Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1315/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1315/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 10243/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1315/RCA
Ședința publică din data de 02.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent ., cu sediul în C., ., cam. 1, județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 938/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ C. – INSPECȚIA M., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei le ordine, se constată lipsa părților.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesuale, de asemenea arată că intimatul a transmis prin fax întâmpinare.
Instanța, asupra excepției tardivității recursului invocată de intimat prin întâmpinare, constată că hotărârea a fost comunicată către petent la data de 08.03.2013, iar recursul a fost formulat la data de 25.03.2013 cu respectarea termenului de 15 zile calculate pe zile libere, respinge excepția de tardivitate a recursului, constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta S.C. Z. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.04.2012 întocmit de intimat pe baza procesului-verbal de control nr._/05.04.2012.
În motivare, petenta a arătat că inspectorii de muncă au constatat în fals faptul că aceasta a primit la muncă pe numita G. C. întrucât aceasta din urmă se găsea la punctul de lucru al societății în vederea susținerii unei probe de lucru.
S-a mai arătat că, în data de 04.04.2012, numita G. C. s-a prezentat la punctul de lucru al petentei ca urmare a unui anunț din ziarul Telegraf referitor la existența unui post vacant de ajutor de ospătar în cadrul societății petente pentru a susține o probă de lucru.
Petenta a considerat că acest lucru este permis de dispozițiile legale, precum și de regulamentul intern, fiind prevăzută verificarea aptitudinilor profesionale anterior angajării, ca parte integrantă.
Aceasta a mai precizat că, deși le-a fost adusă la cunoștință inspectorilor de muncă această situație, aceștia au consemnat în fals o altă stare de fapt, sintagma „a fost găsită la lucru” implicând că persoana presta muncă pentru societatea petentă din poziția de facto a unui angajat față de angajator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 și ale art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori, și în măsura în care necesitatea va ieși din dezbateri, cu expertiză și interogatoriu.
Au fost atașate, în copie: procesul-verbal contestat, procesul-verbal de control nr._/05.04.2012, înștiințarea din data de 04.04.2012, declarația olografă a numitei G. C..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondate.
Intimatul a precizat că, în contextul desfășurării unui control general privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici, la data de 04.04.2012, la locul de muncă unde își desfășoară activitate petenta situat în C., ., a fost identificată numita G. Constanta, care a menționat faptul că prestează muncă pentru petentă, în funcția de muncitor necalificat, de la data de 04.04.2012, fără a fi semnat contract de muncă, lucrând cu normă de 4 ore/zi, cu un program de la 08.00 la 12.00, fiind în probă.
Intimatul a menționat că, din verificările inspectorilor de muncă în registrul de evidență al salariaților listat la data de 19.06.2012, nu rezultă înregistrarea și transmiterea contractelor de muncă pentru persoana menționată la momentul controlului.
De asemenea, intimatul a arătat că acest control a continuat în data de 05.04.2012, la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă C., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de control nr._/05.04.2012. Astfel, din conținutul fișei de identificare, a rezultat fără echivoc prestarea muncii pentru și sub autoritatea petentei, persoana identificată menționând: funcția, data angajării, programul de lucru; toate acestea întrunind elementele constitutive ale contractului individual de muncă potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003.
Intimatul a arătat că obligația de a încheia contractul individual de muncă incumbă angajatorului înainte de începerea raporturilor cu salariatul, acesta fiind sensul dat redactării articolului 16 din Legea nr.53/2003.
Totodată, s-a mai susținut că, în cadrul activității, intră și perioada de probă care potrivit articolului 31-33 din Codul M., reprezintă o etapă care aparține executării contractului individual de muncă.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă în vedere regimul sancționator aspru prevăzut de lege în aplicarea principiului protecției salariaților care guvernează întreg sistemul legislației muncii din România atunci când este pusă în cauză angajarea fără contract individual de muncă în formă scrisă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele din C.proc.civ.
Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: fișele de identificare, verificarea din registrul de evidență al salariaților listat la data de 19.06.2012, înștiințarea, procesul-verbal de control nr._/05.04.2012, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă, plan de măsuri, procesul-verbal contestat, înștiințarea de plată.
La termenul din data de 19.07.2012, în temeiul art. 167 C.proc.civ, considerând-o utilă, concludentă și pertinentă cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar, pentru petentă, și proba testimonială cu martorul G. Constanta, acesta fiind audiat în ședința publică din data de 17.01.2013.
Prin sentința civilă nr. 938/24.01.2013 Judecătoria C. respins plângerea contravențională formulată ca nefondată, reținând următoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.04.2012, petenta S.C. Z. M. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul M.).
În fapt, s-a reținut că petentul a primit la muncă o persoană, respectiv pe numita G. Constanta, începând cu data de 04.04.2012, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Codul M..
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
De asemenea, instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate a procesului-verbal, formulând critici referitoare doar la temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 Cod civil, se reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în temeiul art.1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă cerința referitoare la sarcina probei, care aparține celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aceasta, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, instanța constată că, potrivit art. 31-36 din OG nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea prezumției de nevinovăție și dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în sensul că petenta a primit la muncă o persoană, respectiv pe numita G. Constanta, începând cu data de 04.04.2012, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității.
Temeinicia situației de fapt reținute prin procesul-verbal reiese din fișa de identificare completată de G. Constanta (fila 22). Astfel, cu ocazia controlului, aceasta a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate în funcția de muncitor necalificat, începând cu data de 04.04.2012, cu o normă de 4 ore/zi și cu program de lucru de la ora 8.00 la 12.00, fiind în probă.
