Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1729/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/09.03.2012, petentul S. D. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 560 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, precum și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

În fapt, s-a reținut că, la data de 09.03.2012, în C., . petentul a condus autoturismul marca Renault cu număr de înmatricularea_ pe . în aproprierea intersecției cu . de depășire a autoturismelor aflate înaintea sa încălcând marcajul simplu continuu intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare_ care se afla în mijlocul intersecției cu intenția de a vira stânga pe . circulau pe același sens de mers, respectiv către .> În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, petentul a consemnat următoarele: „contest procesul-verbal pentru că locul nu a fost identificat corect și afirmația despăgubirii conform legii nr. 136/1995, că eu sunt cel acroșat”.

În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Conform art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Referitor la motivele de nulitate invocate de petent, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele motive.

Astfel, în ceea ce privește faptul că petentul ar fi fost sancționat în baza art. 120 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „se interzice depășirea vehiculelor în intersecții nedirijate”, instanța constată că petentul nu a fost sancționat în art. 120 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, ci în baza art. 120 alin. 1 lit. i din același act normativ (astfel cum reiese în mod clar din procesul-verbal) care prevede o altă situație de interzicere a depășirii decât cea menționată de litera a, și anume interzicerea depășirii vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acestea prevăd următoarele: „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.

Astfel, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesară existența unei situații premisă, și anume cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.

Or, în cauza de față, petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal contestat, fapt atestat de semnătura acestuia pe procesul-verbal, precum și de obiecțiunile realizate de acesta la momentul întocmirii procesului-verbal și consemnate de agentul constatator în procesul-verbal.

Rezultă astfel că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, din moment ce petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal contestat. Iar, faptul că procesul-verbal este semnat și de o altă persoană la rubrica „martor-asistent” (care, conform susținerilor intimatului, este intervenientul din prezenta cauză, respectiv F. I.) nu poate atrage nulitatea procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 1169 Codul civil din 1864 (aplicabil în speță, față de data introducerii plângerii contravenționale), revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.

Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.

În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).

Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul a arătat că circula pe . spatele unui autoturism marca Ford care se deplasa cu viteză mică și a hotărât să-l depășească, dar nu înainte de a semnaliza intenția de schimbare a benzii de mers și de a se asigura că din sens opus nu se aproprie alt vehicul; iar, în momentul în care fiind angajat în depășire, a ajuns paralel cu mașina marca Ford, șoferul acesteia a tras brusc de volan, având intenția de a vira pe .-a acroșat.

Astfel, din cele relatate în plângerea contravențională, instanța reține că petentul nu a invocat nimic în legătura cu fapta pentru care a fost sancționat, respectiv dacă a încălcat sau nu linia continuă, ci a contestat temeinicia procesului-verbal sub aspectului faptului că acesta nu ar fi vinovat pentru coliziunea dintre autoturismul său și cel al intervenientului întrucât intervenientul era obligat să acorde prioritate când a dorit să vireze la stânga.

Cu titlu preliminar, așa cum s-a arătat și anterior, instanța constată că, prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat pentru că ar fi încălcat marcajul simplu continuu. Astfel încât temeinicia procesului-verbal va fi analizată de instanță sub aspectul faptei reținute în sarcina petentului, iar nu sub aspectul stabilirii persoanei vinovate în producerea impactului dintre autoturismul condus de petent și cel condus de intervenient, sau al stabilirii faptului dacă intervenientul a semnalizat sau nu intenția de depășire, întrucât petentul nu a fost sancționat pentru că ar fi acroșat autoturismul condus de intervenient; acest aspect fiind descris de agentul constatator, în cuprinsul procesului-verbal, doar ca o urmare a faptei pentru care a fost sancționat petentul.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nefăcându-se dovada contrară celor reținute prin actul sancționator.

Instanța constată că un prim aspect ce trebuie lămurit este locul în care s-a reținut că petentul ar fi încălcat marcajul simplu continuu.

Astfel, în cuprinsul procesului-verbal contestat, petentul a arătat că înțelege să conteste procesul-verbal pentru că locul nu a fost identificat corect.

Deși, prin plângerea contravențională, petentul nu a reluat acest aspect, în cadrul cercetării la fața locului, petentul a arătat instanței că incidentul rutier s-ar fi produs pe . .. D., circulând spre . în intersecția dintre . . puțin înainte de această intersecție.

Instanța reține că această susținere a petentului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Dimpotrivă, instanța constată că, prin această susținere a petentului, se creează o contradicție cu ceea ce a relatat petentul în cuprinsul plângerii contravenționale, respectiv „în momentul în care fiind angajat în depășire, am ajuns paralel cu mașina marca Ford, șoferul acesteia a tras brusc de volan, având intenția de a vira pe .-a acroșat”.

Or, din chiar cele relatate de petent în cuprinsul plângerii, reiese că intervenientul F. I. se afla pe . avea intenția de a vira stânga pe . că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs în intersecția dintre . . F. I. nu ar fi avut posibilitatea efectivă de a vira la stânga înainte de această intersecție.

Pe de altă parte, având în vedere fapta pentru care a fost sancționat petentul, respectiv pentru că a încălcat marcajul simplu continuu, instanța constată că nu prezintă importanță locul în care s-a produs impactul dintre cele două autovehicule.

Sub acest aspect, instanța reține însă că era necesară descrierea de către agentul constatator a impactului dintre cele două autoturisme și a avariilor suferite de acestea (consemnate în partea inițială a declarațiilor date de persoanele implicate – filele 15 și 16) atât timp cât existența contravenției sancționate de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 este condiționată de producerea unui accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Astfel, deși petentul a susținut că impactul s-ar fi produs înainte de intersecția cu . că această apărare nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

Instanța mai reține că reiese din însuși cuprinsul procesului-verbal, mai exact din descrierea situației de fapt, că petentul a fost sancționat pentru că a început depășirea autoturismelor în aproprierea intersecției cu .>