Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1920/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1920/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 27470/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1920/RCA
Ședința publică din data de 11.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent G. L., cu domiciliul ales la C.. de Av. C. Lian din C., bvd. F. nr. 24, etaj 1, cam.2-3, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9737/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/212/2012, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., județ C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 11.12.2013, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.10.2012 sub nr._, petentul G. L. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/23.10.2012 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI C. solicitând anularea procesului-verbal, restituirea armei și muniției ridicate, restituirea sumei de 2001 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reținut că în data de 22 10 2012 a fost depistat în Hotelul Jiul din loc. Eforie Sud, deținând o armă de vânătoare și 300 de cartușe neasigurate conform prevederilor legale.
Petentul a arătat că a intrat în România la data de 21.10.2012 pentru a participa la o partidă de vânătoare organizată de Asociația de Vânătoare „Șoimul” din București prin intermediul căreia a obținut: permis temporar de vânătoare și autorizație de vânătoare. Totodată a încheiat un contract de închiriere a unei arme de vânătoare și a muniție necesare.
În data de 22.10.2012 în jurul orelor 11 au fost controlați de reprezentanți ai Poliției N. V. în timp ce se aflau la vânătoare, în jurul orelor 13 au fost conduși la Poliția N. V. fiind anchetați până în jurul orelor 20, iar în jurul orelor 21-21.30 a fost supus unei percheziții în camera de hotel ocazie cu care i s-a ridicat arma și muniția fără o dovadă în acest sens.
Se susține că în mod eronat s-a reținut ca loc al săvârșirii contravenției camera de hotel când de fapt controlul a avut loc pe câmp unde armele se aflau asupra posesorilor lor legali. Procesul-verbal s-a încheiat a doua zi la poliție și nu la locul comiterii faptei, iar descrierea faptei este generică și lipsită de conținut.
Se mai arată că sancțiunea de 2001 lei este nelegală întrucât potrivit art. 130 alin. 1 lit. b din legea 295/2004 sancțiunea este de la 501 – 1000 lei pentru faptele prevăzute la pct. 4, 9 24, 26, 28, prin urmare este aplicată peste cuantumul legal.
Petentul a susținut că organul de poliție deși a asigurat prezența unui translator a înțeles să îl folosească pe acesta drept martor. De asemenea, nu i s-a acordat posibilitatea expunerii obiecțiunilor.
S-a mai arătat de petent că, sub aspectul laturii subiective, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție atâta vreme cât armele s-au aflat asupra posesorilor legali și nu s-au produs consecințe de natură a încălca siguranța păstrării.
Se critică și măsura complementară a ridicării armelor și muniției.
În drept, petentul a invocat art. 26 alin. 1, art. 129 și 130 din Legea 295/2004 și dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator, declarație petent, proces-verbal din 22.10.2012 încheiat în loc. Eforie Sud precum și proces-verbal din 22.10.2012 încheiat în loc. N. - V..
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul asistent TARASE L. și martorul propus de petent B. C..
Prin sentința civilă nr. 9737/28.06.2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată ,reținând următoarele:
„ Prin procesul-verbal de contravenție . nr. AZ nr._/23.10.2012 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2001 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 22.10.2012, a fost depistat de lucrătorii de poliție din cadrul SAESP deținând o armă de vânătoare și 300 cartușe neasigurate în condițiile legale în camera hotelului unde era cazat.
S-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din legea 295/2004 republicată și sancțiunea aplicată s-a stabilit potrivit art. 129 pct. 11 din același act normativ. În temeiul art. 130 alin. 2 din legea 295/2004 s-a dispus anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Contrar celor susținute de petent nu s-a dispus nici o măsură de confiscare sau ridicare a armei și muniției prin procesul verbal contestat.
Procesul-verbal a fost semnat de petent și de martorul asistent TARASE L., care, conform declarațiilor date în fața instanței, a asigurat activitatea de interpret de limbă italiană, pentru petentul cetățean italian.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 alin. 7, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul verbal conține o descriere mai mult decât suficientă a contravenției constatate, potrivit naturii acesteia. Rezultă fără îndoială că locul săvârșirii și constatării este camera hotelului, iar contravenția vizează modul de păstrare al armei și muniției și deținerea acestora contrar prevederilor legale sau folosirea altfel decât în scopul pentru care au fost deținute. Ce s-a întâmplat în câmp pe timpul partidei de vânătoare nu are nici o relevanță pentru cauză. Nici o relevanță nu are nici faptul că procesul-verbal nu a fost încheiat la fața locului, ci la sediul poliției legea permițând expres acest lucru.