De asemenea, din declarația martorei dată în fața instanței, reiese că acesta presta muncă în favoarea petentei, aceasta menționând că „ am scos mâncarea din bucătărie, am aranjat coșurile cu pâine și am pus mâncarea pe linia de autoservire”, atribuții specifice postului.
Situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este susținută și din extrasul din registrul electronic al salariaților aflat la fila 31 din dosar, din care reiese că martorul G. Constanta nu avea încheiat contract individual de muncă la data controlului – 04.04.2012, acesta fiind încheiat ulterior cu dată de început a activității la 13.04.2012.
Instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta a arătat că, la momentul controlului, acesta verifica aptitudinile profesionale ale martorului G. Constanta, anterior angajării, ca parte integrantă a procesului de selecție, potrivit dispozițiilor legale, precum și regulamentului intern al societății.
Instanța reține că art. 29 din Legea nr. 53/2003 (Codul M.) prevede următoarele:
„(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2) Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(3) Informațiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informații în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foștii săi angajatori, dar numai cu privire la activitățile îndeplinite și la durata angajării și numai cu încunoștințarea prealabilă a celui în cauză.”
Astfel, această dispoziție legală nu prevede modalitățile în care urmează a se realiza verificarea aptitudinile profesionale și personale, arătând doar că acestea sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
De asemenea, alineatele 2 și 3 ale art. 29 prevăd posibilitatea angajatorului ca, în cadrul verificării prealabile, să solicite anumite informații eventualului angajat, precum și foștilor angajatori ai acestuia.
Instanța reține că, deși petenta a invocat faptul că această verificare era prevăzută în regulamentul intern, acesta nu a fost depus la dosarul cauzei astfel încât instanța să verifice modalitatea prevăzută pentru verificarea aptitudinilor profesionale și personale a eventualilor angajați ai societății petente.
În lipsa unei definiții legale a modalităților de verificare a aptitudinilor profesionale și personale, precum și în lipsa unui regulament intern al societății petente, instanța reține că această fază prealabilă nu trebuie confundată cu perioada de probă care, conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 53/2003, reprezintă o etapă ce aparține executării contractului individual de muncă și pe durata sau la sfârșitul căreia contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Astfel dacă perioada de probă reprezintă o executare efectivă a contractului de muncă, respectiv o prestare a muncii conform caracteristicilor specificate în contractul individual de muncă, verificarea prealabilă nu poate avea aceeași semnificație.
În cauza de față, instanța reține că modalitatea prin care s-a realizat verificarea aptitudinilor profesionale și personale a martorei G. Constanta corespundea în fapt perioadei de probă.
Aceasta reiese din fișa de identificare (fila 22) și din declarația martorului dată în ședință publică, conform cărora, la data de 04.04.2012, G. Constanta presta, în mod efectiv, muncă specifică postului, având un program de 4 ore/zi, ceea ce implica, în mod necesar, încheierea contractului de muncă în formă scrisă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut, prin procesul-verbal contestat, în sarcina petentei, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul M.).
Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere împrejurarea că fapta contravențională a fost constatată în urma unui control care viza identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici, din această perspectivă, rezultând că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, angajarea de persoane fără contract de muncă fiind privită ca o faptă de gravitate crescută, ceea ce este atestat și de modificările legislative care au mărit cuantumul amenzii, precum și încadrarea faptei de primire la muncă a mai mult de 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, ca infracțiune, potrivit art. 264 alin. 3 din Codul muncii, întrucât asemenea practici afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat și regimul asigurărilor sociale institut în beneficiul salariatului, având de asemenea efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
De asemenea, instanța mai reține că petenta nu a adus dovezi în sensul că fapta săvârșită este de gravitate redusă, astfel încât sancțiunea amenzii este necesară pentru corectarea pe viitor a conduitei contravenientei în derularea activității de angajator, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă în atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.04.2012 formulată de petenta S.C. Z. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C., menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunea aplicată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs petentul, solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale cu avertismentul, reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție expuse în plângerea introductivă de instanță
Față de recursul formulat intimatul-organ constatator a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat ac nefundat.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.04.2012, petenta S.C. Z. M. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul M.).
În fapt, s-a reținut că petentul a primit la muncă o persoană, respectiv pe numita G. Constanta, începând cu data de 04.04.2012, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Codul M..
Din punct de vedere juridic, declarația dată la momentul controlului,pe proprie răspundere, de numita G. C., care a declarat că lucrează pentru petentă ca muncitor necalificat, începând cu data de 4.04.2012, indicând inclusiv programul de muncă, are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care potrivit art. 1206 cod civil nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză, astfel că în mod legal instanța de fond a reținut săvârșirea contravenției pentru care petenta a fost sancționată.
Potrivit însă art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea OG 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravenționala trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin urmare, pentru aceste argumente si văzând posibilitatea oferita prin art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplica si in lipsa unei prevederi exprese in actul de sancționare a contravenției respective,
Față de criteriile de individualizare a sancțiunii enumerate de textul legal, ținând seama de perioada minimă de timp în care numita G. C. a lucrat fără contract de muncă,
În temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a admite recursul formulat, a
modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a plângerii formulate și a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurent petent ., cu sediul în C., ., cam. 1, județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 938/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE PRIN INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ C. – INSPECȚIA M., cu sediul în C., ., județ C..
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite, în parte, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 05.04.2012 de organul constatator.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.T.
Tehnored.jud.A.B.S./2 ex./21.10.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1569/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1855/2013.... → |
|---|
