Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1316/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1316/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 11706/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316/RCA
Ședința publică din data de 02.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent Ș. D. F., cu domiciliul în C., ., județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1091/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei le ordine, se constată lipsa părților.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesuale.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ din data de 03.10.2012, petentul Ș. D. F. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER C., să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.05.2012 ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal menționat a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 630 și aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, reținându-se in sarcina sa că la data de 01.05.2012, orele 12,25, a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate.
Petentul a apreciat că sancțiunea aplicată este nelegala si netemeinică, întrucât cunoștea că se află în localitate, astfel încât nu putea să circule cu viteza de 103 km/h.
Petentul a mai arătat că actul sancționator este nul, fără a indica motivele de nulitate care afectează procesul-verbal de contravenție.
În susținerea plângerii, petentul a invocat hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, în speță fiind incidente prevederile art.6 din CEDO potrivit cărora orice persoană are dreptul Ia judecarea în mod echitabil și orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită..
În scop probator, petentul a depus actul sancționator contestat, solicitând obligarea intimatului la comunicarea tuturor probelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
In drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr._/17.09.2012, Judecătoria C. a admis excepția de necompetență teritorială a instanței investite cu soluționarea cauzei, excepție invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub același număr.
Cu adresa nr._/02.08.2012, intimatul a comunicat la dosarul cauzei actele care au justificat întocmirea actului sancționator contestat: înregistrare video, fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, atestatul operatorului radar, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05, precum și la funcția de autotestare a aparatelor radar.
În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea ambelor părți, în baza art. 167, alin. 1, teza I-a, C.p.c., administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Analizând cauza dedusă judecății prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în sumă de 630, precum și aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, reținându-se in sarcina sa că, la data de 01.05.2012, a condus autoturismul înmatriculat sub nr._ în localitatea 23 August, cu viteza de 103 km/h - viteză înregistrată de aparatul R. PYT_ montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ; s-a reținut, de asemenea, că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea: „Nu am asupra mea permisul de conducere”, recunoscând, implicit, depășirea limitei de viteză în localitate.
În baza art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal criticat, verificând și sancțiunile aplicate.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținută și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.
În cauza de față, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Din punct de vedere al legalității procesului-verbal contestat, instanța a constatat că, la întocmirea acestuia, au fost respectate disp. art. 16 alin.1 și art. 17 din O.G. 2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu, precum și disp. art. 16, alin. 7 din același act normativ privind dreptul de a face obiecțiuni..
In ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a apreciat că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt constatată, așa cum rezultă din actele pe care intimatul le-a comunicat la dosarul cauzei cu adresa nr._/02.08.2012, respectiv, înregistrare video, fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, atestatul operatorului radar, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05, precum și la funcția de autotestare a aparatelor radar, iar petentul nu a făcut dovada contrară potrivit art. 1169 cod civil și art. 129 alin.1 teza finală C.pr.civ.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate, instanța a apreciat că în mod corect au fost stabilite cele două sancțiuni – avertismentul și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, cu aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care prezenta plângere se constată a fi neîntemeiată.
În termen legal petentul a formulat recurs împotriva sentinței civile 1091/2013 pronunțată de Judecătoria M..
În motivarea recursului solicită micșorarea cuantumului amenzii la nivelul 6-8 puncte și modificarea măsurii complementare invocând eroarea maximă tolerată stabilită prin NML 021-05.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului se reține:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii apreciind că procesul-verbal este legal și temeinic, iar sancțiunea a fost corect stabilită în raport de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Prin procesul verbal de contravenție .întocmit de agentul de poliție rutieră
din cadrul IPJ C., la data de 1.05.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor art.121 alin. l din HG. 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002.
Dispoziția normativă menționată prevede: „ conducătorii sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare".
Prin procesul verbal împotriva căruia petentul a formulat plângere contravențională, în sarcina sa s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.2 lit."e" din OUG 195/2002, agentul constatator apreciind că sunt întrunite elementele constitutive, câtă vreme petentul a condus autoturismul, fiind surprins de aparatul radar, în localitatea 23 August cu o viteză de 103 km/h.