În ce privește legalitatea sancțiunii instanța reține că potrivit art. 129 pct. 11: „Sunt considerate contravenții următoarele fapte:… 11. neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 26 alin. (1) și (2)”, iar potrivit art. 130 alin. 1 lit. d: „Contravențiile prevăzute la art. 129 se sancționează după cum urmează: ….d)cu amendă de la 2.001 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la pct. 11-13, 16-19, 25, 27, 30-32, 41 și 50”. Prin urmare limitele amenzii contravenționale și cuantumul fixat sunt în limitele legii.
Relativ la indicarea translatorului ca și martor, nu este de natură să afecteze legalitatea procesului-verbal, ci dimpotrivă atestă că s-a încheiat în condiții de rezonabilitate și legalitate, petentul cunoscând astfel măsurile ce s-au dispus în ceea ce îl privește și/sau posibilitățile de acțiune în cazul unui abuz, eroare, nemulțumire,etc.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 26 din legea 295/2004: „(1)Titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (2)Titularul dreptului de deținere a armelor poate fi autorizat de către organul de poliție competent teritorial, la cerere, să scoată armele deținute în condițiile legii din incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situații: a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier; b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele. (3) În autorizația prevăzută la alin. (2) se menționează perioada în care armele urmează să fie transportate în afara locului unde sunt păstrate, motivul pentru care acestea se transportă, traseul utilizat, destinația și condițiile în care trebuie asigurată arma în timpul transportului. (4)În cazul în care armele sunt scoase din incinta locului unde sunt păstrate, în vederea prezentării acestora la organele competente cu ocazia prelungirii valabilității permisului de armă, nu mai este necesară obținerea prealabilă a autorizației prevăzute la alin. (2).”
Petentul nu a afirmat că arma și muniția au fost păstrate în condițiile legii, ci doar că se aflau legal în posesia petentului, iar controlul a avut loc pe câmp și nu în camera acestuia, motiv pentru care nu s-ar pune problema deținerii armei de vânătoare și a muniției neasigurate în camera de hotel.
Instanța reține că în declarația dată organelor de control, petentul a arătat că arma și munițiile le-a depozitat în dulapul de lemn din camera sa de hotel.
Instanța mai reține un aspect important și anume faptul că organele de control au reținut în procesul-verbal nr._/P/2012 atât persoanele cât și camerele verificate în urma percheziției, printre care și petentul, că toate armele și muniția, cu excepția celor de la camera 119/1, locuită de Farinello Enrico, se aflau neasigurate conform prevederilor legale în vigoare. Din interpretarea acestor susțineri, reiese că petentul, care nu era cazat în camera 119/1, nu avea asigurată corespunzător arma și muniția, aspect ce reiese chiar și din declarația acestuia, în condițiile în care acesta își depozita arma în dulap și nu într-un rastel special precum cel din camera 119/1.
Sub aspectul individualizării, instanța constată că petentului i-a fost aplicat minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru abaterea reținută în sarcina sa, și măsura anulării dreptului de deținere, de port și folosire a armelor este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 130 din lege.
Aplicând criteriile legale la situația de fapt instanța constată că sancțiunile au fost în mod corect stabilite și individualizate cu privire la această faptă.
Relativ la ridicarea armei și a muniției, instanța reține că aceasta nu reprezintă o măsură adoptată prin procesul verbal de contravenție și astfel nu poate fi supus controlului în procedura plângerii contravenționale, nefiind vorba despre confiscare (atâta vreme cât acestea erau deținute legal). Ridicare armei și a muniție reprezintă o măsură cu caracter tehnico – administrativ, provizorie și este dictată de necesitatea respectării dispozițiilor legale cu privire la păstrarea în condiții de siguranță, simpla constatare a unei contravenții și aplicare a unei sancțiuni cu amendă nefiind suficientă să acopere sau să înlăture pericolul social. Arma și muniția se vor restitui proprietarul în măsura în care se va face dovada unor condiții adecvate de păstrare, potrivit legii și normelor sale de aplicare. Orice nemulțumire legată de acest aspect poate fi adresată organului din care face parte agentul constatator sau instanței de contencios administrativ.
Pentru toate cele expuse mai sus instanța va respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Având în vedere prevederile art. 274 cpc reținând că petentul a căzut în pretenții, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat .
