Obligaţia de a face. Sentința nr. 2194/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2194/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 655/118/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2194
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte I. - L. O. - D.
Grefier A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul S. D. I., cu domiciliul procesual ales în București, ., ., .6, sector 3, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor, cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică – după ora 13:28 - se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, ca fiind utilă cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de fața constata :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul S. D. I. a solicitat obligarea pârâtei INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR C., la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante, a autoturismului marca SAAB cu numărul de identificare YS3FD45D_.
În motivare arată reclamantul că a achiziționat vehiculul în discuție fiind stabilită în sarcina sa obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante în vederea realizării operațiunii de primă înmatriculare.
Apreciază, în esență, asupra caracterului nelegal al instituirii taxei pentru emisiile poluante prin raportare la disp. art. 90 par.1 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară.
Invocă în susținere, caracterul prioritar al legislației comunitare potrivit disp. art.11 al.1 și 2, respectiv art. 148 al.2 și 4 din Constituția României și jurisprudența CJUE.
În drept au fost invocate disp. legii 9/2012, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar la filele 6 -12,14.
Pârâta Instituția P. Județului C. - Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., legal citată, nu și-a precizat poziția procesuală asupra cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Reclamantul este deținător al unui vehicul folosit, categoria M1, marca SAAB cu numărul de identificare YS3FD45D_.
Prin cererea înregistrată in 2013 la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului, fără plata taxei de poluare, demers la care pârâta a prezentat un punct de vedere potrivit adresei, prin care face cunoscut refuzul efectuării operațiunii de înmatriculare fără documentația stabilită de disp art. 7 din OMAI 1501/2006, inclusiv dovada plătii taxei pentru emisiile poluante.
In consecința, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. la înmatricularea autovehiculului, înmatriculat pentru prima dată în alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012 în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din același act normativ refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este reprezentat de exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, instanța va analiza dacă refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul deținut de reclamant, în condițiile în care nu a fost achitată taxa pentru emisii poluante prevăzută de L.9/2012, reprezintă sau nu un refuz nejustificat în accepțiunea disp. art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv o exprimare explicită a voinței de a nu efectua operațiunea administrativă solicitată.
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501 din 13 nov. 2006, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită prin dispozițiile legale incidente.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat în alt stat comunitar, fiind vorba despre un autoturism rulat, care urmează a se înmatricula în România.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii de înmatriculare (fila 14), cât și la aceea a exprimării refuzului de realizare a operațiunii de înmatriculare (25.01.2013), efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de poluare instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de poluare pentru prima înmatriculare, în condițiile în care, taxa de poluare pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea, formulată de reclamantul S. D. I., cu domiciliul procesual ales în București, ., ., .6, sector 3, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. C. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor, cu sediul în C., ., județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.0._.
Președinte, Grefier,
I. - L. O. - D. A. N.
Red. jud. I.L.O.D. 10 Mai 2013/ 4 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2288/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4051/2013. Tribunalul... → |
|---|