Sub aspectul aplicării legii, prin interpretarea disp.art.3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05:
Potrivit prevederilor art.3.1.1. lit. b din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezelor în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de +/-3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, iar potrivit dispozițiilor aceluiași articol, consacrate la lit."c", eroarea este tot de +/- 3% din viteza convențional adevărată pentru cinemometrele aflate în regim staționar, dar care pot funcționa atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
La Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor(cinemometre)" - aprobată prin Ordinul 301/2005 au fost aduse completări ulterioare, aprobate prin Ordinul nr. 153/2007 al directorului general al BRML.
De altfel, norma citată și cerințele de utilizare a cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție a rezultatelor acestora, prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori.
Atâta timp cât măsurătorile sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o altă valoare, ci numai dacă se invocă defectarea aparatului și, în urma efectuării expertizei se obțin valori în afara marjei de eroare se poate concluziona că aparatul nu a corespuns cerințelor tehnice la momentul constatării contravenției.
În situația de speță, ne aflăm în ipoteca, în care petentul - conducător auto a semnat procesul verbal fără obiecțiuni („ nu am permisul”), în cuprinsul actului constatator agentul de poliție rutieră a identificat aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea, iar la dosarul cauzei, organul constatator a înaintat inclusiv buletinul de verificare metrologică și certificatul de omologare a aparatului radar.
Nu se poate susține cu temei că trebuie admisă o distincție între toleranța tehnică și toleranța juridică, câtă vreme cerințele referitoare la autotestarea tehnică sunt consacrate juridic prin Ordinul 301/2005 al directorului general al BRML, publicat în Monitorul Oficial nr.1102 bis/7.12.2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu se poate ignora dubla semnificație a marjei de eroare, pozitivă și negativă (+/-), astfel încât să se rețină automat că viteza de deplasare este mai mică decât cea înregistrată de cinemometrul verificat metrologic și consemnată de agentul de poliție rutieră spre a concluziona automat asupra netemeiniciei procesului verbal.
Viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției, conform legii și este evident că legiuitorul a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, observând marjele de eroare ale cinemometrelor .
Respectarea de către aceste aparate cinemometru a marjelor de eroare cuprinse în noma mai sus invocată constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers.
În referire la respectarea efectului garanțiilor art.6 din CEDO și a incidenței principiului „ in dubio pro reo", în favoarea petentului.
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională - situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată - din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo".
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege", în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În hotărârea „A. c.României", Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo".
Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat"), care nu au un caracter absolut impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
în condițiile în care întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal, se va da curs constatărilor agentului de poliție rutieră, autorizat să folosească instalațiile de supraveghere video și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, după cum rezultă din atestatul de operator radar.
Nu în ultimul rând, se va reține - pe de o parte, că deși semnarea procesului verbal - tară obiecțiuni, nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, abordată prin contestarea actului sancționator, iar pe de altă parte că, în situația de speță, nici chiar prin promovarea plângerii contravenționale, nici în recurs, petentul nu a invocat prezumția de nevinovăție, ci doar principiul „ in dubio pro reo" pentru că „ proba video a evenimentului constatat nu a fost prezentată în instanță".
Se poate lesne observa că susținerea petentului este contrazisă de probațiunea administrată în cauză, la dosar fiind înaintate cele trei fotografii efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier (f.12-13, dosar fond).
Or, față de cele expuse, se constată că agentul de poliție rutieră nu era obligat prin efectul garanțiilor art.6 din CEDO să aplice în sens negativ marja de eroare invocată, iar dubiul de care se prevalează petentul dată fiind lipsa „probei video a evenimentului" nu există, concluzii față de care conchidem că procesul verbal a fost legal întocmit.
Pentru aceste aspecte instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurent petent Ș. D. F., cu domiciliul în C., ., județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1091/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.D.L.L.
Red.jud.M.C. / 29.10.2013
Tehnored. Gref. E. D. / 08.11.2013/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2059/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1199/2013.... → |
|---|
