Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1569/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1569/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 30450/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1569
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă S. E. domiciliată în Constanta, ., Jud. C., în contradictoriu cu intimata P. M. C., cu sediul în C., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.3811/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru intimat răspunde av. Coconi Tasy în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar; lipsă fiind recurenta petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și borderoul centralizator - onorarii avocațiale .
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției respectă condițiile de legalitate impuse de lege iar recurenta petentă se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, oprind în mod voluntar autoturismul în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrată sub nr._, petenta S. E. a solicitat in contradictoriu cu intimatul P. M. C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.11.2012 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, se arată că din cuprinsul procesului-verbal contestat lipsesc mențiunile privind calitatea agentului constatator și că acesta trebuia să aplice sancțiunea avertismentului având în vedere gravitatea redusă a faptei.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus transcrierea mecanică a procesului-verbal contestat și planșa foto.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 140 lei, întrucât a oprit voluntar autoturismul marca DAEWOO cu numărul de înmatriculare_ pe platoul gară CFR, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/16.05.2012, instanța reține că acesta conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute exprese de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind îndeplinită condiția de legalitate.
În cauză nu au fost invocate motive de nulitate relativă virtuală care să fi produs petentei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Instanța a constatat că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesului-verbal contestat, nu a propus probe în susținerea plângerii și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi ascultată, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Constatând că sancțiunea aplicată pentru fapta săvârșită și necontestată de petentă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat se bucură de legalitate și temeinicie și, în consecință, va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Constatând că petenta a căzut în pretenții, în sensul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat la plata către intimat a sumei de 370 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În termen legal petentul a formulat recurs împotriva sentinței civile 3811/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se invocă nulitatea procesului verbal pentru lipsa mențiunii privind calitatea organului constatator, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul, restituirea sumei de 70 lei achitată cu titlu de amendă.
Recurenta aduce critici și cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, considerând că acestea reprezintă o cheltuiala voluptorie.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecarea recursului se reține că acesta este nefondat pentru următoarele aspecte:
În procesul verbal s-a indicat numele organului constatator din cadrul Poliției Comunitare C. care a întocmit procesul verbal de contravenție, astfel că, nu se poate reține nelegalitatea procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor.
Cu privire la reindividualizarea sancțiunii se reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar amenda aplicată de organul constatator este în raport de gradul de pericol social concret al faptei stabilit din prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la motivele de recurs privind cheltuielile judiciare se reține:
Potrivit Codului de procedură civilă:
Art. 274 (1)Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
(2)Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
(3)Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Art. 275 Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Art. 276 Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Art. 277 Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Analizând cererea în discuție privind obligarea petentei recurente la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, prin prisma ansamblului probator existent la dosar și a dispozițiilor art. 274 al.1 C.pr.civ., potrivit cu care „partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”, tribunalul o apreciază ca întemeiată.
Principiul care rezultă din aceste dispoziții, la baza cărora stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu procesul, în toate fazele sale, cu condiția ca partea ce le solicită să fi obținut câștig de cauză.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții se observă că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar, natura juridică a cheltuielilor de judecată este acea despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Presupunând finalizarea unui proces, cheltuielile de judecată apar pe de o parte ca fiind prejudiciul material suferit de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, ca fiind despăgubirile acordate, sumele încuviințate de instanță a fi returnate părții care a câștigat procesul. Față de cele reținute, natura juridică a cheltuielilor de judecată apare ca fiind una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală, și, totodată, despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.
P. aceste aspecte în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.pr.civ., instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă S. E. domiciliată în Constanta, ., Jud. C., în contradictoriu cu intimata P. M. C., cu sediul în C., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.3811/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond C.M.T.
Red. Decizie jud.M.C./11.11.2013
Dact.gref.G.C.2 ex./14.11.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1045/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1315/2013.... → |
|---|
