Contestaţie la executare. Decizia nr. 1924/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1924/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 31076/212/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1924
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR I. -L. O.-D.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestație la executare, promovat de recurentul conterstator O. I., domiciliat în mun.C., ..1A, ., ., jud.C. în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P.G. P. A.J.F.P.C. cu sediul în mun.C. . nr.18 jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta contestatoare av. M. N. în baza împuternicirii aflată la dosar; lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al recurentului contestator având cuvântul, solicită în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate, anularea somației de plată și a titlului executoriu, ambele din 07.11.2011, emise pe numele contestatorului, cu consecința exonerării de la plata atât a debitului principal cât și a celui secundar, constând în majorări și penalități, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate și anularea majorărilor și penalităților menționate anterior.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/4.12.2012 Judecătoria C. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul O. I. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice C..
S-a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, nefiind împlinit termenul de prescripție de 5 ani la data emiterii deciziei de impunere de către CAS C., respectiv 28.09.2007.
Pe fond, s-a reținut că apărările făcute împotriva titlului executoriu sunt apărări făcute împotriva actelor administrative fiscale, iar art.205 C.proc.fiscală prevede o cale specială de contestare a titlurilor de creanță, anume aceea a contenciosului administrativ, de care contestatorul nu a uzat în speță. Argumentul contestatorului, potrivit căruia doar în situația în care ar fi avut încheiat un contract de asigurare cu CAS C., aceasta ar fi putut emite decizie de impunere în calitate de organ fiscal, a fost înlăturat de instanță, reținându-se că obligația de a depune declarațiile fiscale și de a achita contribuțiile aferente fondului de asigurări de sănătate este o obligație legală, neavând natură contractuală, iar pe de altă parte, lipsa diligenței contestatorului de a încheia un astfel de contract cu Casa de Asigurări de Sănătate nu poate fi invocat ca argument tot în favoarea acestuia, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Totodată, s-a reținut că în speță contestatorul nu face parte din categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției, conform art.213 din Legea nr.95/2006.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat recurs, susținând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a titlului executoriu și a somației, a soluționat eronat excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale și nu a observat că înscrisurile contestate nu fac nici un fel de referire la un număr de dosar de executare silită, în care să se evidențieze debitul stabilit de plată și, mai mult, nu este prezentată o modalitate de calcul din care să rezulte valoarea debitului urmărit.
Prin încheierea nr. 880/10.09.2013 Secția I Civilă a Tribunalului C. a admis excepția necompetenței funcționale reținând:
Instanța de executare a fost investită cu o contestație la executarea pornită în temeiul titlului executoriu constituit dintr-un titlu emis în procedura Codului fiscal, contestatorul solicitând chiar anularea titlului în raport de apărările produse prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la competența funcțională a secției I civilă în calea de atac, se reține că acest tip de competență se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și se raportează la criteriul specializării instanței, mergând până la specializarea completului de judecată.
Competența materială de soluționare în fond a contestației la executare este stabilită, conform art.400 C.proc.civ., prin norme imperative, în favoarea instanței de executare. În calea de atac, însă, natura juridică a litigiului de fond determină instanța competentă funcțional în soluționarea acestuia.
În acest sens s-a exprimat, într-o chestiune similiară referitoare la natura comercială a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.XV/15.02.2007, statuând că ,,în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente; sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță; aceasta, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură comercială să fie indiscutabilă”.
În consecință, reținând că raportul juridic stablit între creditor și debitor are natură fiscală, competența funcțională de soluționare a recursului revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. la data de 02.10.2013.
Examinând cauza, prin prisma criticilor aduse de recurent,Tribunalul constată următoarele:
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Împotriva recurentului contestator a fost începută executarea silită prin emiterea somației 9761/07.11.2011 și a titlului executoriu nr._/07.11.2011, pentru un debit de 28.825 lei, din care 14.639-contribuție și 11.989-majorări și 2.197 lei-penalități.
În mod judicios și necontestat de părți, a reținut instanța de fond că pentru obligațiile de plată născute la 15.03.2006 termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la 01.01.2007, nefiind împlinit la momentul emiterii deciziei de impunere de către intimata CAS C., respectiv 28.09.2007.
Instanța de fond a reținut corect că pentru criticile privind titlul de creanță, recurentul avea deschisă calea contestației administrative fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 110 alin.2 din OG nr. 92/2003 „Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz” iar potrivit alin.3, „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească”.
În conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Potrivit art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 „Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”.
Tribunalul reține că titlul executoriu cuprinde toate elementele prevăzute de lege, astfel nu există motive pentru anularea acestuia.
Referitor la celelalte susțineri ale recurentului, instanța reține că nu pot fi avute în vedere pe calea contestației la executare.
Judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor juridice la situația faptică astfel cum a fost stabilită probator, din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., argumentarea din considerente fiind în deplină concordanță cu soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Față de considerentele – de fapt și drept ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul având ca obiect contestație la executare, promovat de recurentul conterstator O. I., domiciliat în mun.C., ..1A, ., ., jud.C. în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P.G. P. A.J.F.P.C. cu sediul în mun.C. . nr.18 jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. I.-L. O.-D.
Grefier,
C. G.
Jud.fond M.V.M.
Tehnored. dec.jud. A.LNistor/13.03.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1949/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1485/2013.... → |
|---|