Pentru aceleași motiv, prin raportare la disp.art. 170 alin.1 cpc și art. 274 cpc instanța va respinge cererea martorului B. C. de obligare a intimatului IPJ C. la plata cheltuielilor de deplasare ca fiind neîntemeiată .”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs petentul G. L., arătând hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât Din probatoriul administrat rezultă că agentul constatator nu a reținut corect starea de fapt, a folosit drept martor interpretul, nu a consemnat obiecțiunile contravenientului, care a fost obligat să achite amenda contravențională pentru a i se elibera pașaportul . Procesul-verbal a fost semnat sub presiunea organelor de poluție . fapta nu există atâta timp cât în plan subiectiv vinovăția nu fost dovedită, neexistând un raport de cauzalitate între faptă rezultat, rezultatul neexistând, astfel că s-a constata o contravenție pur formală .
Față de recursul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind.1 Cod procedură civilă,, instanța de recurs constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr. AZ nr._/23.10.2012 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2001 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 22.10.2012, a fost depistat de lucrătorii de poliție din cadrul SAESP deținând o armă de vânătoare și 300 cartușe neasigurate în condițiile legale în camera hotelului unde era cazat.
S-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din legea 295/2004 republicată și sancțiunea aplicată s-a stabilit potrivit art. 129 pct. 11 din același act normativ. În temeiul art. 130 alin. 2 din legea 295/2004 s-a dispus anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 295/2004, titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Conform art. 14 din HG nr. 130/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004: 1) Titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând carabinelor și, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu țevi basculante. Armele letale lungi cu sistem de funcționare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condițiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului.
Situația de fapt constatată este confirmată de declarația recurentului însuși dată la data de 23.10.2013, care a arătat că depozitase rama și cartușele în dulapuul de lemn , astfel că încălcarea disp. 14 din HG nr. 130/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, este certă .
Nu se poate reține ca un motiv de nelegalitate împrejurarea că procesul-verbal a fost semnat de traducător, drept martor, fapt care oricum nu ar fi fost interzis, în condițiile în care procesul-verbal este semnat de contravenient însuși, după ce i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile formulate împotriva sa. De asemenea, traducătorul audiat în fața instanței de judecată nu a relatat existența vreunei situații de abuz sau presiune din partea agenților constatatori .
În ceea ce privește dreptul de a formula obiecțiuni, traducătorul audiat nu a relevat vreun refuz al agenților constatatori de a consemna vreo obiecție, deși a arătat că a tradus conținutul procesului-verbal de contravenție.
Conform art. art. 130 alin. 1 lit. c din Legea nr. 295/2004, fapta prevăzută de art. 129 pct. 11 din lege este sancționată cu amenda între 2001 lei și 5000 lei, instanța constatând că sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
Potrivit însă art. 28 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede următoarele: Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres.
Posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute în termen de 48 de ore de la comunicare este prevăzută de Legea nr. 295/2004 prin art. 132 potrivit căruia: Contravențiilor prevăzute la art. 129 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu posibilitatea de a achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii.
Analizând procesul-verbal, Tribunalul constată că, într-adevăr, această mențiune nu a fost făcută în cuprinsul acestuia.
Iar din declarația martorului Tarase L. reiese că această posibilitatea nu a fost adusă la cunoștința petentului nici în mod verbal.
În acesată situație își găsește incidența decizia în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei invocate, s-a arătat că „în raport cu caracterul imperativ – limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de decizia în interesul legii menționată, în cauza de față, nu se impune anularea procesului-verbal, în condițiile în care există o altă soluție pentru a se înlătura vătămarea adusă petentului prin faptul că nu a putut să achite jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, respectiv modificarea procesului-verbal în sensul de a se consemna și posibilitatea petentului de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, adică suma de 1.000,50 lei și restituirea către acesta a jumătate din amenda achitată de petent la data de 23.10.2012, adică a sumei de 1.000,50 lei.
D. pentru care, în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a admite recursul formulat, a modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a plângerii formulate și dispunerii restituirii sumei de 1.000,50 lei din suma totală de 2001,00 lei, achitată de petent la SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. cu chitanța CT XWM_ PJ/23.10.2012 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurent petent G. L., cu domiciliul ales la C.. de Av. C. Lian din C., bvd. F. nr. 24, etaj 1, cam.2-3, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9737/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/212/2012, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., județ C..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.10.2012.
Dispune restituirea sumei de 1.000,50 lei din suma totală de 2001,00 lei, achitată de petent la SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. cu chitanța CT XWM_ PJ/23.10.2012 .
Îl obligă pe intimat la plata către petent a sumei de 325 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,M. C. E. C. A. B. S.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.C.D.
Tehnoredact.decizie.jud.A.B.S./ 2 ex./17.12.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4136/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4592/2013.... → |
|---|
