul de identificare WAUZZZ8DZTA175293.
In motivarea in fapt a cererii, arata reclamnatul ca pentru inmatricularea autoturismului sau, fabricat in 1996 si inmatriculat prima data in 8.03.1996 este obligat la plata timbrului de mediu conform OUG 9/2013. Prin stabilirea acestei taxe, sustine ca se incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, art.34-36 din TFUE, redand in continuare continutul articolelor invocate.
Apreciaza reclamantul ca OUG 9/2013 incalca principiul „poluatorul plateste” si nu se poate aplica in forma promulgata, fiind discriminatorie, abuziva si confuza si in totala contradictie cu legislatia UE, dar si cu legislatia nationala in vigoare.
De aemenea, art.4 din OUG nr.9/2013 instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe.
Pârâta Instituția P. Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., legal citată, nu și-a precizat poziția procesuală asupra cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Reclamantul este deținător al unui vehicul folosit inmatriculat anterior in Spania, marca Audi A4, conform certificatului de înmatriculare atașat la dosar
Prin cererea înregistrată sub nr._/4.03.2013 la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului, fără plata timbrului de mediu, demers la care pârâta a prezentat un punct de vedere potrivit adresei nr._/5.04.2013, prin care face cunoscut refuzul efectuării operațiunii de înmatriculare fără documentația stabilită de disp art. 7 din OMAI 1501/2006, inclusiv dovada plătii timbrului de mediu prevazut la art.4 lit.a din OUG 9/2013..
In consecința, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. la înmatricularea autovehiculului, înmatriculat pentru prima dată în alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012 .
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din același act normativ refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este reprezentat de exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, instanța va analiza dacă refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul deținut de reclamant, în condițiile în care nu a fost achitată taxa de timbru de mediu prevazuta de art.4 din OUG nr.9/2013, reprezintă sau nu un refuz nejustificat în accepțiunea disp. art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv o exprimare explicită a voinței de a nu efectua operațiunea administrativă solicitată.
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501 din 13 nov. 2006, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită prin dispozițiile legale incidente.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat în alt stat comunitar, fiind vorba despre un autoturism rulat, care urmează a se înmatricula în România.
Potrivit art. 4 din OUG nr._:
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de timbru de mediu instituită cu ocazia primei înmatriculări in Romania, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant– art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de timbru de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate achizitionate dintr-un stat membru UE, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule prevazuta de OUG 50/2008, sau taxa pentru emisii poluante prevazut ade Leg.9/2012 și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia in sensul unei discriminari interzisa prin prevederile legale comunitare.
In cauza N., CJCE a statuat ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piața naționala.”
Masurile fiscale stabilite prin OUG 9/2013 nu sunt de natura sa descurajeze punerea in circulatie a autovehicolelor de ocazie cumparate din alte state membre, din moment ce taxa trebuie platita o singura data indiferent daca autovehiculul este nou sau rulat si indiferent daca provine de pe piata romaneasca sau din alt stat membru al UE.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, cauzele pronuntate de CJCE in legatura cu taxa de poluare nu sunt incidente in cauza, intrucat nu exista o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care, aceasta este datorată atat de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România cat si de cei carora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotarare judecatoreasca.
In preambulul OUG 9/2013 s-a prevazut ca „ prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.”
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea, formulată de reclamantul T. Ș. L. – CNP_, domiciliat în M., ., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu recurs la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. A. N.
Thred.jud.E.C./ 4ex/13.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3117/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1803/2013. Tribunalul... → |
|---|
